Prin Sentinta civila nr. 3726/25.06.2019, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in Dosarul nr. x, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si in consecinta a fost respinsa cererea de chemare in judecata privind pe reclamanta S.de T. bucuresti S.SA, in contradictoriu cu paratul V.M., ca fiind prescris dreptul la actiune .
A fost obligata reclamanta sa plateasca paratului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta aceasta senti nta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului, in analiza exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, exceptie de fond, absoluta si peremptorie, invocata di n oficiu, in conditiile 248 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta apreciaza exceptia intemeiata, a admis-o pentru urmatoarele motive:
Instanta retine ca obiectul cererii de fata il constituie un drept personal-patrimonial, respectiv un drept de creanta .
Prin demersul procesual de fata reclamanta pretinde obligarea paratului la plata sumei de 266. 658 lei reprezentand prejudiciul pretins suferit de aceasta, constand in chirii neincasate de 215.048 lei echivalentul a 51.075 euro plus TVA) ca urmare a indeplinirii in mod defectuos a sarcinilor de serviciu de catre acesta in timp ce era angajat al reclamantei derivate din contractul de inchiriere nr. 2239/C/01.05.2011 incheiat cu CAR RATB IFN si contractul nr. 1952/C/01.05.2009, incheiat cu aceeasi persoana juridica.
Reclamanta a sustinut ca pretul chiriei stabilit prin cele doua contracte a fost de 8, 1 euro/mp (contractul nr. 952/C/01.05.2009) si respectiv 9 euro/mp (contractul nr. 2239/C/2011), desi in anexa nr. 4 la HCGMB nr. 268/2010, pentru zona 1, tariful minim pentru inchirierea spatiilor cu alta destinatie decat cea de locuinta era de 70 euro/mp, iar pentru dependinte era 50% din tariful de baza . La aceste tarife se aplica o reducere de 30% pentru imobilele preluate abuziv de stat in perioada martie 1945 - decembrie 1989 (cum era cazul imobilului inchiriat catre CAR RATB IFN).
Reclamanta a mai afirmat ca in urma recalcularii contravalorii chiriei ce trebuia incasata in perioada 01.11. x11 de la Casa de Ajutor Reciproc R. a. T. B. - I. F. N. a rezultat suma de 215.048 lei echivalentul a 51.075 euro (266. 659, 52 lei TVA inclus) reprezentand diferenta dintre suma ce trebuia incasata utilizand tarifele aprobate prin HCGMB nr. 268/29.10.2010 si suma ce a fost incasata.
Prescriptia dreptului la actiune este o sanctiune a creditorului nediligent, care ramanand in pasivitate o perioada mai mare de timp, prevazuta de lege, nu-si mai poate valorifica dreptul subiectiv pe calea actiunii in justitie.
In ceea ce priveste cadrul legal privind prescriptia, avand in vedere ca acesta a suferit modificari prin intrarea in vigoare a Legii nr. 62/2011 privind dialogul social la data de 13.05.2011, pentru pretentiile anterioare acestei date sunt incidente dispozitiile art. 268 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), iar pentru pretentiile ulterioare acestei date, sunt incidente dispozitiile art. 211 lit. c din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), termenul de prescriptie in care poate fi introdusa actiunea in raspundere patrimoniala este de 3 ani de la data nasterii dreptului. Momentul nasterii dreptului la actiune rezulta din continutul art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, care stabilesc ca prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data la cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.
Potrivit art. 211 lit. c din Legea dialogului social nr. 62/2011, in vigoare din mai 2011, plata despagubirilor pentru pagubele cauzate in derularea raporturilor de munca poate fi ceruta in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din actele de la dosar reiese ca paguba s-a produs in momentul scadentei platii fiecarei chirii lunare, asadar cel mai tarziu in luna august 2011.
In ceea ce priveste momentul de la care reclamanta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, Tribunalul are in vedere considerentele Sentintei civile nr. 3450/17.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a Vi-a civila in Dosarul nr. x* (filele 91- 95), din care rezulta ca la data de 13.12.2013, in urma controlului efectuat de catre Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti, prin Raportul de control inregistrat sub nr. x/13.12.2013, la pct. 2.2, s-a retinut ``Stabilirea eronata a cuantumului lunar al chiriei datorate de Casa de Ajutor Reciproc R. a. T. B. a�� I. F. N., pentru spatiul utilizat cu alta destinatie decat aceea de locuinta, urmare a practicarii unui tarif pe metru patrat sub cel stabilit prin H. C. G. M. B., cu consecinta neinregistrarii si a neincasarii unor venituri in suma totala de 215.048 lei``.
De asemenea, in cuprinsul aceleiasi sentinte s-a aratat ca ``In ipoteza in care se va dovedi fapta ilicita diferenta de chirie va trebui achitata de reprezentantii reclamantei care au stabil it un pret al locatiunii gresit``.
Tribunalul mai retine ca Sentinta civila nr. 3450/17.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a Vi-a civila in Dosarul nr. x* a ramas definitiva la data de 24.11.2015, prin respingerea apelului prin decizia civila nr. 1977/A/24.11.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a v-a Civila.
Asadar, reclamanta trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea cel mai tarziu la data de 13.12.2013, cand a fost emis raportul Curtii de Conturi .
Pe de alta parte, chiar daca s-a considera ca la acel moment reclamanta nu a cunoscut persoana vinovata de producerea prejudiciului, prin Sentinta civila nr. 3450/17.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a Vi-a civila in Dosarul nr. x*, s-a indicat faptul ca diferenta de chirie va trebui achitata de reprezentantii reclamantei care au stabilit un pret al locatiunii gresit.
Raportat la aceste date si data introducerii actiunii, Tribunalul retine ca cererea de chemare in judecata a fost formulata in afara termenului de prescriptie de 3 ani.
De asemenea, Tribunalul retine ca in cauza nu a intervenit niciun caz de suspendare ori de intrerupere a termenului de prescriptie .
Fata de cele mentionate de mai sus, Tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si in consecinta a respins actiunea ca fiind prescrisa.
In temeiul dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura civila, fata de respingerea actiunii, instanta a obligat reclamanta sa plateasca paratului suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata sub forma onorariului de avocat, conform chitantei nr. 035/20.04.2019.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal si motivat, apelantul-reclamant S.de T. bucuresti S.SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare a aratat ca, a stfel cum corect a retinut Tribunalul Bucuresti, prin raportul Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Bucuresti, s-a stabilit faptul ca in cadrul contractelor de inchiriere 2239/C/2011 si 1952/C/2009 a fost negociata o valoare a chiriei pe metrul patrat mai mica decat cea impusa prin actele normative aplicabile, respectiv prin HCGMB nr. 268/2010. Totodata, Camera de Conturi Bucuresti a impus in sarcina S.SA obligatia de a recupera diferenta de chirie neincasata ca urmare a derularii contractelor mentionate de la chiriasul CAR RATB IFN Sa. La pct. 2.2 din Raportul de control al Camerei de conturi Bucuresti se face trimitere expresa la obligatia ce ur meaza a fi indeplinita de S.SA: ``Notificarea Casei de Ajutor Reciproc RATB - IFN SA in legatura cu diferenta de chirie pe care o are de platit pentru perioada 01.11. x11 in vederea incasarii debitului in suma totala de 266. 658 lei (TVA inclus) ``
A vand in vedere si obligatiile legale ale S.SA privitoare la respectarea dispozitiilor impuse prin Raportul de control, s. a demarat procedurile pentru recuperarea debitului in discutie si a formulat notificare si cerere de chemare in judecata impotriva Casei de Ajutor Reciproc RATB - IFN SA (CAR RATB IFN). Aceasta cerere a format obiectul dosarului nr. x*.
Astfel, prin raportul de control, S.SA a fost obligata sa se indrepte impotriva CAR RATB IFN (pct.2.2 final din Raport). S.SA nu avea cai de a se opune acestei obligatii si, dand dovada de buna credinta, a si actionat in consecinta.
Tribunalul Bucuresti face doua greseli de apreciere a situatiei de fapt .
Pe de o parte, nu ia in considerare obligativitatea obligatiilor impuse prin Raportul de control, iar pe de alta parte accepta ca adevarat un considerent al Tribunalului Bucuresti (emis in dosarul x*), desi acest considerent nu reprezenta la acel moment un adevar judecat ci doar, in cel mai bun caz, o opinie ce venea in contradictie cu concluziile Raportului de control . Acest considerent este: in ipoteza in care se va dovedi fapta ilicita, diferenta de chirie va trebui achitata de reprezentantii reclamantei (S.SA, n. n.) care au stabilit un pret al locatiunii gresit, (pag. 9 din Sentinta civila nr. 3450/2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. x*).
Revenind la prescriptia dreptului material la actiune, discutata in prezenta cauza, ar ata urmatoarele:
Sunt eronate considerentele Tribunalului Bucuresti, atunci cand apreciaza faptul ca S.SA trebuia sa cunoasca inca de la data de 13.12.2013 ca paratul din prezenta cauza raspundea de repararea prejudiciului de 266. 658 lei. S.SA a fost tinuta la acel moment de obligatiile stabilite prin Raportul de control al Camerei de Conturi Bucuresti, obligatii pe care le-a si respectat.
Asadar, nu se poate pune niciun moment problema ca momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie in speta de fata este 13.12.2013, momentul luarii la cunostinta de Raportul de control .
Si al doilea considerent al Tribunalului Bucuresti (conform caruia S.SA trebuia sa se raporteze, in aprecierea curgerii termenului de prescriptie, la data pronuntarii Sentintei civile din 3450/2015 din Dosarul nr. x*), trebuie respins, pentru argumentele expuse mai sus si pentru cele ce urmeaza:
In primul rand, Sentinta civila nr. 3450/2015 a fost pronuntata in dosarul in care S.SA a incercat sa puna in aplicare, intocmai, obligatiile stabilite prin Raportul de control . Nu exista niciun argument la acel moment, pentru a urma o alta cale procedurala, deoarece nici un alt document cu valoare de obliga tie (instrumentum) nu exista.
In plus, Sentinta civila nr. 3450/2015 nu reprezenta un inscris cu valoare de adevar juridic (nu intrase in puterea de lucru judecat), astfel incat considerentele existente la baza ei sa poata fi considerate valabile si adevarate. Aduce ca argument in favoarea rationam entului nostru prevederile art. 461 alin. 2 Cod proCod civ, conform carora partea poate ataca o hotarare judecatoreasca numai in ceea ce priveste considerentele pe care se sprijina, nu neaparat dispozitivul acesteia.
Acest text legal (art. 461 alin. 2 Cod proCod civ.) infirma in mod clar si neechivoc argumentatia Tribunalului Bucuresti din dosarul de fata, conform careia termenul de prescriptie a inceput sa curga cel mai tarziu la data de 17.06.2019 (data pronuntarii Sentintei civile nr. 3450/2015 in dosarul x*, sentinta care de altfel a fost comunicata la S.SA in data de 03.07.2015).
Avand in vedere aceste argumente, apreci aza ca momentul la care incepe sa curga termenul de prescriptie in acest dosar este data la care Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat Decizia civila nr. 1977/A/24.11.2015 in Dosarul nr. x*, deoarece numai prin aceasta hotarare a fost respinsa in mod definitiv cererea S.SA indreptata impotriva CAR RATB IFN, solutia intrand in puterea lucrului.
In aceste conditii, introducerea cererii de chemare in judecata in prezentul dosar la data de 26.11.2018 a fost facuta in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani (zilele de 24 si 25 noiembrie 2018 fiind zile ne lucratoare).
Fata de cele expuse, solicita sa se admita apelul formulat, sa se anuleze in totalitate Sentinta civila nr. 3726/2019 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in Dosarul nr. x, sa se respinga exceptia prescriptiei dreptului material la actiune iar pe fondul cauzei sa se admita cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata de S.Sa.
In drept: Decretul nr. 167/1958 art. 8, art. 461 Cod proCod civ.
Prin intampinare depusa, intimatul a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate.
Subliniaza intimatul ca t emeiul de drept al actiunii S.este art. 254 (1) L. nr. 53/2003: ``Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.``
Fiind vorba de o raspundere civila contractuala, n orma speciala referitoare la prescriptia dreptului la actiune in materia dreptului muncii este cea prevazuta de art. 268 L. nr. 53/2003:``(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate: c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, (....) in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;``.
Prin contract stabilindu-se prestatii succesive ale chiriei (plata pana la data de 20 a fiecarei luni de inchiriere -art. 5.1.), atunci sunt aplicabile si prevederile art. 12 D ecret nr. 167/1958 (ca norma generala in materia prescriptiei in vigoare la data incheierii contractului):, in cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita.``
Asadar, data nasterii dreptului la actiune impotriva sa este cea a scadent ei fiecarei chirii lunare stabilite prin contract - deci, cel mai tarziu si pentru intreaga suma pretinsa, data de 08.08.2011 (data incetarii raporturilor contractuale intre cele doua entitati).
Actiunea S. T. B. fiind introdusa la data de 26.11.2018 (data inregistrarii la prima instanta), apare evidenta survenirea prescriptiei dreptului la actiune .
Impactul raportului Curtii de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi a Municipiului Bucuresti nr. x/13.12.2013 asupra inceperii curgerii termenului de prescriptie al dreptului la actiune este nul.
Prin Decizia nr. 19/2019 a I. C. C. J. (Complet RIL) s-a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel C. si a stabilit ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioare, respectiv a art. 2526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
Nimic nu impiedica S.sa puna in discutia justitiei concluziile raportului Curtii de Conturi; sa desfasoare in paralel si concomitent actiuni injustitie multiple impotriva tuturor celor care ar fi putut fi vinovati de producerea pretinsului prejudiciu (inclusiv a conducerii de atunci a acestei entitati de drept public).
O asemenea piedica nu ar putea fi reprezentata decat de o situatie de intrerupere/suspendare a cursului prescriptiei extinctive a dreptului la actiune impotriva intimatului prin initierea - la 12.03.2014 - si derularea-pana la 24.11.2015 - a procesului sau cu Casa de Ajutor Reciproc R. a. T. B. I. F. N. - dos. nr. x*; or, prevederile art. 16 (1) lit. b) Decr. nr. 167/1958 (singurele care ar putea fi invocate cu oarecare pertinenta) au in vedere situatia in care intimatul ar fi fost chemat in judecata pentru recuperarea pretinsului prejudiciu, iar nu tertul (in litigiul de fata) C. a. R. R. a. T. B. I. F. N.
In ipoteza in care instanta de apel va aprecia ca apelul este fondat, in conditiile in care chestiunile fondului nu au fost nici macar a ntamate in fata primei instante si avand in vedere prevederile art. 480 (3) teza a doua Cod procedura civila, c u respectarea dreptului sau la dublul grad de jurisdictie, s olicit a trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea dedusa judecatii apelanta-reclamant a a pretins recuperarea de la para t a prejudiciul ui constatat de Curtea de Conturi a Romaniei, in temeiul dispozitiilor art. 254 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), care reglementeaza raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagube produse angajatorilor din vina si in legatura cu munca lor. Se invoca nerespectarea d e catre parat a obligatiei de serviciu constand din nesupravegherea derularii contractului de inchiriere incheiat de societate cu CAR RATB IFN inregistrat sub nr. 2239/C/01 05 2011, pentru perioada noiembrie 2010- august 2011.
In cea ce priveste prescriptia dreptului la actiune, potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din C odul muncii, cererile avand ca obiect raspunderea patrimoniala a salariatilor fata de angajator pot fi formulate in termen de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune .
Cererea de apel de fata poarta asupra stabilirii dispozitiilor procedurale aplicabile in cauza si interpretarii acestora in ceea ce priveste momentul de la care incepe sa curga acest termen de prescriptie de 3 ani, stabilit de art. 268 alin. 1 lit. c din C odul muncii, in raport cu argumentele instantei de fond care a apreciat ca dreptul la actiune al apelantei-reclamante s-a prescris.
Curtea retine ca e ste intemeiata sustinerea instantei de fond in sensul ca, pe langa prevederile art. 268 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sunt incidente in cauza dispozitiile art. 211 lit. c) din Legea 62/2011 a dialogului social, potrivit cu care ``plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.``
Legea nr. 62/2011 a intrat in vigoare la data de 10 05 2011, fiind deci aplicabila mare parte din intervalul vizat de actiune, respectiv producerii unui prejudiciu prin executarea defectuoasa a unui contract de inchiriere pentru intervalul mentionat in cererea de chemare in judecata: noiembrie 2010- august 2011.
Prevederile art. 211 lit. c) din Legea 62/2011 a dialogului social sunt incluse in Capitolul VI din acest act normativ, intitulat ``Conflictele individuale de munca .
Potrivit art..1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 conflictul individual de munca este conflictul de munca ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii care decurg din contractele individuale si colective de munca ori din acordurile colective de munca si raporturile de serviciu ale functionarilor publici, precum si din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de munca urmatoarele: (i) conflictele in legatura cu plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca ori raportul de serviciu``
Este prin urmare evident ca litigiul de fata reprezinta un conflict individual de munca si ca prevederile art. 211 lit. c) din Legea 62/2011 a dialogului social, incidente in toate conflictele individuale de munca, sunt aplicabile si in cauza de fata.
Conform art. 211 lit. c) din Legea 62/2011 termenul de formulare a actiunii in raspundere patrimoniala a angajatului pentru prejudicii produse angajatorului in indeplinirea atributiilor de serviciu este de trei ani si incepe sa curg a de la data producerii pagubei.
Aceasta modalitate de stabilire a datei de la care se naste dreptul angajatorului la actiune pentru cereri avand ca obiect angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului, in lipsa altor elemente, poate fi folosita si pentru intervalul anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011, caci la data incasarii unor sume necorespunzatoare cu titlul de chirii angajatorul putea si trebuia sa constate producerea unui prejudiciu in patrimoniul sau si identitatea persoanei raspunzatoare, prin urmare i se nastea dreptul la actiune in raspundere patrimoniala.
Contrar sustinerilor apelantei-reclamante, acest termen nu se stabileste in raport de circumstante subiective cum ar fi momentul la care titularul dreptului la actiune a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba sau pe cel responsabil de producerea ei, adica data la care Curtea de conturi a emis Decizia prin care a constatat ca exista un prejudiciu in patrimoniul societatii sau data la care s-a stabilit prin hotarare judecatoreasca faptul ca nu este intemeiata o actiune in recuperarea prejudiciului indreptata impotriva CAR RATB IFN.
Dimpotriva, prin 211 lit. c) din Legea 62/2011 legiuitorul a stabilit ca data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie un moment cu caracter obiectiv, respectiv data producerii prejudiciului in patrimoniul angajatorului, neavand relevanta data la care un organ de control a constatat existenta pagubei, nici momentul la care angajatorul a luat la cunostinta despre identitatea angajatului vinovat de producerea prejudiciului.
De altfel, prin Decizia nr. 19/2019 a I. C. C. J. (Complet RIL) s-a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel C. si a stabilit ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioa re, respectiv a art. 2526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
In cauza de fata momentul de la care trebuie calculat termenul de prescriptie, raportat la momentul producerii pagubei, este data la care se incasau sumele reprezentand chirie, data fiind fapta imputata intimatului-parat, respectiv derularea necorespunzatoare a unui contract de inchirie re incepand cu luna noiembrie 20 10 si pana cel mai tarziu in luna august 2011.
De altfel, la acest moment obiectiv erau intrunite toate conditiile pentru ca apelanta sa aiba cunostinta despre toate elementele privind existenta pagubei (derivata din caracterul nelegal al derularii contractului), cat si identitatea autorul ui acesteia.
Sustine apelanta ca nu a putut sa il actioneze in instanta pe intimatul-parat dat fiind faptul ca prin raportul de control al Curtii de Conturi a Romaniei, S.SA a fost obligata sa se indrepte impotriva CAR RATB IFN (pct.2.2 final din Raport). S.SA nu avea cai de a se opune acestei obligatii si, dand dovada de buna credinta, a si actionat in consecinta.
In primul rand Curtea subliniaza ca apelanta-reclamanta nu a depus nici la dosarul de fond, nici in apel acest raport al Curtii de Conturi, desi potrivit art. 272 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) sarcina probei ii apartinea. Prin urmare instanta nu poate verifica aceasta sustinere din cererea de apel.
In al doilea rand, in ceea ce priveste obligativitatea concluziilor Deciziei Curtii de Conturi, ca, in concret, Curtea de Conturi este un organ de natura administrativa, ale carui ``judecati`` nu se pot impune in fata judecatii unei instante judecatoresti, singura in masura sa asigure garantiile necesare de impartialitate si de egalitate tuturor partilor care i se adreseaza pentru solutionarea unor pretentii.
Daca s-ar fi considera vreun moment ca aceste Decizii ale Curtii de Conturi sunt documente ale caror concluzii trebuie insusite ca atare de catre orice instanta de judecata, le-ar fi fost atribuit, prin lege, un caracter executoriu, nemaifiind necesara adresarea unei cereri avand ca obiect restituire drepturi salariale unei instante judecatoresti.
Or, dimpotriva, aceste Decizii de ale Curtii de Conturi nu constituie titluri executorii, pentru ca, intr-adevar, ele reprezinta rezultatul activitatii de control exercitate asupra angajatorului, insa, producand efecte, indirect, si asupra patrimoniului salariatilor, daca s-ar accepta caracterul executoriu al unor astfel de Decizii, in conditiile in care, nefiind partea controlata, salariatii nu ar putea niciodata sa atace aceste Decizii pe calea contenciosului administrativ, astfel cum angajatorul are posibilitatea.
Instanta de judecata, la randul sau, este tinuta sa verifice daca cele avute in vedere de catre Curtea de Conturi nu sunt contrare altor dispozitii legale pe care functionarii Curtii de Conturi nu le-au avut in vedere la momentul realizarii controlului, aceste Decizii neavand o valoare juridica dinainte prestabilita.
Prin urmare constatarile dintr-un raport al Curtii de Conturi a Romaniei nu reprezinta, prin ele insele, dovezi in sensul existentei in patrimoniul apelantei-reclamante a unui prejudiciu, nici cu privire la vinovatia unui salariat, sau obligatia de a actiona in instanta impotriva unei anumite persoane .
intr-adevar, dupa cum sustine intimatul, nimic nu o impiedica pe apelanta sa action eze in termenul de prescriptie impotriva paratului din cauza de fata, daca aprecia ca este vinovat de producerea unui prejudiciu in legatura cu munca .
Pe de alta parte formularea unei cereri de chemare in judecata impotriva unui tert fata de raporturile de munca, nu reprezinta cauza de intrerupere a cursului prescriptiei dreptului material la actiune intr-o actiune formulata impotriva salariatului pentru angajarea raspunderii patrimoniale a acestuia.
Fata de intervenirea prescriptiei dreptului material la actiunii, nu se mai impune analiza fondului pricinii, respectiv a intrunirii conditiilor raspunderii patrimoniale a angajatului pentru pagube produse angajatorului.
Pentru aceste considerente, in baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
In temeiul dispozitiilor art. 453 C., aplicabile si in etapa procesuala a apelului conform art. 482 C., Curtea o va obliga pe apelanta sa plateasca intimatului suma de 1.250 lei reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) dovedit cu chitanta nr. 039/24 09 2019 (fila 38 dosar fond). Cuantumul de 1250 lei al onorariului corespunde complexitatii medii a pricinii si muncii depusa efectiv de avocat(redactare intampinare la apel, reprezentare in sedinta publica din data de 05 11 2019) astfel incat nu se impune a fi cenzurat de catre instanta de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamanta S.DE T. bUCURESTI S.SA, cu sediul in Bucuresti, sector 1, 1, inregistrata la ORC sub nr. Jx, avand cod fiscal x, impotriva Sentintei civile nr. 3726/25.06.2019, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-parat V.M., avand CNP. x, domiciliat in Bucuresti, sector 2, 62, ca nefondat.
Obliga pe apelanta sa plateasca intimatului suma de 1.250 lei reprezentand cheltuieli de judecata .
Definitiva.
Pronuntata azi, 05.11.2019, prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei.
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Contestatie impotriva deciziei de pensionare, dovada vechimii in munca, stagiul de cotizare in sistemul public de pensii, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 403/29.09.2020
Prescriptia dreptului la actiune; dreptul de acces la instanta, componenta a dreptului la proces echitabil Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 431/13.10.2020
Actiune in raspundere patrimoniala; calculul duratei efective a concediului de odihna anual; cuantumul sumei de restituit in ipoteza incetarii contractului de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 63/16.02.2021
Despagubirile pe perioada suspendarii neintemeiate a contractului de munca. Renuntarea la judecata nu inlatura posibilitatea salariatului de a solicita despagubiri pe cale separata. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 87/16.01.2020
Nu orice conditie pentru exercitarea unui drept constituie si criteriu de discriminare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 4058 din data de 09 Noiembrie 2020
Stabilirea unei clauze penale prin Contractul individual de munca. Nulitate absoluta partiala Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL PITESTI - DECIZIA CIVILA nr. 2493/20.05.2019
Instanta de judecata nu analizeaza oportunitatea deciziei de restructurare interna a angajatorului. Controlul de legalitate al masurii concedierii Pronuntaţă de: Tribunalul Arad - Sentinta civila nr. 923 din data de 23 noiembrie 2020
Existenta sau inexistenta resurselor financiare ale angajatorului nu poate avea vreo influenta asupra platii drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5590 din data de 03 Decembrie 2019
Dialogurile MCP (XI): Recuperarea prejudiciilor stabilite de Curtea de Conturi de la salariati Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Limitele principiului retroactivitatii efectelor nulitatii deciziei de concediere. Neretroactivitatea deciziei de reintegrare a salariatului Sursa: Irina Maria Diculescu
Legea salarizarii unice nu instituie o procedura prealabila in litigiile privind stabilirea si plata drepturilor salariale Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim
Procedura insolventei - Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor Sursa: Monica Stoian
Salariat decedat. Drepturi banesti acordate urmasilor Sursa: Autor: Ana Cioriciu Stefanescu
Titlurile de creanta fiscala implicite Sursa: EuroAvocatura