Obligatia angajatorului de a tine evidenta orelor de munca prestate de salariati

Aceasta evidenta este obligatorie nu numai pentru a creea posibilitatea verificarii modului in care angajatorul respecta prevederile legale privind timpul de munca si de odihna dar si pentru intocmirea corecta a statului de salarii, Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabil, prevazand la Anexa nr. 2, Grupa a V-a, Salarii si alte Drepturi de Personal, faptul ca documentele de evidenta a timpului lucrat efectiv stau la baza intocmirii statului de salarii, document intocmit pentru calculul drepturilor banesti cuvenite salariatilor, precum si al contributiilor si al altor sume datorate. Avand in vedere importanta existentei evidentei timpului de munca efectiv lucrat, atat pentru salariat si angajator cat si pentru institutiile care au competenta de a verifica respectarea legislatiei privind timpul de munca si de odihna precum si constituirea drepturilor banesti cuvenite salariatilor, al contributiilor aferente si al altor sume datorate, este de la sine inteles ca intentia de reglementare a fost aceea de a obliga angajatorul sa tina o evidenta reala a orelor de munca prestate efectiv de catre fiecare salariat . Pentru o evidenta corecta a timpului de munca, concretizata in pontajul centralizator intocmit lunar in vederea intocmirii statului de salarii, aceasta trebuie sa aiba la baza documentele primare de evidenta, existente la locul de munca in care salariatul isi desfasoara in mod concret activitatea, chiar daca acesta este un loc mobil, cum au de exemplu, conducatorii auto, fapt care se petrecea si pana in prezent.

Prin modificarea adusa articolului 119 din Codul Muncii(forma actualizata 2019), prin OUG 53/2017, incepand cu data de 7 august 2017, legiuitorul nu a facut decat sa clarifice o reglementare deja existenta, care, pentru o corecta aplicare, trebuia si pana in prezent, sa se raporteze la orele efectiv lucrate de catre salariat, si nu, cum s-a constatat uneori din practica, la un numar de ore inregistrate intr-un formular centralizator de pontaj intocmit la sediul angajatorului fara a tine cont de activitatea reala a salariatului.

De exemplu, societati de paza si protectie, care prezinta ca evidenta a timpului de munca pontaje centralizatoare din care rezulta ca salariatii presteaza activitate de luni pana vineri, 8 ore/zi, sau chiar 2 sau 4 ore/zi, in conditiile in care, din registrul de procese-verbale de predare-primire a serviciului, folosit la fiecare post de paza conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, republicata, document in care este evidentiata ora incepere si cea de sfarsit a serviciului, rezulta ca timpul real lucrat este de 12, 16 sau chiar 24 de ore, inclusiv sambata si duminica.

In ceea ce priveste modalitatea de evidentiere a orelor de munca efectiv prestate de catre salariat, legiuitorul nu a stabilit modul in care angajatorul trebuie sa tina aceasta evidenta, acesta, avand, conform Codului Muncii, atributul de a stabili organizarea si functionarea unitatii.

Astfel, aceasta evidenta poate fi tinuta atat pe suport de hartie cat si electronic, pentru persoanele care au acces la locul de munca pe baza unui card sau inregistreaza intervalul in care presteaza efectiv activitatea in orice alt mod (de exemplu, inregistrarea in tahograf a perioadelor de conducere, a pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto), urmand ca intocmirea evidentei lunare centralizatoare sa aiba la baza aceste documente primare de evidenta a timpului real de munca efectuat de catre salariat la locul sau de munca, indiferent daca acesta este fix sau mobil.

Angajatorul poate stabili organizarea timpului de munca, in functie de specificul activitatii desfasurate, inclusiv printr-un program de lucru inegal, individualizat, in ture, in cadrul saptamanii de lucru comprimate, in conditiile stabilite in Codul Muncii, cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la timpul de munca si de odihna.

Timpul de munca al lucratorului mobil care desfasoara activitati de transport rutier este definit de H.G. nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier, cu modificarile si completarile ulterioare, ca fiind perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in cursul careia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale.

Referitor la activitatea cadrelor didactice, acestea au reglementari speciale prevazute de Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale.

De exemplu, pentru invatamantul universitar de licenta este prevazut faptul ca norma didactica saptamanala se cuantifica in ore conventionale, o ora de activitati de predare reprezentand doua ore conventionale, iar celelalte activitati cuprinse in norma didactica, cuantificandu-se in ore conventionale, printro metodologie aprobata de senatul universitar, in functie de programul de studii, de profil si de specializare, astfel incat unei ore fizice de activitati sa ii corespunda minimum 0,5 ore conventionale. Prin urmare, si in acest caz, angajatorul va tine evidenta orelor de munca prestate de catre cadrele didactice avand in vedere atat principiul general al intocmirii unei situatii reale, corespunzatoare timpului efectiv lucrat, dar si reglementarile speciale privind timpul de munca al cadrelor didactice.

In ceea ce ii priveste pe salariatii cu munca la domiciliu, respectiv, acei salariati care indeplinesc la domiciliul lor atributiile specifice functiei pe care o detin, Codul Muncii prevede faptul ca acestia isi stabilesc singuri programul de lucru, angajatorul fiind in drept sa verifice activitatea acestora in conditiile stabilite prin contractul individual de munca .

De asemenea, reamintim faptul ca a fost adoptata Legea 81/2018 privind reglementarea activitatii de tele-munca act normativ care stabileste posibilitatea salariatului de a-si desfasura activitatea de la distanta, in afara locului de munca organizat de angajator, prin utilizarea unor mijloace aferente tehnologiei informatiei si comunicatiilor, cum ar fi internetul, telefonul inteligent, etc.