Deconcentrarea administrativa � principiu al administratiei publice in Codul Administrativ. Serviciile publice deconcentrate (VI)

Astfel, art. 120 alin. (1) din Constitutie prevede ca ``administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice``.

Anterior intrarii in vigoare a Codului Administrativ, principiul deconcentrarii era reglementat si in art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, care stabilea ca ``administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice ``.

Opinii doctrinare in materie

Literatura de specialitate a emis varii opinii asupra principiului deconcentrarii, si, mai ales, asupra raportului dintre deconcentrare si descentralizare.

Astfel, intr-o opinie, s-a statuat ca deconcentrarea administrativa inseamna ``a largi cat mai mult atributiile agentilor puterii centrale asezati in judete si comune``^[1], in timp ce conform unei alte pareri, ``cand se acorda unei autoritati locale sau speciale, ai carui titulari sunt numiti de puterea centrala, dreptul de a lua anumite deciziuni, nu se poate zice ca avem descentralizare, cu toate ca s-ar putea acorda o oarecare autonomie acelei autoritati. In cazul acesta avem o diminuare a sistemului de centralizare. Aceasta forma micsorata de centralizare poarta numele de deconcentrare``^[2].

Intr-o acceptiune mai moderna, ``deconcentrarea este o masura intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale; ea inseamna mult mai putin decat descentralizarea si presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie, in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii (prefectul, serviciile exterioare ale ministerelor raspund ideii de deconcentrare)``.^[3]

Definitia legala a deconcentrarii

In ceea ce priveste definitia legala a deconcentrarii, anterior Codului Administrativ, aceasta se regasea in art. 2 lit. j) din Legea-cadru a descentralizarii nr. 195/2006, care stabilea ca deconcentrarea reprezinta ``redistribuirea de competente administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din teritoriu``.

Aceasta definitie a fost criticata in literatura de specialitate, aratandu-se ca prin aceasta legiuitorul ``limiteaza sfera subiectelor specifice acestei tehnici la acelea pe care el insusi le enumera. Or, acelasi legiuitor uita sa includa in aceasta sfera poate cea mai elocventa institutie teritoriala prin care se realizeaza deconcentrarea: prefectul``.

In ciuda acestor critici, Codul Administrativ preia aproape ad-literam definitia oferita de Legea nr. 195/2006, aratand in art. 5 lit. u) ca deconcentrarea reprezinta ``distribuirea de atributii administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre structuri proprii de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale``.

Prin urmare, legiuitorul nu a inteles sa ofere clarificari prin definitia legala a notiunii, considerand suficienta pentru lamurirea acestei probleme reglementarea impreuna a institutiei prefectului si a serviciilor publice deconcentrate in Partea a IV-a a Codului Administrativ.

Deconcentrarea in Codul Administrativ

Spre deosebire de descentralizare, care si in legislatia anterioara se bucura de un amplu cadru legislativ, avand un act normativ dedicat, deconcentrarea ca institutie era reglementata indirect, contextual, prin norme disparate, regasite in diferite acte normative.

Codul Administrativ a creat, prin organizarea si structurarea normelor juridice, un cadru legal propice intelegerii si bunei aplicari a institutiei deconcentrarii.

Rolul prefectului in institutia deconcentrarii

Prin reglementarea institutiei prefectului si a serviciilor publice deconcentrate, Codul Administrativ tinde, asa cum am aratat anterior, sa completeze definitia deconcentrarii, punand in evidenta rolul esential al prefectului in realizarea deconcentrarii.

Astfel, Codul prevede in articolul 249 alin. (2) ca ``prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale``. Acest aspect era subliniat si in legislatia anterioara, prin art. 4 din Legea 340/2004.

Codul Administrativ indica si atributiile pe care le are prefectul in ceea ce priveste conducerea serviciilor publice deconcentrate, art. 254, dupa cum urmeaza: verifica modul in care serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale isi indeplinesc atributiile de monitorizare si de control in domeniul in care activeaza; avizeaza proiectele bugetelor si situatiile financiare privind executia bugetara ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului si le transmite conducatorului institutiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat (avizele au caracter consultative); poate propune ministrului, respectiv conducatorului organului administratiei publice in subordinea caruia aceste servicii publice isi desfasoara activitatea cercetarea disciplinara a conducatorului serviciului public deconcentrat in cazul in care apreciaza ca acesta a savarsit, in legatura cu realizarea atributiilor, o fapta ce constituie abatere disciplinara sau, dupa caz, poate sesiza direct comisia de disciplina competenta; desemneaza prin ordin un reprezentant al institutiei prefectului in comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducator al unui serviciu public deconcentrat din judet.

De asemenea, in art. 258 lit. b) este prevazut faptul ca prefectul sustine, la cerere, actiunile desfasurate de catre serviciile publice deconcentrate, respectiv de catre autoritatile administratiei publice locale in domeniul afacerilor europene.

Serviciile publice deconcentrate

In ceea ce priveste stabilirea listei si a cadrului legal al serviciilor publice deconcentrate, Legea 304/2004 stabilea doar ca lista acestora se aproba si se actualiza la propunerea ministrului internelor si reformei administrative, prin decizie a primului-ministru.

In noul cadru legal oferit de Codul Administrativ, serviciile publice deconcentrate se bucura si ele de o reglementare detaliata, fiind definite ca ``structurile de specialitate ale ministerelor si ale altor organe de specialitate din unitatile administrativ-teritoriale ale administratiei publice centrale care raspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general in concordanta cu obiectivele politicilor si strategiilor sectoriale ale Guvernului``.

Acestora le este dedicat Titlul II al Partii a IV-a.

Ministerele si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale pot avea in subordinea lor servicii publice deconcentrate, ca structuri de specialitate in unitatile administrativ-teritoriale.

Spre deosebire de vechea reglementare, infiintarea sau desfiintarea serviciilor publice deconcentrate, obiectul de activitate si competentele acestora sunt stabilite prin actul de infiintare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administratiei publice centrale competent in subordinea carora aceste servicii isi desfasoara activitatea .

Serviciile publice deconcentrate, potrivit legii, pot indeplini atributii de control, inspectie si monitorizare in domeniul de specializare al ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administratiei publice centrale competent.

Conducerea serviciilor publice deconcentrate este impartita intre ministere si prefect.

Ministerele de resort, respectiv organele de specialitate ale administratiei publice centrale competente stabilesc organigrama, numarul de posturi si functiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate aflate in subordinea lor. Acestea pot, de asemenea, emite ordine si instructiuni, obligatorii pentru serviciile publice deconcentrate aflate in subordinea lor.

Prefectul conduce si coordoneaza activitatea serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judetului pentru asigurarea implementarii masurilor din programul de guvernare si in situatii care implica interventia urgenta a organelor statale in teritoriu .

Ministerul de resort, respectiv organul de specialitate al administratiei publice centrale competent si prefectul au obligatia de a colabora in vederea exercitarii competentelor legale privind conducerea serviciilor publice deconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale.

Ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale sunt obligate sa comunice prefectilor actele cu caracter normativ emise in domeniul de activitate al serviciilor publice deconcentrate, pentru care legea nu prevede publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

In ceea ce priveste conducerea efectiva, in teritoriu, a serviciilor publice deconcentrate, conducatorul serviciului public deconcentrat care detine o functie publica de conducere este numit si eliberat din functie prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului organului de specialitate al administratiei publice centrale competent. Ordinul se comunica prefectului judetului in care serviciul public deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului Bucuresti, dupa caz, in termen de 10 zile de la intervenirea acestora.

Conducatorul serviciului public deconcentrat are calitatea de ordonator de credite.

Acesta asigura conducerea executiva a serviciului public deconcentrat indeplinind urmatoarele atributii principale: emite actele privind numirea si eliberarea din functie, modificarea raporturilor de serviciu sau de munca, precum si sanctionarea disciplinara a personalului din cadrul serviciului public deconcentrat; informeaza, trimestrial si la cerere, prefectul si ministerul de resort sau organul de specialitate al administratiei publice centrale competent cu privire la activitatea serviciului public deconcentrat; participa la convocarile realizate de prefect si de ministerul de resort sau de organul de specialitate al administratiei publice centrale competent; intocmeste proiectul bugetului serviciului public deconcentrat pe care il conduce si il inainteaza spre avizare si aprobare organelor competente.

In exercitarea acestor atributii, conducatorii serviciilor publice deconcentrate emit decizii cu caracter individual .

Conducatorii serviciilor publice deconcentrate raspund in fata legii, ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice in subordinea caruia se afla serviciul public deconcentrat si pot fi sanctionati de conducatorii acestor autoritati ale administratiei publice centrale in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Concluzii

Deconcentrarea administrativa este o institutie si un principiu al administratiei publice care a avut de castigat prin instituirea unui nou cadru legal prin Codul Administrativ. Retinem opinia conform careia aceasta este o masura intermediara in procesul descentralizarii constand intr-un transfer de atributii .

Este de subliniat rolul prefectului in institutia deconcentrarii, rol ce nu trebuie trecut cu vederea, in ciuda faptului ca acesta nu este evidentiat in definitia legala a acestei institutii.

In ceea ce priveste serviciile publice deconcentrate, cadrul legal oferit de Codul Administrativ aduce o serie de schimbari, clarificand modul de impartire a atributiilor conducatorilor acestora.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, Editura Marvan, Bucuresti, 1934;

2. Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, editia a II-a, vol. I, 1929, Bucuresti;

3. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009.

II. Articole publicate in reviste de specialitate:

1. George Girlesteanu, ``Principiul deconcentrarii in administratia publica`` in Revista de Stiinte Juridice, nr. 1/2008, p. 122, www.drept .ucv.ro.

III. Legislatie

1. Constitutia Romaniei revizuita

2. OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ

3. Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului

4. Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006

[1] Anibal Teodorescu, Tratat de drept administrativ, editia a II-a, vol. I, 1929, Bucuresti, p. 240

[2] Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ. Principii generale, vol. I, Editura Marvan, Bucuresti, 1934, p. 611.

[3] Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009, p. 88.

[4] George Girlesteanu, ``Principiul deconcentrarii in administratia publica`` in Revista de Stiinte Juridice, nr. 1/2008, p. 122, www.drept .ucv.ro