Incidenta Deciziei CCR nr. 279/2015 asupra contractelor de munca suspendate la data pronuntarii. Neretroactivitate si neconstitutionalitate

Printre situatiile enumerate, la litera c) a alin. (1) din articolul amintit, Codul stabileste ca poate interveni suspendarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului ``in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti``.

Aceste prevederi au fost, insa, declarate partial neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 279/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei numarul 431 din 17 iunie 2015.

In acest sens, Curtea Constitutionala a retinut ca ``spre deosebire de situatia altor categorii socio-profesionale, cand suspendarea opereaza ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale si/sau a trimiterii in judecata, acte dispuse de magistrati, avand un caracter obiectiv, extrinsec raporturilor dintre cel care desfasoara activitatea profesionala si institutia, autoritatea ori corpul profesional din care face parte, suspendarea contractului de munca in ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 se poate dispune de catre angajator ca urmare a plangerii penale pe care tot el o formuleaza impotriva salariatului, de vointa acestuia depinzand, deopotriva, cauza suspendarii contractului de munca si instituirea acestei masuri . In aceste conditii, Curtea considera ca respectarea garantiilor de obiectivitate si de temeinicie ale deciziei de suspendare dispuse de angajator poate fi in mod facil pusa sub semnul indoielii, de vreme ce art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Legea nr. 53/2003 lasa aprecierea temeiului de suspendare, in intregime, la dispozitia angajatorului ale carui decizii sunt susceptibile a fi calificate drept subiective si, uneori, chiar abuzive, mai ales in contextul raporturilor contractuale de munca care, prin natura lor, presupun o semnificativa interactiune umana. Astfel, nu trebuie omis ca aceste raporturi presupun o subordonare a salariatului fata de angajator, caracterizata prin executarea unei munci sub autoritatea angajatorului, care are indrituirea de a da ordine si directive, de a controla prestarea muncii si de a sanctiona incalcarile savarsite de catre angajat.``

Curtea Constitutionala a constatat astfel ca suspendarea contractului individual de munca ca efect al formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului este una excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins, neintrunind conditia caracterului proportional.

Asadar, in conformitate cu dispozitiile articolului 147 alin. (1) din Constitutie, la 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 279/2015 in Monitorul Oficial, dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul Muncii au incetat sa mai produca efecte juridice, in temeiul dispozitiei legale citate anterior, suspendarea contractului individual de munca putand interveni doar in ipoteza in care salariatul ar fi fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta.

Desi efectele pentru viitor ale Deciziei Curtii Constitutionale sunt incontestabile, in urma publicarii acesteia, in practica s-a ridicat problema fireasca a contractelor de munca suspendate prin decizii anterioare. Pe de o parte, a fost formulat argumentul neretroactivitatii deciziilor Curtii Constitutionale, sustinandu-se ca acestea nu pot produce efecte asupra unor raporturi juridice stabilite prin acte juridice anterioare. Cu toate acestea, in urma unei analize a jurisprudentei in materie, trebuie subliniat faptul ca desi actul juridic ce a dat nastere raporturilor in discutie este unul anterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale, raporturile juridice constand in suspendarea contractului individual de munca intemeiata strict pe o plangere penala depusa de angajator impotriva salariatului reprezinta o situatie pendinte, ele continuand sa existe. Astfel, odata cu lipsirea de efecte a prevederilor legale pe care raporturile juridice se intemeiau, se naste dreptul salariatului de a solicita reintegrarea in functia ocupata anterior suspendarii, precum si despagubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada in care a fost suspendat contractul de munca, pana la reintegrarea efectiva.

In primul rand, pentru a stabili cu certitudine aplicabilitatea dispozitiilor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015 asupra deciziilor de suspendare a contractului individual de munca emise anterior, trebuie subliniate doua elemente esentiale: caracterul de facta pendentia al situatiilor juridice astfel generate si efectele deciziilor Curtii Constitutionale asupra situatiilor juridice pendinte.

In ceea ce priveste caracterul de facta pendentia al situatiilor juridice create de ordinele sau deciziile angajatorilor de suspendare a contractelor individuale de munca, intemeiate pe dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul Muncii si emise anterior pronuntarii Deciziei 279/2015, constatam ca acesta apare ca evident.

Suspendarea contractului individual de munca produce, prin esenta sa, efecte succesive. Astfel, atata timp cat ulterior suspendarii nu a intervenit o cauza de incetare a contractului individual de munca, aceasta continua sa produca efecte . In aceste conditii, nu se poate pune problema faptului ca suspendarea contractului individual de munca ar constitui facta praeterita, din moment ce aceasta continua sa produca efecte juridice.

Cu privire la aplicabilitatea deciziilor Curtii Constitutionale asupra situatiilor juridice pendinte, aceasta trebuie stabilita prin raportare la dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, conform carora ``(aa��A�) De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor``. Cu privire la acestea, in jurisprudenta nationala^[1] s-a stabilit ca ``singura interpretare care se poate da acestor dispozitii constitutionale este ca deciziile Curtii Constitutionale pronuntate in solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate nu se aplica situatiilor epuizate si care nu au fost contestate si nici cauzelor deja solutionate, in sensul ca nu constituie motiv de reluare a judecatii pronuntarea deciziei de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate daca exceptia nu a fost invocata in respectivele dosare. (aa��A�) Insa acest lucru nu inseamna ca deciziile Curtii constitutionale nu sunt aplicabile in pricinile pendinte, in curs de judecata, cum este cea de fata. Opozabilitatea erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale de la momentul publicarii lor in Monitorul Oficial face imposibila ignorarea neconstitutionalitatii textului de lege declarat astfel de catre Curtea Constitutionala de catre instantele de judecata investite cu judecarea pricinilor in care textul neconstitutional are incidenta``.

Asadar, orice alta interpretare a textului constitutional ar constitui o incalcare a principiului opozabilitatii erga omnes a deciziilor Curtii Constitutionale.

In continuare, se impune a se stabili, in concret, modul in care deciziile Curtii Constitutionale afecteaza actele juridice incheiate anterior pronuntarii lor. In acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, prin Decizia nr. 12/2011 ca ``daca aplicarea unui act normativ in perioada dintre intrarea sa in vigoare si declararea neconstitutionalitatii isi gaseste ratiunea in prezumtia de constitutionalitate, aceasta ratiune nu mai exista dupa ce actul normativ a fost declarat neconstitutional, iar prezumtia de constitutionalitate a fost rasturnata`` si prin urmare ``instantele (aa��A�) erau obligate sa se conformeze deciziilor Curtii Constitutionale si sa nu dea eficienta actelor normative declarate neconstitutionale``.

De asemenea, insasi Curtea Constitutionala a aratat, in jurisprudenta^[2] ei, ca ``lipsirea de temei constitutional a actelor normative primare are drept efect incetarea de drept a actelor subsecvente emise in temeiul acestora``.

Prin urmare, se impune, ca parte esentiala a ordinii constitutionale, a nu se permite unui act neconstitutional sa continue sa produca efecte dupa disparitia prezumtiei de constitutionalitate a prevederilor legale pe care acesta era intemeiat, iar decizia sau ordinul de suspendare a contractului individual de munca nu face exceptie de la aceasta regula .

Aplicarea tuturor acestor rationamente jurisprudentiale a fost facuta, in mod particular asupra Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia 19/2016, pronuntata in dezlegarea unor chestiuni de drept si publicata in Monitorul Oficial nr. 1010 din 15 decembrie 2016. In cuprinsul acestei Decizii, Instanta Suprema a statuat, cu referire la dispozitiile legale declarate neconstitutionale prin Decizia C.C.R. nr. 279/2015, ca ``efectul declararii neconstitutionalitatii este cel al neaplicabilitatii textului legal in discutie, pentru o situatie juridica in curs de constituire, instanta judecatoreasca investita cu solutionarea litigiului fiind obligata sa tina seama de acest aspect, fie chiar si intr-o cale de atac de reformare, fara ca, prin aceasta, sa fie afectata regula neretroactivitatii deciziei de neconstitutionalitate``.

Mai mult decat atat, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, in mod expres, ca ``urmare a declararii neconstitutionalitatii lor, dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii nu isi mai produc efectul, ceea ce inseamna ca, in cazul unui proces pendinte, deciziile emise de angajator in temeiul textului de lege mentionat nu mai pot produce efecte juridice``.

Din acest rationament, Instanta Suprema a desprins urmatoarea concluzie fireassca si obligatorie pentru instantele nationale: ``Decizia Curtii Constitutionale nr. 279 din 23 aprilie /2015 a determinat, asadar, ineficienta normei de drept ce permitea angajatorului sa suspende contractul de munca al persoanei impotriva careia s-a formulat o plangere penala; drept urmare, de la data publicarii deciziei de neconstitutionalitate, cand inceteaza efectele art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, se naste dreptul de a solicita despagubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada in care a fost suspendat contractul de munca, pana la reintegrarea efectiva, ca urmare a disparitiei unei norme care nu mai poate produce niciun efect juridic``.

Cu referire la despagubirile la care salariatul este indreptatit ca urmare a deciziei pronuntate de Curtea Constitutionala, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, in cuprinsul aceleiasi Decizii citate anterior, ca in patrimoniul salariatului ia nastere un drept de creanta, ca efect al reactivarii raporturilor de munca . Existenta acestui drept trebuie, insa, confirmata pe cale judecatoreasca.

Prin urmare, nu este vorba de drepturi nascute direct, in temeiul legii, in patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite pe cale judecatoreasca, hotararea pronuntata urmand sa aiba efecte constitutive.

Concluzionand, in urma acestei scurte analize a jurisprudentei in materie, retinem urmatoarele: ca efect al pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 279/2015, salariatii au dreptul de a solicita reinceperea raporturilor de munca suspendate printr-o decizie sau un ordin al angajatorului emise anterior pronuntarii Deciziei. De asemenea, ia nastere si dreptul salariatului de a solicita, in fata instantei de judecata, despagubiri echivalente cu drepturile sale salariale pentru intreaga perioada in care contractul individual de munca a fost suspendat. Aceste efecte reprezinta consecintele firesti ale constatarii neconstitutionalitatii unui text de lege, precum si o garantie a ordinii constitutionale.

In ceea ce priveste principiul neretroactivitatii deciziilor Curtii Constitutionale, acesta nu este afectat, deoarece situatiile asupra carora se intervine sunt unele in desfasurare la momentul pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale, iar nu unele consumate. Acest fapt decurge, dupa cum am aratat anterior, din caracterul prin esenta succesiv al efectelor produse de suspendarea contractului individual de munca .

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie:

1. Decizia Curtii Constitutionale nr. 279/2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei numarul 431 din 17 iunie 2015;

2. Hotararea nr. 673 din data de 09 februarie 2016 Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti;

3. Decizia Curtii Constitutionale nr. 413 din 14 aprilie 2010;

4. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 12/2011, pronuntata in solutionarea unui Recurs in Interesul Legii si publicata in Monitorul Oficial nr. 789/2011 - M. Of. 789 / 7 noiembrie 2011;

5. Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 19/2016, pronuntata in dezlegarea unor chestiuni de drept si publicata in Monitorul Oficial nr. 1010 din 15 decembrie 2016

[1] Hotararea nr. 673 din data de 09 februarie 2016 Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

[2] Decizia Curtii Constitutionale nr. 413 din 14 aprilie 2010.