Cand un calator urca la bordul unui tren fara legitimatie de transport, acesta incheie un contract cu operatorul de transport

Aceasta este situatia in cazul in care accesul la tren este liber In conformitate cu conditiile sale de transport, Societatea Nationala a Cailor Ferate Belgiene (SNCB) amendeaza calatorii care efectueaza o calatorie cu trenul fara a detine o legitimatie de transport valabila.

La momentul faptelor in cauza, acestora li s-a oferit posibilitatea de a-si regulariza situatia fie prin achitarea imediata a pretului calatoriei, majorat cu o suprataxa denumita ``pretul de bord``, fie prin achitarea, in termen de 14 zile de la constatarea incalcarii, a unei sume forfetare de 75 de euro. Dupa scurgerea acestui termen de 14 zile, ramanea posibilitatea de a plati o suma forfetara de 225 de euro. In speta, trei calatori amendati nu au utilizat niciuna dintre aceste posibilitati.

Prin urmare, SNCB i-a chemat in judecata in fata Vredegerecht te Antwerpen (judecatorul de pace din Antwerpen, Belgia), pentru a-i obliga sa ii plateasca, sumele de 880,20 euro, de 1 103,90 euro si, respectiv, de 2 394 de euro. In cadrul acestor cereri, SNCB a sustinut ca raporturile juridice dintre ea si fiecare dintre calatorii in discutie nu sunt de natura contractuala, ci administrativa, intrucat acestia nu au cumparat o legitimatie de transport . Judecatorul de pace ridica problema naturii raportului juridic dintre SNCB si calatorii fara legitimatie de transport . In aceasta privinta, se pune problema daca Regulamentul Uniunii privind drepturile si obligatiile calatorilor din transportul feroviar trebuie interpretat in sensul ca o situatie in care un calator urca la bordul unui tren in vederea efectuarii unei calatorii fara sa isi fi procurat o legitimatie de transport intra in sfera notiunii de ``contract de transport``, in sensul acestui regulament¹ .

In plus, in caz afirmativ, trebuie sa se determine, in lumina Directivei privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, daca instanta care constata caracterul abuziv al unei clauze penale prevazute intr-un contract incheiat intre un profesionist si un consumator poate sa reduca cuantumul penalitatii² .

In hotararea pronuntata Curtea de Justitie arata, mai intai ca, pe de o parte, prin faptul ca permite accesul liber la tren si, pe de alta parte, prin faptul ca urca la bordul acestuia in vederea efectuarii unei calatorii, atat intreprinderea feroviara, cat si calatorul isi manifesta vointa concordanta de a intra intr-un raport contractual.

In ceea ce priveste aspectul daca detinerea unei legitimatii de transport de catre calator este un element indispensabil pentru a putea considera ca exista un ``contract de transport``, Curtea considera ca legitimatia de transport nu este decat instrumentul care materializeaza contractul de transport .

Notiunea de ``contract de transport`` este independenta de detinerea unei legitimatii de transport de catre calator si include o situatie in care un calator urca la bordul unui tren liber accesibil in vederea efectuarii unei calatorii fara sa isi fi procurat legitimatie de transport . In lipsa unor dispozitii in aceasta privinta in Regulamentul nr. 1371/2007, o astfel de interpretare nu afecteaza insa validitatea acestui contract sau consecintele care pot decurge din neexecutarea de catre una dintre parti a obligatiilor sale contractuale, care raman reglementate de dreptul national aplicabil. In ceea ce priveste competenta instantei nationale de a modera clauza penala care ar fi, eventual, abuziva, Curtea constata ca aceasta face parte din conditiile generale de transport ale SNCB, in privinta carora instanta nationala precizeaza ca sunt ``considerate de aplicabilitate generala, dat fiind caracterul lor normativ``, si ca fac obiectul unei ``publicari intr-un buletin oficial al statului``.

Dispozitiile directivei nu se aplica clauzelor contractuale care reflecta in special acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii. Cu toate acestea, aceasta excludere din domeniul de aplicare al directivei presupune, potrivit jurisprudentei Curtii, indeplinirea a doua conditii . Pe de o parte, clauza contractuala trebuie sa reflecte un act cu putere de lege sau o norma administrativa, iar pe de alta parte, aceasta dispozitie trebuie sa fie obligatorie. Verificarea indeplinirii acestor conditii este de competenta instantei nationale.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite din perspectiva instantei nationale si daca aceasta considera ca clauza penala intra in domeniul de aplicare al directivei, Curtea aminteste ca aceasta nu poate reduce cuantumul penalitatii considerate abuzive si nici nu poate sa inlocuiasca clauza mentionata, in temeiul principiilor din dreptul national al contractelor, cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv, ci trebuie in principiu sa inlature aplicarea acesteia, cu exceptia cazului in care contractul in cauza nu poate continua sa existe in cazul eliminarii clauzei abuzive, iar anularea contractului in ansamblul sau expune consumatorul unor consecinte deosebit de prejudiciabile.

Hotararea in cauza C-349/18 - C-351/18 Kanyeba, Nijs si Dedroog

1 Articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile si obligatiile calatorilor din transportul feroviar (JO 2007, L 315, p. 14).

2 Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 2, p. 273).