Curtea de Justitie respinge actiunea Republicii Cehe impotriva directivei privind consolidarea controlului achizitionarii si detinerii de arme de foc

Curtea a respins actiunea prin care se urmarea anularea totala sau in parte a Directivei 2017/853¹ (denumita in continuare ``directiva atacata``), prin care Parlamentul European si Consiliul au modificat Directiva 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achizitionarii si detinerii de arme² (denumita in continuare ``Directiva privind armele de foc``).

Curtea a stabilit ca masurile adoptate de Parlamentul European si de Consiliu in directiva atacata nu reprezinta incalcari ale principiilor atribuirii, proportionalitatii, securitatii juridice, protectiei increderii legitime si nediscriminarii, invocate de Republica Ceha in sustinerea actiunii sale. In vederea eliminarii controalelor la frontierele interne ale spatiului Schengen, Directiva privind armele de foc a instituit un cadru minim armonizat privind detinerea si achizitia de arme de foc, precum si privind transferul lor intre statele membre.

In acest scop, aceasta directiva prevede dispozitii privind conditiile in care armele de foc de diferite categorii pot fi achizitionate si detinute, prevazand in acelasi timp, din imperative de securitate publica, ca achizitionarea anumitor tipuri de arme de foc trebuie interzisa. In urma unor acte teroriste, Parlamentul European si Consiliul au adoptat in 2017 directiva atacata in scopul introducerii unor reguli mai stricte pentru armele de foc cele mai periculoase, neutralizate si semiautomate. In acelasi timp, aceasta directiva urmareste sa faciliteze libera circulatie a anumitor arme, stabilind in special norme privind marcarea. In ceea ce priveste armele de foc automate transformate in arme de foc semiautomate, care sunt in principiu interzise, directiva atacata cuprinde o derogare ale carei conditii nu sunt indeplinite decat de Elvetia, care face parte din spatiul Schengen si careia i se aplica directiva privind armele de foc.

Este vorba in special de conditia privind existenta unui regim militar intemeiat pe stagiul militar general si care a prevazut in ultimii 50 de ani, un sistem de transfer al armelor de foc militare catre persoanele care isi incheiau stagiul militar. Republica Ceha a introdus o actiune la Curtea de Justitie prin care se urmarea anularea in totalitate sau in parte a directivei atacate. In aceasta procedura, Republica Ceha a fost sustinuta de Ungaria si de Polonia, iar Parlamentul European si Consiliul au fost sustinute de Franta si de Comisia Europeana . In ceea ce priveste pretinsa incalcare a principiului atribuirii, mai intai Curtea a amintit ca, chiar si atunci cand un act intemeiat pe articolul 114 TFUE, precum Directiva 91/477, a eliminat deja orice obstacol in calea schimburilor comerciale in domeniul pe care il armonizeaza, legiuitorul Uniunii nu poate fi lipsit de posibilitatea de a adapta acest act, in temeiul acestei dispozitii, la orice modificare a imprejurarilor, avand in vedere sarcina care ii revine de a asigura protectia intereselor generale recunoscute de tratate. Fac parte dintre aceste interese generale lupta impotriva terorismului international si a criminalitatii grave, precum si mentinerea securitatii publice.

In continuare, in ceea ce priveste o reglementare care modifica o reglementare existenta, Curtea a precizat ca este important sa se ia in considerare, in scopul identificarii temeiului juridic al acesteia, reglementarea existenta pe care o modifica si, in special, obiectivul si continutul acesteia.

Astfel, o examinare izolata a actului de modificare ar risca sa conduca la rezultatul paradoxal potrivit caruia acest act nu poate fi adoptat in temeiul articolului 114 TFUE, desi ar fi posibil ca legiuitorul Uniunii sa ajunga la acelasi rezultat normativ prin abrogarea actului initial si prin reformarea integrala a acestuia in cadrul unui nou act, in temeiul aceleiasi dispozitii.

In consecinta, Curtea a constatat ca trebuie sa se identifice temeiul juridic pe care directiva atacata trebuia adoptata, tinand seama atat de contextul constituit de Directiva 91/477, cat si de reglementarea care rezulta din modificarile aduse acesteia prin directiva atacata. In cele din urma, la finalul unei comparatii a obiectivului si a continutului Directivei 91/477 cu cele ale directivei atacate, Curtea a constatat ca cele doua directive urmaresc sa asigure apropierea dispozitiilor statelor membre in materie de libera circulatie a armelor de foc de uz civil, incadrand aceasta libertate cu garantii de ordin securitar, adaptate la natura acestor marfuri si ca directiva atacata se limiteaza in aceasta privinta sa ajusteze echilibrul stabilit prin Directiva 91/477 intre aceste doua obiective in scopul adaptarii acesteia la evolutia circumstantelor. Cu privire la acest aspect, Curtea a amintit ca armonizarea aspectelor privind securitatea marfurilor este unul dintre aspectele esentiale in scopul asigurarii bunei functionari a pietei interne, reglementarile disparate in aceasta materie fiind susceptibile sa creeze obstacole in calea schimburilor comerciale.

Or, particularitatea armelor de foc fiind pericolul pe care il prezinta nu numai pentru utilizatori, ci si pentru marele public, Curtea a subliniat ca sunt esentiale unele consideratii de securitate publica, in cadrul unei reglementari privind achizitia si detinerea acestor marfuri . In aceste conditii, Curtea a decis ca legiuitorul Uniunii nu a depasit marja de apreciere pe care i-o confera articolul 114 TFUE prin adoptarea directivei atacate pe temeiul acestei dispozitii. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a principiului proportionalitatii, Curtea a examinat daca ``Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare``³ impunea in mod formal Comisiei sa stabileasca o analiza de impact al masurilor preconizate prin adoptarea directivei atacate, pentru a permite aprecierea proportionalitatii acestor masuri . In aceasta privinta, Curtea a aratat ca elaborarea analizelor de impact constituie o etapa a procesului legislativ care trebuie, in general, sa intervina atunci cand initiativa legislativa poate avea incidenta economica, de mediu sau sociala importanta.

Totusi, o obligatie de a efectua o astfel de analiza in orice imprejurari nu rezulta din termenii acestui acord . Astfel, omisiunea unei analize de impact nu poate fi calificata drept incalcare a principiului proportionalitatii atunci cand legiuitorul Uniunii se afla intr-o situatie speciala, care face necesara neefectuarea acestei analize, cu conditia totusi sa aiba la dispozitie suficiente elemente care ii permit sa aprecieze proportionalitatea masurilor vizate. In continuare, in hotarare, Curtea a constatat ca legiuitorul Uniunii avea la dispozitie numeroase analize si recomandari care acopereau totalitatea temelor mentionate in argumentatia Republicii Cehe si, contrar afirmatiilor acestui stat membru, masurile criticate nu erau, in lumina acestor analize si recomandari, vadit inadecvate in raport cu obiectivele de asigurare a securitatii publice a cetatenilor Uniunii si de facilitare a functionarii pietei interne a armelor de foc de uz civil.

In consecinta, Curtea a statuat ca, in speta, institutiile Uniunii nu au depasit larga putere de apreciere care le revine atunci cand trebuie sa efectueze astfel de aprecieri si evaluari complexe de natura politica, economica sau sociala. In cele din urma, Curtea a respins si argumentele Republicii Cehe indreptate in special impotriva anumitor dispozitii din directiva atacata, pe care acest stat membru le considera contrare principiilor proportionalitatii, securitatii juridice si increderii legitime a unor categorii de proprietari sau detinatori de arme potential supusi unui regim mai strict in aplicarea directivei atacate si, in cele din urma, principiului nediscriminarii.

Cu privire la acest ultim principiu, Curtea arata in special ca derogarea de care beneficiaza Elvetia tine seama, in acelasi timp, de cultura si de traditiile acestei tari, precum si de faptul ca, date fiind aceste traditii, aceasta beneficiaza de o experienta si de o capacitate dovedita de a urmari si de a supraveghea persoanele si armele vizate, care permit sa se presupuna ca obiectivele de securitate publica urmarite prin directiva atacata sunt indeplinite, in pofida derogarii mentionate. Intrucat niciun stat membru al Uniunii Europene nu pare sa se afle intr-o situatie comparabila cu cea a Elvetiei, nu exista discriminare .

Hotararea in cauza C-482/17 Republica Ceha/Parlamentul si Consiliul

1 Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European si a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achizitionarii si detinerii de arme (JO 2017, L 137, p. 22).

2 Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achizitionarii si detinerii de arme (JO 1991, L 256, p. 51, Editie speciala, 13/vol. 10, p. 233).

3 Acordul interinstitutional intre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana privind o mai buna legiferare din 13 aprilie 2016 (JO 2016, L 123, p. 1).