Aplicarea legii in timp dupa modificarea art. 258 din Codul penal

Art. 258 din Codul penal, cu denumirea marginala «Fapte savarsite de alti functionari» statueaza ca incriminarile prevazute in art. 246-250 referitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime.

Altfel spus, legea stabileste o cauza de atenuare a raspunderii penale a functionarilor in raport cu functionarii publici.

Prin Legea nr. 58 din 19 martie 2008 [Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 228 din 25.03.2008] a fost introdus alin. 2 al art. 258. Potrivit acestui text, in cazul prevazut la alin. 1, adica al raspunderii penale a functionarului pentru faptele prevazute in art. 246, 247 si 250 alin. 1-4, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cu exceptia faptelor savarsite de o persoana prevazuta la art. 147 alin. 1 Cod penal.

Art. 258 alin. 2 din codul penal este o norma procesuala, chiar daca este prevazuta in legea penala, care conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute de art. 246, 247, 250, cand sunt savarsite de functionari si nu de functionari publici, de introducerea plangerii prealabile, si ca orice norma procesuala este de imediata aplicare.

Aceasta inseamna ca toate faptele care au fost savarsite de functionari incepand cu data de 28 martie 2008, data intrarii in vigoare a textului, au nevoie de plangere prealabila pentru punerea in miscare a actiunii penale. Per a contrario, faptele aflate in curs de urmarire penala sau in curs de judecata, urmeaza regimul punerii in miscare a actiunii penale, in vigoare la data savarsirii lor.

Cu toate acestea, persoanele fata de care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu, pot beneficia de institutia retragerii plangerii prealabile.

Iata de ce, aparent singura modalitate de rezolvare a acestei probleme este aplicarea principiului activitatii legii penale, al aplicarii legii penale in vigoare in momentul savarsirii infractiunii [C. Bulai, B.N. Bulai - „Manual de drept penal, partea generala”, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 125].

Se poate spune, totusi, ca persoanele aflate in curs de urmarire penala si judecata si care nu au beneficiat de procedura plangerii prealabile sunt discriminate, in privinta drepturilor lor in raport cu cele ce intra sub incidenta Legii nr. 58/2008.

Din acest punct de vedere este necesar sa examinam daca sunt aplicabile dispozitiile art. 13 din codul penal, referitoare la legea mai favorabila. In conformitate cu textul sus-mentionat, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

In vederea determinarii legii mai favorabile, doctrina si jurisprudenta au stabilit, de-a lungul timpului, mai multe criterii: conditiile de incriminare, conditiile de tragere la raspundere penala si pedeapsa [I. Oancea - „Drept penal, partea generala”, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 130].

Din analiza textului art. 258 alin. 2 rezulta ca au ramas neschimbate conditiile de incriminare si pedeapsa, dar s-au schimbat conditiile de tragere la raspundere penala prin introducerea plangerii prealabile.

Legea care introduce conditia plangerii prealabile pentru tragerea la raspundere penala este considerata de numerosi autori drept o lege mai favorabila [C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit. p. 137; V. Pasca, M. Basarab si colab. in „Codul penal comentat, partea generala” vol. I, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007, p. 56; I. Oancea, op. cit., p. 130].

Sub aspect procesual penal, legea nu poate fi nici retroactiva, nici ultraactiva. Regula tempus regit actum are aplicabilitate generala in privinta normelor de procedura [S. Kahane – „Situatii tranzitorii in succesiunea legilor de procedura penala”, RRD nr. 6/1967, p. 50]. Procedura indeplinita sub imperiul unei anumite legi si in conditiile stipulate de aceasta se considera ca nu prejudiciaza drepturile si interesele partilor sau activitatea organelor judiciare.

In materie procesuala se accepta ideea ca nu exista lege mai blanda, desi implicatiile procedurale pot duce uneori la aplicarea unei legi mai favorabile [N. Volonciu – „Tratat de procedura penala”, Ed. Paidea, Bucuresti, 1996, vol. I, p. 69]. Astfel, cu mult timp in urma o instanta de nivel judetean a statuat ca o lege care, spre deosebire de cea anterioara, prevede impacarea partilor, este mai favorabila, intrucat permite incetarea procesului penal. Mutatis mutandis, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 58/2008, cauzele aflate in curs de urmarire penala sau judecata isi vor urma cursul firesc, cu precizarea ca partile vatamate pot ridica exceptia lipsei plangerii prealabile in orice stadiu al procesului, fapt ce atrage incetarea procesului penal.

In fapt, modificarea art. 258 impune organului judiciar investit cu solutionarea cauzei, procuror sau instanta de judecata, sa procedeze potrivit art. 286 Cod procedura penala: sa cheme partea vatamata, sa o intrebe daca intelege sa depuna plangere prealabila si, in caz contrar, sa inceteze urmarirea penala sau, dupa caz, procesul penal.