Contractul de intretinere

Contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părţi transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri, în schimbul obligaţiei pe care aceasta şi-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieţii, fiind în acelaşi timp un contract aleatoriu, pentru că durata obligaţiei debitorului este în funcţie de durata vieţii creditorului, eveniment necert.

Prestarea întreţinerii, în sarcina debitorului, este obligaţia de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezilierea contractului respectiv.

În raport cu conţinutul contractului, obligaţia de întreţinere asumată de debitor are caracter de indivizibilitate când este instituită în beneficiul mai multor creditori, fără a se preciza că este vorba de obligaţii distincte pentru fiecare, în funcţie de numărul şi/sau valoarea bunurilor – obiect al contractului, după cum ele erau proprii ale fiecăruia dintre creditori sau comune. În acest caz, deci, debitorul nu s-a obligat să presteze două întreţineri distincte, corespunzător a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ci există o singură obligaţie indivizibilă.

În cazul unei obligaţii de întreţinere indivizibile, cu mai mulţi creditori, debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia atunci când a satisfăcut numai pe unul din creditori, deoarece obligaţia indivizibilă nu este susceptibilă de executarea parţială, sancţiunea civilă a rezoluţiunii contractului ducând la restituirea tuturor bunurilor – obiect al contractului, indiferent cărora şi în ce proporţii au aparţinut fiecărui creditor .

Pentru a fi parte în procesul civil, reclamantul, ca şi pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă sau, după caz, pasivă, lipsa acestuia conducând la respingerea acţiunii.

Contractul de întreţinere – fiind un contract intuitu personae – nu poate fi atacat cu acţiune în reziliere decât de creditorul întreţinerii, nu şi de succesorii acestuia, care pot doar să continue procesul intentat de creditorul decedat.

Rezilierea contractului de întreţinere se dispune numai dacă, din culpa debitorului, nu a primit întreţinerea prevăzută în contract, care, de regulă, constă în asigurarea hranei, îmbrăcămintei, medicamentelor, satisfacerea oricăror alte nevoi şi se prestează în natură. În lipsa unui impediment legal, părţile pot conveni însă, la data contractului sau ulterior, ca întreţinerea să fie convertită, permanent sau temporar, într-o sumă de bani pe care debitorul-întreţinător trebuie să o plătească creditorului-întreţinut, pentru acoperirea, total sau parţial, a obligaţiei de întreţinere cuvenită.

Refuzul de a primi întreţinerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al creditorului, acesta neputând obţine rezilierea contractului, prevalându-se de propria-i culpă.

Dacă creditorul întreţinerii şi-a rezervat uzufructul viager al imobilului a cărui nudă proprietate s-a dobândit de debitorul întreţinerii pe data contractului, acesta din urmă poate locui în imobil numai ca tolerat şi urmează a fi evacuat la cererea creditorului, beneficiar al uzufructului pe durata vieţii.