Limitele revizuirii Constitutiei

In doctrina, admitandu-se idea unor limite ale revizuirii, s-a facut distinctie intre limite exprese si limite tacite ale revizuirii, intre limite superioare si limite inferioare si, intre limite heteronome si limite autonome.

Limitele exprese sunt cele prevazute expres in textul constitutional.

Constitutia Romaniei stabileste in acest sens, in articolul 148, ca nu pot forma obiectul revizuirii, dispozitiile referitoare la caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Se prevede si faptul ca, “nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.” De asemenea, in articolul 148, alineatul 3, se precizeaza: “Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi,” stabilindu-se astfel limite exprese ale revizuirii.

Limitele tacite nefiind deci prevazute in textul constitutiei, trebuie deduse pe calea interpretarii acestuia. Astfel, de exemplu, in doctrina elvetiana, vorbindu-se de limite superioare si limite inferioare ale revizuirii, se da exemplu pentru prima categorie imposibilitatea modificarii Constitutiei Elvetiei in sensul abolirii structurii federale sau in sensul abrogarii articolului 4, care consacra principiul egalitatii tuturor elvetienilor in fata legii, limite ce nu sunt expres in Constitutie .

Limitele heteronome sunt cele impuse de dreptul international, daca in sistemul de drept respectiv se admite ideea superioritatii acestuia, sau a prioritatii sale in anumite domenii.

Limitele autonome sunt cele impuse de dreptul intern, cum sunt cele prevazute in articolul 148.

Deci exista niste limite ale revizuirii. Dupa cum s-a observat, unele sunt exprese, precizandu-se in textul constitutiei care anume dispozitii nu pot forma obiectul revizuirii. Altele sunt tacit acceptate in practica constitutionala a unor state. Exista valori consacrate de constitutie pe care intreaga natiune le considera ca intangibile, incat o modificare a textelor care le consacra nici nu poate fi conceputa.

In legatura cu intinderea revizuirii se vorbeste de revizuire partiala si revizuire totala sau revizuire limitata si revizuire globala. Se face deosebire intre revizuirea partiala si cea totala atat dupa un criteriu formal, cat si dupa un criteriu material .

Potrivit primului criteriu, revizuirea totala are loc atunci cand o noua constitutie vine sa ia locul celei vechi, cand toate articolele celei vechi sunt supuse operatiunii de revizuire, chiar daca unele raman neschimbate si vor fi cuprinse in noua constitutie . Revizuirea partiala are loc atunci cand numai o parte din articole sunt modificate.

Potrivit celui de-al doilea criteriu o revizuire este totala atunci cand modifica institutii sau principii fundamentale consacrate de constitutie si este partiala cand prin modificarile facute nu se aduc atingeri fundamentului puterii politice.

Prin urmare s-a aratat ca, din punct de vedere juridic, se poate spune ca revizuirea poate sa se refere fie la cateva articole fie la intreaga constitutie, care poate fi abrogata sau inlocuita in intregime. Punctul esential in aceste doua cazuri, este conformitatea revizuirii cu procedura prevazuta in acest caz de catre constitutie . Dar este posibil ca procedura urmata sa fie corecta fara ca revizuirea sa fie considerata corecta. Este problema denumita in doctrina “frauda la constitutie”. Aceasta expresie a fost utilizata de Liet-Veaux pentru a desemna maniera utilizta in adoptarea unor reguli prin care se stabilea un regim politic total diferit. Expresia “frauda la constitutie” a fost apoi folosita pentru a califica conditiile de stabilire a regimurilor politice socialiste dupa Al doilea Razboi Mondial. “Frauda la constitutie” este considerata ca acel procedeu prin care autoritatea de revizuire utilizeaza puterile sale intr-un alt scop decat cel care i-a fost conferit, adica in scopul de a stabili un regim politic total diferit. Astfel procedurile constitutionale sunt formal conservate, dar in realitate este o radicala schimbare a spiritului institutiilor.

________________________
Bibliografie:
o Genoveva Vrabie: “Drept constitutional si institutii politice” Editura “Cugetarea”, Iasi 1999.
o Gheorghe Ionan: “Drept constitutional si institutii politice” Editura “Luminalex” Bucuresti 2002.