Dovada dreptului de proprietate in sistemul Legii nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar

Dupa intrarea in viguare a Legii nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar, in literatura juridica si practica judiciara s-au conturat opinii contradictorii in legatura cu dovada dreptului de proprietate in cazul terenurilor pentru care s-au reconstituit ori constituit atari drepturi, conform procedurii stabilite prin lege, este vorba de doctrina si jurisprudenta anterioare Legii fondului funciar nr. 18/1991.

Astfel, s-a decis ca hotararea judecatoreasca pronuntata in temeiul art. 11 din Legea nr. 18/1991 nu constituie titlu de proprietate ca temei al revendicarii intrucat, legea prin art. 11 alin. 8 a circumscris controlul instantei asupra hotararilor Comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate exclusiv la aplicarea dispozitiilor imperative ale acestei legi privitoare la dreptul de a obtine titlul de proprietate, la intinderea suprafetei de teren atribuite si daca este cazul la verificarea exactitatii cu care s-a procedat la restrangerea suprafetelor de teren acordate.

S-a decis ca, atat adeverinta de proprietate cat si sentinta judecatoreasca data in aplicarea art. 11 alin. 8 din Legea nr. 18/1991 nu constituie un titlu de proprietate intrucat ele constata numai intinderea suprafetei de teren acordate, iar nu isusi terenul determinat prin vecinatati.
Referitor la adeverintele de proprietate, eliberate in temeiul Legii nr. 18/1991 si efectele lor, in doctrina s-au conturat doua opinii.
Intr-o prima opinie s-a sustinut ca adeverintele de proprietate inlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate astfel ca au acelasi regim juridic si aceeasi forta probanta cu acestea.
S-a conchis ca pana la eliberarea titlurilor de proprietate iimpreuna cu procesele-verbale de punere in posesie constituie probe pe baza carora se poate admite actiunea in revendicare.
Aceasta opinie are in vedere in principal considerente de ordin practic, respectiv imposibilitatea respectarii de catre comisiile constituite in baza Legii nr. 18/1991 a termenului de 90 de zile de la publicarea legii pentru stabilirea dreptului de proprietate .
Conform celeilalte opinii, adeverintele de proprietate sunt acte provizorii, supuse deci revocarii, astfel ca nu pot constitui titluri de proprietate in revendicare.
Singurul titlu cu valoare probatorie in revendicare este cel emis in baza Legii nr. 18/1991.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie prin mai multe decizii ale sectiei civile, cat si in sectii unite.
Pe de alta parte, actiunea in revendicare intemeiata pe un titlu de proprietate eliberat potrivit Legii nr. 18/1991, poate avea ca obiect numai suprafata de teren pentru care s-a dispus reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, iar intinderea suprafetei de teren astfel stabilita, nu poate fi modificata in revendicare, chiar daca s-ar proba contrariul.
Aceasta, intrucat, impotriva modului in care organul administrativ competent, respectiv comisia de fond funciar, a stabilit dreptul de proprietate sub aspectul suprafetei de teren acordate, se poate utiliza numai calea plangerii prevazuta de art. 11 din Legea nr. 18/1991, adica procedura constituita prin legea speciala si nu actiunea de drept comun care este revendicarea (art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 1/5.01.1998).