Prescriptia extinctiva. Dispozitii generale (Art. 2.500 - 2.516 - Noul Cod Civil)

      Art. 2.500. Obiectul prescriptiei extinctive. (1) Dreptul material la actiune, denumit in continuare drept la actiune, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
(2) In sensul prezentului titlu, prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anuAmita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.
      Art. 2.501. Prescriptibilitatea dreptului la actiune . (1) Drepturile la actiune avand un obiect patrimonial sunt supuse prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege, sunt supuse prescriptiei extinctive si alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor.
      Art. 2.502. Imprescriptibilitatea dreptului la actiune . Cazuri . (1) Dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp .
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepAturile privitoare la:
1. actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
2. actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
3. actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
4. actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mosteAnitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succeAsorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.
      Art. 2.503. Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii. (1) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, drepAtul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate.
(3) Dispozitiile alin. (2) nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.
      Art. 2.504. Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garanAtata. (1) Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara. In acest din urma caz, creditorul ipotecar va putea urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri .
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.
      Art. 2.505. Compensatia si dreptul de retentie. Prescriptia nu impieAdica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.
      Art. 2.506. Efectele prescriptiei implinite. (1) Prescriptia nu opeAreaza de plin drept .
(2) Dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei.
(3) Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit.
(4) Recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constiAtuirea de garantii in folosul titularului dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile, chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termeAnul de prescriptie era implinit. In aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie .
      Art. 2.507. Renuntarea la prescriptie . Nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, dar se poate renunta la prescripAtia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita. Art. 2.507-2.512
      Art. 2.508. Felurile renuntarii la prescriptie . (1) Renuntarea la prescriptie este expresa sau tacita .
(2) Renuntarea tacita trebuie sa fie neindoielnica. Ea poate rezulta numai din manifestari neechivoce.
      Art. 2.509. Persoanele care nu pot renunta la prescriptie . Cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga nu poate renunta la prescriptie .
      Art. 2.510. Efectele renuntarii la prescriptie . (1) Dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
(2) Daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
      Art. 2.511. Intinderea renuntarii la prescriptie . Renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o. Ea nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indiviAzibile sau impotriva fideiusorilor.
      Art. 2.512. Invocarea prescriptiei de partea interesata. (1) PrescripAtia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta.
(2) Organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu .
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.
      Art. 2.513. Momentul pana la care se poate invoca prescriptia . Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare, sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.
      Art. 2.514. Invocarea prescriptiei de catre alte persoane . CodebiAtorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii pot invoca preAsAcripAtia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum si orice alta perAsoana interesata.
      Art. 2.515. Regulile aplicabile prescriptiei extinctive. (1) PrescripAtia extinctiva este reglementata prin lege.
(2) Este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescripAtibila, sau invers, o actiune declarata de lege imprescriptibila ar fi consiAderata prescriptibila.
(3) Cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspenAdare ori de intrerupere a acesteia, dupa caz.
(4) Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului.
(6) Orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate absoluta.
      Art. 2.516. Domeniul de aplicare. (1) Dispozitiile prezentului titlu constituie dreptul comun in materia prescriptiei extinctive.
(2) Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarari judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispoAzitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul in care acestea din urma ar fi neindestulatoare.

Note si Comentarii!