Prima pagină » Articole juridice » Noul Cod Civil » Obiectul contractului (Art. 1.225 - 1.234 - Noul Cod Civil)

Obiectul contractului (Art. 1.225 - 1.234 - Noul Cod Civil)

Publicat: 27 Jun 2011 5991 citiri Sursa: EuroAvocatura.ro Secţiunea: Noul Cod Civil

Prestatia la care partile sau numai una din ele se obliga.

Cartea a V-a. Despre obligatii

Titlul II. Izvoarele obligatiilor

Capitolul I. Contractul

Sectiunea a 3-a. Incheierea contractului

�4. Obiectul contractului

Prestatia la care partile sau numai una din ele se obliga.

Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Ceea ce este ingaduit de lege,

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Ansamblu de conditii si elemente naturale qle Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale �n interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale.

Persoana fizica sau juridica ce datoreaza o suma de bani debitorului urmarit

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Expresie baneasca a valorii marfii ori suma care se plateste pentru un bun transmis, o lucrare sau o prestare de servicii.

Intreprindere care cumpara sau sconteaza facturile de la un fabricant sau de la un vanzator si urmareste incasarea pretului de la clienti.

      Art. 1.225. Obiectul contractului. (1) Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.
      Art. 1.226. Obiectul obligatiei. (1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit.
      Art. 1.227. Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei. Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel.
      Art. 1.228. Bunurile viitoare. In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare.
      Art. 1.229. Bunurile care nu sunt in circuitul civil. Numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale.
      Art. 1.230. Bunurile care apartin altuia. Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate.
      Art. 1.231. Determinarea calitatii obiectului. Atunci cand nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa imprejurari, cel putin de nivel mediu.
      Art. 1.232. Determinarea obiectului de catre un tert . (1) Atunci cand pretul sau orice alt element al contractului urmeaza sa fie determinat de un tert, acesta trebuie sa actioneze in mod corect, diligent si echidistant.
(2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este in mod manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz, pretul sau elementul nedeterminat de catre parti.
      Art. 1.233. Determinarea pretului intre profesionisti. Daca un contract incheiat intre profesionisti nu stabileste pretul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate in conditii comparabile sau, in lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil.
      Art. 1.234. Raportarea la un factor de referinta. Atunci cand, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare la un factor de referinta, iar acest factor nu exista, a incetat sa mai existe ori nu mai este accesibil, el se inlocuieste, in absenta unei conventii contrare, cu factorul de referinta cel mai apropiat.