Spor de mobilitate si spor de confidentialitate

Fara inscrierea lor in aceste doua acte si fara sa existe un act normativ care sa impuna obligatia acordarii acestor drepturi fara a fi inscrise in contractele respective acordarea acestora nu are nici un temei legal.


Prin sentinta nr. 2157/06.04.2009, pronuntata de Tribunalul Gorj in dosar nr.2057/95/2009 s-a respins actiunea formulata de petentul N.I., impotriva intimatilor Consiliul Local Motru, Primaria Motru, Primarul orasului Motru.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :
Petentul este angajat in cadrul Primariei Motru ca sofer la Directia Economica.
Conform prevederilor art.25 si 26 din Codul Muncii prin clauza de mobilitate, partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca .
In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura .
Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca .
Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la plata de daune-interese .
Deosebit de remuneratia de baza astfel stabilita, in considerarea specificului muncii si a importantei sociale a serviciilor profesionale pe care aceasta le executa, in temeiul art.25 si 26 din Codul Muncii, salariatul poate negocia prestatii suplimentare in bani reprezentand clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate.
Potrivit art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri .
Salariul, astfel cum este definit in art.155 din Codul muncii, este negociat intre parti cu ocazia incheierii contractului individual de munca .
Aceste doua sporuri de confidentialitate si mobilitate nu au caracter obligatoriu pentru angajator, ci pot fi negociate cu ocazia incheierii contractului de munca .
Ca urmare, nu exista o obligatie legala sau conventionala a angajatorului de acordare a celor doua sporuri, care sa fie adusa la indeplinire prin intermediul unei hotarari judecatoresti.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul N. I. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
In motivarea recursului reclamantul a aratat ca instanta de fond nu a tinut cont de sustinerile sale, intrucat potrivit fisei postului, a Legii 53/2003 si a contractului de munca este raspunzator pentru nerespectarea confidentialitatii informatiilor care nu au caracter public.
Desi, chiar daca nu exista expres o clauza de confidentialitate in contractul individual de munca, exista obligatii pe care angajatorul i le impune in acest sens.
In cazul sporului de mobilitate este aceeasi situatie. Prin fisa postului este obligat sa mearga pe teren, deoarece ca sofer nu isi desfasoara activitatea intr-un loc stabil, ci este obligat sa se deplaseze, atat in judet cat si in tara.
Instanta nu a tinut cont de faptul ca toti colegii sai au castigat aceste drepturi in instanta, fiind singurul care nu a obtinut sporurile solicitate.
In drept, recursul a fost intemeiat pe prev. art.299-316 C.pr.civila.
Legali citati intimatii nu au depus intampinare la dosar.
Examinand sentinta, prin prisma motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, in conformitate cu dispoz. art.3041 Curtea a retinut urmatoarele :
Recurentul reclamant este angajat in cadrul Primariei municipiului Motru avand functia de muncitor III - sofer.
Avandu-se in vedere ca recurentul este sofer in cadrul Primariei, specificul muncii acestuia implica deplasari permanente ale salariatului, mentiunea in acest sens din fisa postului nu constituie clauza de mobilitate.
In ceea ce priveste sporul de mobilitate si confidentialitate, se retine ca in temeiul art. 25 si 26 din Codul muncii, reclamantul poate negocia prestatii suplimentare in bani reprezentand clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate.
Reiese deci, in mod evident, ca eventualele prestatii pentru asemenea clauze nu se cuvin automat prin simplul fapt ca o persoana exercita o anumita functie, ci ele trebuie stabilite prin negocierea partilor si inscrise in contractul individual de munca sau in CCM la nivel de unitate . Fara inscrierea lor in aceste doua acte si fara sa existe un act normativ care sa impuna obligatia acordarii acestor drepturi fara a fi inscrise in contractele respective acordarea acestora nu are nici un temei legal.
Se retine ca reclamantii nu au prevazute in contractele individuale de munca sau in fisa postului astfel de clauze . Din acest punct de vedere sustinerea recurentului in sensul ca i se cuvin deoarece si ceilalti colegi beneficiaza de ele este nefondata.
In fisa postului se mentioneaza la rubrica "responsabilitati" ca recurentul raspunde de pastrarea secretului de serviciu, ceea ce reprezinta obligatia legala de confidentialitate prevazuta de art.39 alin.2 lit. f din Codul muncii, obligatie ce incumba oricarui salariat in derularea raportului de munca si care nu trebuie confundata cu clauza de confidentialitate prevazuta de art.26 din Codul muncii.
Astfel, in temeiul obligatiei legale de confidentialitate, salariatul este tinut de respectarea secretului de serviciu, in vreme ce clauza de confidentialitate vizeaza o sfera mai larga de informatii. Prin clauza de confidentialitate se stabilesc informatiile suplimentare in legatura cu care salariatul trebuie sa se abtina de la divulgare, in plus fata de cele care fac deja obiectul obligatiei legale de confidentialitate.
Pentru considerentele expuse, constatand ca sentinta atacata este una legala si temeinica, in baza art. 312 Cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.