Contract de munca cu timp partial. Incadrarea persoanelor cu jumatate de norma in cadrul autoritatilor si institutiilor publice

Prin intampinarea depusa Consiliul Local Saveni a solicitat respingerea, ca nefondata, a actiunii, aratand ca in cadrul dezbaterii proiectului de hotarare privind statul de functii si organigrama aparatului propriu propus de primar a rezultat ca cele doua posturi avizate de Agentia Nationala a Functionarilor Publici nu au incarcatura necesara pentru norme intregi, consilierii hotarand ca pentru activitatea de audit intern si consilier juridic sa fie incadrati functionari publici cu contract partial de munca (1/2 norma).
Instanta, a respins, ca nefondata, actiunea formulata, cu motivarea ca aprobarea in organigrama a posturilor de auditor si consilier juridic cu 1/2 norma nu este contrara legii deoarece nu au fost aprobate alte functii decat cele avizate de A.N.F.P., ci s-a facut o normare pe criterii de eficienta deoarece norma intreaga nu era necesara in raport de volumul de activitate .
Curtea de Apel Suceava - prin decizia nr. 276 din 17 septembrie 2004 - a admis recursul prefectului si a modificat sentinta, in sensul admiterii actiunii si anularii hotararii Consiliului Local Saveni.
S-a motivat ca hotararea Consiliului Local este nelegala deoarece a modificat, implicit organigrama avizata de A.N.F.P. (singura autoritate care gestioneaza evidentele functionarilor publici), legea neprevazand criterii de normare a functionarilor publici.
Instanta de control judiciar a avut in vedere si faptul ca, printr-o hotarare ulterioara, Consiliul Local Saveni a aprobat organigrama in care cele doua posturi in discutie aveau norma intreaga.
Problema de drept evocata de speta este aceea daca un functionar public poate fi incadrat pe post cu 1/2 norma.
Sub acest aspect, sunt relevante art. 98, 32 si 103 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, art. 3, 4, 5, 10 si 38 al. 2 lit. e) din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale si prevederile art. 1, 101 Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor Codului muncii, angajatorii pot incheia contracte de munca cu timp partial, cu respectarea cerintelor de forma si fond stabilite de aceasta lege.
Art. 103 din Statutul functionarilor publici stabileste ca dispozitiile Legii 188/1999 se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, in masura in care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.
Din nici o prevedere a Statutului nu rezulta interdictia expresa - nici macar implicita - ca o functie publica de executie - in speta, consilierul juridic si auditorul sunt functionari publici de executie din clasa I, conform prevederilor art. 13 al. 1 din Legea 188/1999 - nu ar putea fi exercitata cu timp partial (cu o fractiune de norma).
Reglementarea de la art. 98 din Statut, stabileste doar faptul ca functiile publice se stabilesc de consiliul local cu avizul A.N.F.P., situatie respectata in speta deoarece functiile de executie erau prevazute in organigrama avizata de respectiva autoritate .
De observat ca norma evocata stabileste numai cuprinderea in organigrama a unei functii nu si faptul ca respectivele functii sunt sau nu cu norma intreaga.
Este de suveranitatea de necontestat a Consiliului local de a stabili, in virtutea prerogativelor sale legale referitoare la descentralizare si autonomie locala (art. 1 - 5 din Legea 215/2001), daca functia publica avizata in organigrama se va presta cu norma intreaga sau cu timp partial, in sensul permis de art. 101 si urmatoarele Codul muncii.
Ca urmare, motivarea Curtii in sensul ca H.C.L. ar fi fost in contradictie cu organigrama, in sensul ca ar fi operat o modificare a acesteia, ca nu exista in Statut ``normare`` sau ``criterii de normare`` pentru functionarii publici sau ca, in sfarsit, Consiliul local si-ar fi recunoscut greseala de vreme ce, printr-o hotarare ulterioara, a aprobat ocuparea celor doua functii cu norma intreaga, nu au suport legal.
Asa cum s-a aratat, A.N.F.P. are doar prerogativa de a aviza sau nu, cuprinderea unei functii publice in organigrama, competenta de a stabili incadrarea cu norma intreaga sau cu timp partial revenind exclusiv Consiliului local, la propunerea primarului (art. 38 al. 1 lit. e) din Legea nr. 215/2001).
Negarea acestei competente, nu are suport in dispozitii exprese ale Statutului, astfel incat trebuie observat ca devin incidente dispozitiile generale ale legislatiei muncii, compatibila cu Statutul functionarilor publici. Interpretarea data de instanta de recurs goleste, totodata, de continut dispozitiile referitoare la autonomia locala, principiu al carui exercitare are ca limita doar legea care, in speta, nu a fost incalcat.
Pentru argumentele prezentate, consider gresita solutia instantei de recurs.