Cetatean strain. Masura de luare in custodie publica si de returnare. Acordarea tolerarii pe teritoriul Romaniei. Aplicabilitatea masurii returnarii l

O.U.G. nr. 194/2002, art. 4 alin. 4; art. 100 alin. 2 si 4

Faptul ca ulterior luarii sale in custodie, cetateanul strain a cerut protectia la Oficiul National pentru Refugiati, are efect cu privire la incetarea masurii de luare in custodie publica, si nu duce la anularea actului administrativ prin care s-a dispus returnarea cu interdictia de intrare in tara, legal emisa.
Pe de alta parte, masura tolerarii ramanerii pe teritoriul Romaniei nu anuleaza masura returnarii, care urmeaza sa fie pusa in executare la incetarea motivelor obiective care au dus la acordarea tolerarii.

Prin actiunea inregistrata la 19 martie 2003 reclamanta Z.X. cetateana chineza, a solicitat anularea masurii luarii sale in custodie publica dispusa la data de 18 martie 2003 si interzicerea masurii returnarii sale in tara de origine.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a formulat cererea de acordare a statutului de refugiat, fiindu-i aplicabile prevederile art.89 alin.1 lit. �e-f� din O.U.G. nr.194/2002.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia de contencios administrativ prin sentinta civila nr.381 din 24 martie 2003 a respins actiunea, apreciind ca, dispozitiile art.89 alin.1 din O.U.G. nr.194/2002 nu sunt aplicabile in speta, deoarece reclamanta a formulat cererea ulterior masurii de returnare si luare in custodie publica.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamanta Z.X., sustinand in esenta ca in mod gresit instanta a retinut ca, daca cererea de solicitare a statutului de refugiat este ulterioara datei la care au fost dispuse masurile de returnare si luare in custodie publica, nu mai sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr.102/2000, cu privire la statutul refugiatilor.
Ca instanta a incalcat prevederile imperative ale art.134 lit. a din O.U.G. nr.194/2002.
Recursul este nefondat.
Intimata reclamanta a intrat in Romania la data de 8 noiembrie 2000 cu viza de scurta sedere, acordata de Ambasada Romaniei la Bejing, in calitate de asociat la S.C. �Y.L.Z.� SRL, cu sediul in Bucuresti. I-a fost prelungit succesiv dreptul de sedere in tara pana la data de 14 septembrie 2002.
In urma unei actiuni organizate de lucratorii Autoritatii pentru straini in complexul Europa la data de 18 martie 2003, intimata reclamanta a fost depistata fara nici un document de calatorie si avand dreptul de sedere expirat din 14 septembrie 2002.
La data de 19 martie 2003, a doua zi dupa cazarea sa in Centrul pentru straini in vederea returnarii, intimata reclamanta a depus o cerere la Oficiul National pentru Refugiati, invocand persecutii care au determinat-o sa plece din tara sa. Cererea i-a fost respinsa definitiv si invocabil la data de 22 ianuarie 2004.
Prin decizia civila nr.79 din 22 octombrie 2004, Tribunalul Bucuresti retine: �temerea de persecutie invocata de petenta este lipsita de orice fundament�, �neexistand nici o legatura de cauzalitate intre parasirea tarii de origine si temerea invocata sau intre aceasta din urma si imprejurarea ca solicitanta de azil nu mai doreste sa se reintoarca in China�, deoarece aceasta a parasit in mod legal tara de origine, venind in Romania cu viza de afaceri, iar cererea de azil a formulat-o dupa ce autoritatile romane i-au aplicat viza de iesire din tara si nu dintr-o nevoie reala de protectie din partea statului roman .
Masura returnarii a fost dispusa in conformitate cu prevederile art.86 alin. (2) lit. b din O.U.G. nr.194/2002, intrucat reclamanta nu a solicitat prelungirea drepturilor de sedere in Romania.
In temeiul art.102 alin.1 lit. a din acelasi act normativ, s-a instituit interdictia de intrare in Romania pentru o perioada de 1 an, tinandu-se cont de durata sederii ilegale in Romania, care era de aproape 1 an.
Totodata, conform prevederilor art.93 alin. (2) si art.87 alin.3 din actul normativ mentionat, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus, prin rezolutie, luarea in custodia publica a strainului, intrucat aceasta nu poseda document de calatorie valabil.
Art.4 alin.4 din O.U.G. nr.194/2002, republicata prevede ca: �straini aflati pe teritoriul Romaniei sunt obligati �. sa nu ramana pe teritoriul Romaniei peste perioada pentru care li s-a aprobat sederea, precum si sa depuna toate diligentele necesare pentru a iesi din Romania pana la expirarea acestei perioade�.
Din actele dosarului instantei de fond rezulta ca reclamanta in mod voit nu a parasit teritoriul Romaniei, neavand nici o justificare a perioadei de sedere ilegala.
Faptul ca ulterior luarii sale in custodie, reclamanta a cerut protectia la O.N.R., are efect cu privire la incetarea masurii de luare in custodie publica, si nu duce la anularea actului administrativ prin care s-a dispus returnarea cu interdictia de intrare in tara, legal emisa.
Invocarea de catre recurenta a faptului ca a fost tolerata pe teritoriul Romaniei, in baza sentintei civile nr.1913 din 30 septembrie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti, irevocabila prin nerecurare nu poate fi retinuta.
Potrivit art.100 alin. (2) din O.U.G. nr.194/2002 �Tolerarea nu anuleaza obligatia strainilor de a parasi teritoriul statului roman la incetarea motivelor pentru care a fost acordata�.
Alin.4 al aceluiasi articol prevede ca: �La incetarea motivelor care au stat la baza acordarii tolerarii, strainul va fi indepartat imediat de pe teritoriul Romaniei, fara o notificare prealabila�.
Altfel spus, tolerarea ramanerii pe teritoriul Romaniei nu anuleaza masura returnarii care urmeaza sa fie pusa in executare la incetarea motivelor obiective care au dus la acordarea tolerarii.
Recursul a fost respins ca nefondat.