Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal

Decizia nr. 268 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala si ale art. 206 din Codul penal , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 640 din 15 iulie 2004

[...] Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, pe de o parte, dispozitiile art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala, privitoare la punerea in miscare a actiunii penale in cazul procedurii plangerii prealabile, si, pe de alta parte, dispozitiile art. 206 din Codul penal, referitoare la infractiunea de calomnie.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.

1. O prima critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca prevederile art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala, conform carora �Punerea in miscare a actiunii penale se poate face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere�, contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata, potrivit carora �Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari�, si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, care dispun ca �Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate�.

In opinia autoarei exceptiei, prin dispozitiile legale criticate, in baza carora la simpla plangere a persoanei vatamate se porneste procesul penal si are loc punerea in miscare a actiunii penale impotriva presupusului faptuitor, acesta este pus in conditii de inferioritate fata de persoana vatamata . Se considera totodata ca inculpatul este obligat sa suporte consecintele unei actiuni penale sicanatoare fara sa existe impotriva sa probe de vinovatie, ceea ce aduce atingere dreptului sau la integritate psihica.
Analizand criticile aduse prevederilor art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii acestora s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000.

Cu acel prilej Curtea Constitutionala a retinut: �Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a oficialitatii procesului penal, inscrisa la art. 2 alin. (2) din Codul de procedura penala�. Aceste reglementari sunt de natura procedurala, iar, potrivit prevederilor constitutionale, competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege. Calitatea procesuala de inculpat este definita la art. 23 din Codul de procedura penala, potrivit caruia �Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat�. Aceasta calitate de inculpat nu reprezinta o prejudecare a cauzei si nu rastoarna prezumtia de nevinovatie prevazuta la art. 23 alin. (8) [in prezent art. 23 alin. (11), dupa republicarea Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], iar textul de lege criticat �nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, republicata, referitoare la garantarea dreptului la viata, precum si a dreptului la integritate fizica si psihica al persoanei, deoarece in mod evident nu contine dispozitii de natura sa aduca atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementarii sale constituindu-l doar procedura de punere in miscare a actiunii penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere�.

De asemenea, prin Decizia nr. 163 din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, si prin deciziile nr. 195 si nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a solutionat si alte exceptii de neconstitutionalitate privind art. 279 alin. (1) din Codul de procedura penala, statuand, in mod constant, ca aceste dispozitii sunt constitutionale.
Solutiile si considerentele deciziilor mentionate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

2. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 206 din Codul penal, care prevad ca �Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala�.

Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste prevederi contravin dispozitiilor art. 23 alin. (11) din Constitutie, republicata, potrivit carora, �Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata�, deoarece conditioneaza proba veritatii de dovedirea existentei unui interes legitim, ceea ce inseamna o prezumtie de vinovatie. Pe cale de consecinta, se sustine si incalcarea prevederilor art. 20 din Constitutie, republicata, prin raportare la reglementarile internationale referitoare la prezumtia de nevinovatie, cuprinse in art. 11 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 6 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Totodata, se afirma ca prevederile art. 206 din Codul penal contravin si dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicata, coroborate cu cele ale art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care reglementeaza libertatea de exprimare si de opinie .

Examinand sustinerile autoarei exceptiei, Curtea Constitutionala constata ca prin dispozitiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza si sanctioneaza fapta de calomnie ca infractiune contra demnitatii persoanei, valoare esentiala prevazuta in art. 1 alin. (3) din Constitutie, republicata. Prin acest text de lege este sanctionata penal afirmarea ori imputarea in public a unei fapte determinate, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori dispretului public.

Caracterul inviolabil al libertatii de exprimare prevazute la art. 30 alin. (1) din Constitutie, republicata, nu justifica atingerea adusa demnitatii persoanei si dreptului acesteia la propria imagine. De altfel, toate prevederile din Constitutie si din actele internationale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absoluta, ea putand suferi restrangeri daca acestea sunt necesare pentru apararea drepturilor si libertatilor altora. Una dintre aceste limitari este incriminarea calomniei, care, dupa cum rezulta din textul art. 206 din Codul penal, priveste fapte concrete, determinate cu privire la o persoana ori imputate acesteia. Pe de alta parte, in vederea apararii unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeste ca a avut un astfel de interes, in apararea caruia a facut afirmatia sau imputarea calomnioasa, sa faca proba veritatii acesteia, situatie in care fapta sa nu constituie infractiune .

Din perspectiva celor aratate nu se poate retine nici incalcarea dispozitiilor art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si, implicit, nici a prevederilor art. 20 din Legea fundamentala.

In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate, conform careia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 23 alin. (8) din Legea fundamentala, Curtea constata de asemenea ca aceasta este neintemeiata. Textul criticat nu incalca in nici un mod prezumtia de nevinovatie, principiu fundamental al procesului penal, consacrat atat de art. 23 alin. (8) din Constitutie, cat si de art. 11 paragraful 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin art. 6 pct. 2.

Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin numeroase decizii asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Mentionam dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, si Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Argumentele ce au fundamentat aceasta solutie isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza, deoarece nu au intervenit motive sau elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
[...]