Prin urmare, impotriva unei decizii penale pronuntata anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala, nu ar putea fi exercitata o cale de atac neprevazuta in legislatia in vigoare la data pronuntarii sale (revizuirea laturii civile a hotararii, in fata instantelor civile si pentru motivele reglementate in procedura civila).
Prin decizia civila nr.399/A din 22.09.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, au fost respinse exceptiile tardivitatii si inadmisibilitatii cererii de revizuire si a fost respinsa ca nefondata cererea de revizuire formulata de revizuentul A., in contradictoriu cu intimatii A.N.A.F. - Directia Regionala Generala a Finantelor Publice, SC X. SRL si Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, prin care s-a solicitat anularea deciziei penale nr.284/A din 10.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala pentru motivul ca instanta de judecata nu s-a pronuntat asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv asupra tuturor motivelor de apel ce au vizat latura civila a cauzei, dar si intrucat, desi existau inscrisuri noi la data solutionarii recursului, acestea nu au putut fi infatisate din imprejurari mai presus de vointa sa.
Pentru a se pronunta in acest sens, prima instanta a retinut ca prin sentinta penala nr.408/F din 15.05.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare si 1 an interzicerea drepturilor prevazute de art.64 alin.(10 lit. a) teza a II-a lit. b) C.pen., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 9 lit. b) din Legea nr.241/2005 modificata prin Legea nr. 50/2013 (evaziune fiscala) cu aplic. art. 41 alin.(2) C.pen. si art.13 C.pen., in esenta, retinandu-se ca acesta, in calitate de administrator al agentiei de turism SC X. SRL (care se ocupa de organizarea de excursii in strainatate) nu a emis facturi pentru toate sumele incasate de societate si nu a facut inregistrari in evidentele contabile ale societatii.
In temeiul dispozitiilor art.81 C.pen. a fost suspendata conditionat executarea pedepsei pe o perioada de 4 ani, termen de incercare stabilit in conditiile disp.art.82 C.pen., socotit de la data ramanerii definitive a hotararii si, totodata, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila A.N.A.F. Bucuresti, iar in temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art.346 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 52.960,48 lei despagubiri civile si la plata obligatiilor fiscale accesorii catre partea civila A.N.A.F. - Bucuresti.
A fost mentinuta masura asiguratorie luata prin Ordonanta din 20.03.2012 a Ministerului Public, in conditiile dispozitiilor art.163 si urm. C.pr.pen., prin instituirea sechestrului asigurator asupra actiunilor detinute de inculpatul A. la SIF X. SA, SIF Y. SA, SIF Z., SIF Q. SA, SIF V. SA si U. SA pana la concurenta sumei datorate partii civile.
Prin decizia penala nr.284/A din 10.10.2013, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti impotriva sentintei penale nr. 408 din 15.05.2013, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, pe care a desfiintat-o in parte si, rejudecand, a inlaturat aplicarea art.13 C.pen. cu privire la condamnarea inculpatului, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei si respingand, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.
Prin cererea sa de revizuire, revizuentul a solicitat revizuirea deciziei penale anterior mentionate, sub aspectul laturii civile a acesteia, sustinand ca Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti a judecat fara a se pronunta cu privire la ceea ce el a solicitat in motivarea apelului referitor la latura civila a cauzei, nu a avut in vedere inscrisurile noi pe care le-a prezentat in apel, ignorandu-le complet, iar, pe de alta parte, unele inscrisuri nu fusesera inca prezentate instantei pentru ca au fost obtinute cu multa dificultate si intarziere, revizuentul fiind nevoit sa faca numeroase interventii la prestatorii de servicii din alte state pentru a-i trimite facturile pentru serviciile platite acestora.
De aceea expertiza contabila judiciara efectuata in faza urmaririi penale nu este concludenta, fiind incompleta, aceasta avand ca baza doar o mica parte din actele S.C. X. S.R.L, in conditiile in care majoritatea facturilor prestatorilor de servicii turistice (firme transportatoare si hoteliere) nu erau emise (facturile se emit dupa prestarea serviciilor turistice).
Sub un al doilea motiv al cererii de revizuire, revizuentul a invocat existenta de inscrisuri noi la data solutionarii recursului, de natura sa conduca la alta solutie, care nu au putut fi infatisate din motive mai presus de vointa sa, respectiv un raport de expertiza extrajudiciara, facturi, alte inscrisuri care atesta ca nici S.C. X. S.R.L. si nici revizuentul, ca administrator nu datorau suma mentionata in dispozitivul sentintei penale, cu titlu de obligatii fiscale (impozit pe profit).
Cererea revizuentului a fost intemeiata pe dispozitiile art. 509 pct. 1 si 5 din NCPC si pe cele ale art. 452 alin. (1) si 453 alin. (2) NCPP.
Sub aspectul exceptiei tardivitatii, invocata de catre intimatul Statul Roman, prin A.N.A.F., prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor art.511 C.proc.civ., potrivit carora termenul de exercitare a revizuirii este de o luna si se va socoti, ``in cazurile prevazute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotararii (a��), iar, in cazul prevazut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca``.
Intrucat nu exista nicio dovada cu privire la comunicarea deciziei penale nr. 284/A din 10.10.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala catre revizuent si avand in vedere sustinerile acestuia, in sensul ca a obtinut cele 3 hotarari penale legalizate la data de 08.05.2015, instanta a considerat ca cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile 509 alin.(1) pct. 1) C.proc.civ. este formulata in termen.
Cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 5) C.proc.civ. a fost, de asemenea, considerata in termen deoarece revizuentul a indicat ca expertiza extrajudiciara a fost realizata dupa pronuntarea deciziei penale a carei revizuire se solicita, iar cererea de revizuire a fost formulata inauntru termenului de o luna
Sub aspectul admisibilitatii cererii de revizuire, s-au retinut ca relevante faptul ca revizuirea vizeaza o decizie a instantei penale ce a evocat fondul in privinta laturii civile a procesului penal si ca se invoca motive de revizuire prevazute de norma art. 509 C.proc.civ.
Pe fondul cererii de revizuire, s-a retinut in legatura cu cel dintai motiv de revizuire invocat, respectiv art. 509 alin.(1) pct.1 C.proc.civ., ca incidenta acestuia este exclusa deoarece revizuentul s-a plans de neanalizarea criticilor sale formulate in calea de atac a apelului, iar nu de nepronuntarea instantei de apel asupra unui capat de cerere . Or, motivul de revizuire, astfel cum este reglementat de legiuitor, are menirea de a corecta acele erori in judecata ce constau in omisiunea solutionarii pe fond a unui capat de cerere ori a unei cereri conexe/incidentale sau accesorii, consecinta a incalcarii principiului disponibilitatii, iar nu a acelora vizand neanalizarea unor critici de apel sau recurs, precum s-a invocat de catre revizuent.
S-a aratat ca, in realitate, prin exercitarea caii de atac a revizuirii, revizuentul urmareste repunerea in discutie a modului de solutionare a laturii civile deduse judecatii, cu privire la care instantele de judecata s-au pronuntat, in mod definitiv si irevocabil, in urma analizarii tuturor criticilor formulate, pe baza carora s-a statuat ca ``toate probele la care se adauga si declaratiile persoanelor audiate in cauza, duc la concluzia ca situatia de fapt a fost corect retinuta.`` Instanta de apel ce a pronuntat decizia atacata a prezentat argumentele pentru care nu au fost considerate intemeiate apararile inculpatului in ceea ce priveste modul de solutionare al laturii civile.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de revizuire, intemeiat pe dispozitiile art. 509 alin.(1) pct. 5 C.proc.civ., s-a retinut ca revizuentul nu se afla in ipoteza legala reglementata, ca dupa darea hotararii in cauza, sa se fi descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor. Sfera de aplicare a acestui caz de revizuire este foarte limitata, notiunea de inscris fiind avuta in vedere in acceptiunea ei restransa, necuprinzand declaratii de martori, chiar autentificate, rapoarte de expertize extrajudiciare sau marturisiri.
Revizuentul invoca drept inscris nou un raport de expertiza extrajudiciara, realizat la solicitarea sa, dupa pronuntarea deciziei penale nr. 284/A din 10.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala. Or, acesta nu constituie inscris nou existent la data pronuntarii deciziei a carei revizuire se solicita, conform dispozitiilor art. 509 alin. (1) pct. 5.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul.
In motivarea recursului declarat, recurentul a sustinut din nou ca realitatea din cauza penala este exact opusa celei retinute in considerentele deciziei penale a carei revizuire a solicitat-o, in sensul ca nu exista probe din care sa reiasa ca el ar fi comis evaziune fiscala, in timp ce expertiza contabila s-a efectuat doar in faza urmaririi penale, fara consultarea sa si, mai ales, fara sa fi fost prezentate si luate in considerare documentele justificative privind cheltuielile pe care le-a efectuat agentia de turism (decat intr-o masura foarte mica), dar, in schimb, expertiza a avut in vedere toate veniturile (incasarile din partea turistilor) agentiei.
Considera ca instantele penale au gresit atat sub aspectul laturii penale, cat si sub aspectul laturii civile, insa spera a obtine schimbarea solutiei sub aspectul laturii civile, in sensul stabilirii cuantumului corect al obligatiilor de plata, ceea ce ar fi avut drept consecinta diminuarea semnificativa a cuantumului despagubirilor datorate bugetul de stat, cu titlu de obligatii fiscale, in calitate de administrator al unei societati comerciale care nu mai exista.
Recurentul a criticat hotararea atacata, sustinand urmatoarele:
Prima instanta nu s-a pronuntat asupra aspectelor invocate prin cererea de revizuire, a ignorat complet sustinerile si argumentele sale, hotararea pronuntata cuprinzand considerente formale, straine cauzei, care reiau, practic, considerentele gresite ale instantei penale. In dezvoltarea criticii, recurentul a invocat din nou caracterul incomplet al expertizei judiciare administrate, care a stat la baza condamnarii sale penale si a determinarii prejudiciului cauzat statului, explicand conditiile care au condus la aceasta situatie.
Hotararea din revizuire a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind in special contrara spiritului legii in ceea ce priveste scopul acestei cai extraordinare de atac.
Scopul pentru care legiuitorul a instituit calea extraordinara de atac a revizuirii a fost acela de retractare si reformare a hotararilor judecatoresti definitive in cazul unor erori de omisiune, neobservare sau gresita perceptie, iar nu de apreciere sau de interpretare a legii.
In cazul sau, instantele penale nu au examinat deloc cauza sub aspectul laturii civile si nu au administrat probe in acest sens, motiv pentru care acest rol ii revenea instantei civile in cadrul judecarii cererii de revizuire. Instanta civila si-a incalcat acest rol, nefacand dreptate si incalcand principiul primordialitatii dreptatii.
Instanta civila si-a incalcat obligatia de manifestare a rolului activ in aflarea adevarului, deoarece a respins proba cu o noua expertiza contabila, apreciind ca aceasta ``nu duce la solutionarea cauzei", cand tocmai aceasta proba ar fi condus la stabilirea cuantumului real al prejudiciului, asadar a cuantumului real al despagubirilor pe care le datoreaza bugetului de stat .
In drept, cererea de recurs a fost intemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 din Codul de procedura civila vechi.
Instanta de recurs a pus in discutia partilor chestiunea admisibilitatii cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.453 alin.(2) din noul Cod de procedura penala, in raport de imprejurarea ca hotararea penala atacata cu revizuire a fost solutionata sub imperiul vechiului Cod de procedura penala.
Analizand recursul declarat prin raportare la chestiunea pusa in discutia partilor din oficiu, Inalta Curte apreciaza asupra caracterului nefondat al acestuia, potrivit celor ce urmeaza.
Recurentul s-a adresat instantelor civile cu o cerere de revizuire a deciziei penale nr. 284/A din 10.10.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, hotarare ce a fost pronuntata sub imperiul vechiului Cod de procedura penala.
Cererea de revizuire a fost formulata in conditiile art. 452 alin.(2) din noul Cod de procedura penala, potrivit cu care, revizuirea hotararii judecatoresti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai in fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila, si a fost intemeiata pe cazurile de revizuire reglementate in cuprinsul dispozitiilor art. 509 alin.(1) pct.1 si 5 NCPC.
Inalta Curte retine ca reglementarea noului Cod de procedura penala se regaseste incorporata in cuprinsul Legii nr.135/2010 care a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispozitiilor art. 103 din Legea nr.255/2013 de punere in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea unor acte normative.
Din punct de vedere al aplicarii in timp a noii legi procesuale penale, Legea nr.255/2013 statueaza prin art.3 ca ``Legea noua se aplica de la data intrarii ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu exceptiile prevazute in cuprinsul prezentei legi``
Intrucat decizia atacata a fost pronuntata la data de 10.10.2013, asadar cu 4 luni anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura penala, judecata in apel a cauzei penale nu mai reprezenta, din punct de vedere a legii noi procesuale penale ``o cauza aflata pe rolul organelor judiciare`` pentru ca acesteia sa-i fie aplicabila, in virtutea art.3 din Legea nr.255/2013, dispozitiile noului Cod de procedura penala.
Fiind pronuntata anterior intrarii acestuia in vigoare, decizia penala nr.284/A din 10.10.2013 scapa aplicarii noii legi procesuale penale, asa incat, impotriva acesteia nu pot fi exercitate decat caile de atac prevazute in legislatie la data emiterii sale.
In acelasi sens este si norma conflictuala proprie continuta in noul Cod de procedura penala, care, in art.13 alin.(1) stipuleaza ca ``Legea procesuala penala se aplica in procesul penal actelor efectuate si masurilor dispuse, de la intrarea ei in vigoare si pana in momentul iesirii din vigoare, cu exceptia situatiilor prevazute in dispozitiile tranzitorii``
Cum calea de atac a revizuirii hotararii penale exclusiv sub aspectul laturii civile, in fata instantei civile si potrivit Codului de procedura civila, a fost introdusa prin noua lege procesuala penala, aceasta este incidenta, in acord cu principiul aplicarii imediate a acesteia consfintit prin art.3 din Legea nr. 255/2013 si art.13 alin. (1) din noul Cod de procedura penala, tuturor hotararilor pronuntate in cauzele aflate pe rolul organelor judiciare la data intrarii sale in vigoare si, desigur, a acelora pronuntate in cauzele incepute si finalizate sub imperiul sau.
Intrucat, pentru motivele aratate, judecata de apel finalizata prin decizia penala nr. 284 din 10.10.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala nu face parte din niciuna din aceste categorii, se apreciaza ca impotriva ei nu ar putea fi exercitata o cale de atac neprevazuta in legislatia in vigoare la data pronuntarii sale (revizuirea laturii civile a hotararii, in fata instantelor civile si pentru motivele reglementate in procedura civila), aceasta constituind justificarea ce impunea respingerea cererii de revizuire deduse judecatii in conditiile aratate.
In considerarea argumentelor mai sus prezentate, menite sa substituie integral considerentele deciziei recurate (chiar si pe acelea ce au examinat exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire intrucat au avut in vedere conditiile de admisibilitate particulare ale cererii de revizuire instituite de art. 509 din Codul de procedura civila), se apreciaza ca cererea de revizuire formulata nu putea fi nici macar examinata pe fondul sau, asa dupa cum a procedat prima instanta, si, pe cale de consecinta, ca nu se mai impune nici examinarea criticilor de recurs formulate impotriva acesteia, prin care se invoca o neexaminare reala si in substanta a cererii ori o aplicare gresita a legii, contrara scopului pentru care a fost instituita calea extraordinara de atac a revizuirii.