Revizuire intemeiata pe invocarea unor inscrisuri emise ulterior pronuntarii hotararii a carei revizuire se cere. Neindeplinirea conditiilor de admisibilitate

La data de 24 iunie 2015, A. si B. au formulat cerere de revizuire impotriva deciziei nr. 395 din 18.06.2014, pronuntata de Curtea de Apel Suceava, Sectia I civila, solicitand admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei nr. 395 din 18.06.2014, admiterea apelului, schimbarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, iar in subsidiar, admiterea apelului, modificarea sentintei si obligarea intimatului la emiterea unei dispozitii de completare a dispozitiei nr. 6113/2007, in sensul acordarii in compensare a imobilelor situate in str. S. nr. x si str. P. nr. x9, a restituirii suprafetei de 1.517 m.p., teren liber, cat si plata de despagubiri in cuantum de 782.403,16 RON, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata din toate ciclurile procesuale si din recurs.

Au aratat, in ceea ce priveste motivele cererii, ca acestea sunt intemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., fiind vorba de inscrisuri noi ce nu au fost depuse la dosar, o parte provenind din dosarul nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava, dosar ce s-a tot incercat a fi conexat cu dosarul nr. xx1/39/2010, iar o parte au fost obtinute dupa solutionarea recursului de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, inscrisuri care daca ar fi fost avute in vedere de catre Curtea de Apel solutia ar fi fost alta.

Inscrisurile in baza carora apreciaza ca solutia ar fi fost alta, sunt: adresa din 7.04.2015 a A.N.A.F.; adresa din 15.04.2015 a Arhivelor Nationale; adresa din 5.05.2015 a Consiliului Judetean; adresele din 25.03.2015 si din 18.06.2015 ale S.C. X. SA, adrese prin care i s-a comunicat ca nu detin situatia despagubirilor primite in baza Legii nr. 58/1974.

A formulat adresele avand in vedere prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974, conform carora: ``Dobandirea terenurilor cuprinse in perimetrul construibil al localitatilor urbane si rurale se poate face numai prin mostenire legala, fiind interzisa instrainarea sau dobandirea prin acte juridice a acestor terenuri.

In caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestor constructii trece in proprietatea statului cu plata unei despagubiri stabilita potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973``.

A facut aceste adrese tocmai in considerarea celor retinute de catre instanta de recurs, respectiv ca pentru acest teren dreptul la acordarea masurilor reparatorii apartine vanzatorului pe considerentul ca acesta ar fi fost proprietarul terenului la momentul trecerii in proprietatea statului, fiind transata irevocabil indreptatirea lor la masuri reparatorii doar pentru constructiile ce se gaseau pe teren .

Daca situatia ar fi fost asa cum a retinut instanta, ar fi trebuit ca vanzatorii sa primeasca despagubiri pentru teren, lucru ce nu s-a intamplat, fiind mai mult decat evident ca terenul a trecut in proprietatea statului direct de la ei, potrivit adresei din 30.04.1993, prin care se confirma ca terenul a trecut in proprietatea statului de la A.; raportului de expertiza tehnica intocmit de ing. C. din care rezulta starea imobilelor din str. P. nr. x9 si I.C.B. nr. x4; sentintei nr. 493 din 8.07.2004 a Tribunalului Botosani, deciziei nr. 2763 din 19.11.2004 a C.A. Suceava, si deciziei nr. 8941 din 7.11.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Astfel, raportat la aceste inscrisuri, rezulta ca au dovedit ca au dreptul si la terenul in suprafata de 2884 m.p., acesta trecand in proprietatea statului de la ei, dovedind pe deplin ca pretul achitat vanzatorului in temeiul contractului de vanzare cumparare nr. xxx2/1986 includea si contravaloarea intregului teren de pe amplasamentul in discutie.

In fapt, asa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar, au dobandit de la E., prin contractual de vanzare-cumparare autentificat sub nr. xxx2 din 31.05.1986, imobilul situat in str. S., in prezent str. C.N. nr. x, compus din casa de locuit cu anexe gospodaresti si din suprafata de 2.884 m.p., teren - curte si gradina, invecinat cu str. S., garaj L. si K., cu pretul total de 95.000 lei, pret care includea atat contravaloarea constructiilor, cat si contravaloarea suprafetei de 2884 m.p., teren .

Dat fiind faptul ca la data respectiva erau in vigoare dispozitiile Legii nr. 58/1974, care nu permiteau instrainarea terenurilor prin acte autentice, in contractul de vanzare-cumparare nr. xxx2/1986 s-a mentionat ca autorul paratilor a instrainat doar imobilele constructii cu pretul de 95.000 lei si ca intreaga suprafata de 2.884 m.p., teren, aferenta acestora, a trecut in proprietatea statului conform actului normativ mentionat, insa vecinatatile inscrise in contractul autentic individualizeaza in fapt limitele terenului in discutie, astfel cum erau ele materializate la data respectiva, prin garduri imprejmuitoare.

Potrivit art. l.4.C. din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, prezinta relevanta deosebita prevederile art. 30 si art.31 din respectiva lege, prin care s-a stabilit ``ca terenurile din intravilan (perimetrul construibil) pot fi dobandite numai prin mostenire legala, iar in caz de instrainare a constructiilor, terenul aferent acestora trecea in proprietatea statului cu plata unei despagubiri .``

Avand in vedere ca legiuitorul de dupa anul 1989 a solutionat aceasta problema in favoarea dobanditorilor constructiilor, recunoscand acestora dreptul/vocatia de a obtine titluri de proprietate pentru terenul aferent constructiei cumparate, urmeaza a se considera ca aceste situatii nu cad sub incidenta legii.

Cat priveste ipoteza in care, ulterior instrainarii, constructia proprietatea dobanditorului a fost preluata si mai apoi demolata, acesta din urma neavand dreptul/vocatia de a obtine titlul de proprietate pentru terenul aferent constructiei cumparate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri ramane supus incidentei prezentei legi in favoarea persoanei indreptatite proprietar al terenului la data trecerii acestuia in proprietatea statului. In acest caz, in situatia in care terenul este liber, acesta se va restitui in natura, cu obligatia rambursarii de catre persoana indreptatita a despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare prevazut la art. 1 alin. (1) al Titlului II din OUG nr. 184/2002. In situatia in care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit in natura, se vor acorda persoanei indreptatite celelalte masuri reparatorii prevazute de lege pentru diferenta dintre despagubirea primita, actualizata cu coeficientul de actualizare prevazut la art. I alin. (1) al Titlului II din OUG nr. 184/2002, si valoarea de piata a terenului stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.

Or, singurii indreptatiti sunt revizuentii, deoarece, in urma contractului de vanzare-cumparare nr. xxx2/1986, terenul aferent constructiilor a trecut in proprietatea statului de la ei si nu de la autorul paratilor.

Pe de alta parte, potrivit Legii nr. 10/2001 ``persoanele indreptatite`` la masuri reparatorii sunt persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la momentul preluarii abuzive, in speta reclamantii, dispozitii ce se coroboreaza cu prevederile Legii nr. 18/1991, care prevad ca ``Terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor``. In ipoteza in care, ulterior instrainarii, constructia proprietatea dobanditorului a fost preluata si mai apoi demolata, potrivit art. 1.4 lit. c) din H.G. nr. 250/2007, regimul juridic al terenului ramane supus incidentei Legii nr. 10/2001 in favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia in proprietatea statului sau a mostenitorilor acestuia, deoarece dobanditorul constructiei demolate nu mai are dreptul/vocatia de a obtine titlul de proprietate pentru terenul aferent constructiei in conditiile Legii nr. 18/1991.

Cert este ca intentia partilor in momentul incheierii conventiei a fost ca dobanditorul constructiei, in speta reclamantii, sa preia odata cu dobandirea constructiei si terenul aferent si sa-l foloseasca, fara ca acestia sa se fi opus. De altfel, vanzatorul nu si-a rezervat nici un drept asupra terenului, cunoscand imprejurarea ca prin vanzarea constructiilor pierde si dreptul de proprietate asupra terenului (astfel cum declara in contract).

S-a mai aratat, ca existenta acestei intentii este dedusa si din faptul ca suprafata a fost delimitata prin gard de proprietatea vecinilor, ramanand la fel pana la data exproprierii, cu anexele situate in mijlocul terenului, astfel ca nu se putea folosi nici o mica parte din teren fara a deranja pe proprietarii constructiei, fiind deci necesar acest teren pentru normala folosinta a constructiei, precum si din pretul platit, respectiv 95.000 lei, care, in anul 1986, reprezenta un pret destul de mare, astfel incat se poate considera ca vanzatorul a obtinut si pretul terenului, intrucat stia ca pierde dreptul de proprietate asupra acestuia.

De altfel, intentia acestuia rezulta si din schita efectuata la data de 28.05.1986, schita ce a stat la baza incheierii contractului de vanzare cumparare, in care sunt individualizate atat terenurile, cat si terenul aferent, din care constructii si curte in suprafata de 600 m.p., teren arabil 2.284 m.p.

In realitate, insa, pretul convenit si achitat vanzatorului a inclus nu doar contravaloarea constructiilor, ci si pe cea a suprafetei de 2884 m.p., teren, iar odata cu incheierea contractului de vanzare cumparare au intrat in fapt in stapanirea terenului, care a fost declarat la rolul lor fiscal, asa cum rezulta din certificatul nr. xx1/1990 emis de Primaria mun. Botosani, achitand impozit atat pentru casa, cat si pentru teren pana in momentul exproprierii.

Mentioneaza, totodata, ca au stapanit in fapt, ca proprietari, constructiile si terenul dobandit in modalitatea mentionata pana in anul 1989 cand intregul imobil a fost preluat de stat in baza Decretului de expropriere nr. 394/1988, in vederea construirii unui ansamblu de locuinte.

De asemenea, s-a mai aratat ca din declaratia numitei Z., din contractele de vanzare cumparare incheiate in aceeasi perioada, care au avut ca obiect terenuri si constructii similare, dar si din raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expert O., rezulta ca suma de 95.000 lei achitata cu titlul de pret include atat valoarea constructiilor de la momentul cumpararii (66.594 lei), cat si valoarea suprafetei de 2.884 m.p.,teren la aceeasi data (28.406 lei), iar imprejurarea ca mostenitorii vanzatorilor nu au inteles sa solicite acordarea masurilor reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001 reprezinta o confirmare implicita a faptului ca acestia nu au mai inteles sa emita pretentii asupra terenului in discutie in contextul in care autorul lor a incasat pretul intregii suprafete de 2.884 m.p., teren la momentul incheierii contractului autentic de vanzare-cumparare.

Cat priveste acordarea masurilor reparatorii in echivalent sub forma atribuirii in compensare a imobilelor situate in str. P. nr. x9 si str. S. nr. x, astfel cum au fost ele individualizate, raportat la noile inscrisuri, considera ca sunt indreptatiti si justifica compensarea, aceasta fiind posibila datorita valorii mari a terenului.

Curtea de Apel Suceava, Sectia I civila, prin decizia nr. 605 din data de 10 septembrie 2015, a respins, ca nefondata, cererea de revizuire, retinand urmatoarele:

Potrivit art. 322 pct. 5 C.proc.civ., revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare se poate cere daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

Din analiza art. 322 pct. 5 C.proc.civ., rezulta ca, atunci cand se invoca acest motiv de revizuire, inscrisul trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ mai multe conditii: sa fie nou, deci descoperit dupa darea hotararii; sa fi existat la data pronuntarii hotararii dar sa nu fi putut sa fie infatisat in procesul in care a fost pronuntata hotararea a carei revizuire se cere, fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii; inscrisul sa fie determinant in solutionarea cauzei.

Curtea a apreciat ca inscrisurile la care se face referire prin cererea de revizuire nu indeplinesc in mod cumulativ conditiile impuse de art. 322 pct. 5 C.proc.civ.

Astfel, revizuentii s-au prevalat de adresa din 7.04.2015 a ANAF, adresa din 15.04.2015 a Arhivelor Nationale, adresa din 5.05.2015 a Consiliului Judetean si de adresele din 25.03.2015 si 18.06.2015 emise de S.C. X. S.A., inscrisuri constituite ulterior datei la care s-a pronuntat decizia civila nr. 395 din 18.06.2014 a Curtii de Apel Suceava, ce se cere a fi revizuita in cauza, nefiind asadar indeplinite prevederile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., care impun conditia ca inscrisurile sa fi existat la data pronuntarii hotararii.

Cat priveste inscrisurile provenind din dosarul nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava, Curtea a retinut ca acestea puteau fi infatisate in procesul in care a fost pronuntata hotararea a carei revizuire se cere, neputandu-se sustine ca ar fi fost retinute de partea potrivnica sau ca nu ar fi putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.

Revizuirea este o cale de atac extraordinara, de retractare, ce se poate exercita in cazurile anume prevazute de art. 322 C.pr.civ.

Fiind o cale de retractare si nu de ``cenzura judiciara``, revizuirea nu poate fi exercitata pentru alte motive decat cele prevazute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discutie a unor probleme de fond ce au fost solutionate printr-o decizie definitiva.

Pentru aceste considerente, in baza art. 326 C.pr.civ., cererea de revizuire a fost respinsa, ca nefondata.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs recurentii A. si B., care, in dezvoltarea criticilor formulate, au aratat urmatoarele;

Instanta de apel, prin decizia pronuntata, le-a incalcat dreptul la aparare si la un proces echitabil in conditiile in care nu au fost citati pentru termenul din 10.09.2015, iar judecarea cauzei s-a facut in lipsa revizuentilor, incalcandu-se astfel art. 6 din C.E.D.O.

In mod gresit, instanta a retinut ca nu ar fi indeplinite prevederile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., intrucat acest motiv de revizuire se intemeiaza pe imprejurari care au alterat procesul de stabilire a adevarului de catre instanta de judecata . Legea are in vedere, in acest caz, doua ipoteze distincte, fiecare constituindu-se practic intr-un veritabil motiv de revizuire.

In continuare, recurentii revizuenti au dezvoltat consideratii teoretice generale privind cele doua ipoteze reglementate prin aceste dispozitii legale, iar in ceea ce priveste cererea de revizuire pendinte, au aratat ca inscrisurile invocate ca ``acte noi`` au existat la data judecatii, dar nu au putut fi prezentate datorita imprejurarilor la care se refera in mod expres chiar art. 322 pct. 5 C.pr.civ.; ca, in ceea ce priveste motivele prezentei cererii de revizuire, acestea sunt date de prevederile art. 322 pct.5 C.proc.civ., fiind vorba de inscrisuri noi ce nu au fost depuse la dosar, o parte provenind din dos. nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava, dosar ce s-a tot incercat a fi conexat cu dosarul nr. xx1/39/2010, iar o parte fiind obtinuta dupa solutionarea recursului de care Inalta Curte de Casatie si Justitie, inscrisuri care daca ar fi fost avute in vedere de catre Curtea de Apel solutia ar fi fost alta.

Cat priveste inscrisurile din dosarul nr. xx07/1/2005, au aratat ca au solicitat instantei conexarea acestui dosar la dosarul in care s-a pronuntat decizia a carei revizuire se solicita, cerere care le-a fost respinsa, desi au invocat legatura stransa intre cele doua dosare si existenta unor inscrisuri ce nu erau depuse in dosarul nr. xx1/39/2010, instanta fiind singura care putea constata realitatea sustinerilor revizuentilor, prin comparatia actelor.

In ceea ce priveste inscrisurile in baza carora solutia ar fi fost alta, respectiv, adresa din 7.04.2015 a A.N.A.F., adresa din 15.04.2015 a Arhivelor Nationale, adresa din 5.05.2015 a Consiliului Judetean, adresele din 25.03.2015 si 18.06.2015 ale S.C. X. S.A., s-a aratat ca prin acestea li s-a comunicat ca nu detin situatia despagubirilor primite in baza Legii nr.58/1974, adrese ce au fost emise in baza cererilor formulate in considerarea celor retinute de catre instanta de recurs, respectiv ca ``pentru acest teren dreptul la acordarea masurilor reparatorii apartine vanzatorului pe considerentul ca acesta ar fi fost proprietarul terenului la momentul trecerii in proprietatea statului``, fiind transata irevocabil indreptatirea revizuentilor la masuri reparatorii doar pentru constructiile ce se gaseau pe teren .

Or, daca situatia ar fi fost asa cum a retinut instanta, ar fi trebuit ca vanzatorii sa primeasca despagubiri pentru teren, lucru ce nu s-a intamplat, fiind mai mult decat evident ca terenul a trecut in proprietatea statului direct de la revizuenti, potrivit actelor depuse la dosar.

Avand in vedere motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, revizuentii au aratat ca au fost in imposibilitatea de a depune acte in conditiile in care nu aveau cum sa cunoasca ce va motiva instanta, fiind vorba in cauza de acea imprejurare mai presus de vointa lor.

Pe fondul dosarului, raportat la aceste inscrisuri, recurentii revizuentii au aratat ca au dovedit ca aveau dreptul si la terenul in suprafata de 2.884 m.p., care a trecut in proprietatea statului de la acestia, fiind dovedit pe deplin ca pretul achitat vanzatorului in temeiul contractului de vanzare cumparare nr. xxx2/1986 includea si contravaloarea intregului teren de pe amplasamentul in discutie.

Recurentii revizuenti au mai expus motivele de fapt si de drept, care, in opinia lor, ii indreptatea la acordarea masurilor reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001 si pentru terenul in suprafata de 2.884 m.p., respectiv atribuirea in compensare a altor imobile in litigiul solutionat prin decizia a carei revizuire se solicita.

Examinand decizia ce face obiectul prezentului recurs in limita criticilor formulate de recurentii reclamanti si care permit incadrarea in art.304 pct.5 si 9 C.proc.civ., de catre instanta, potrivit art.306 (3) C.proc.civ., se constata urmatoarele:

Potrivit art.304 pct.5 C.proc.civ., casarea unei hotarari se poate cere ``cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2)``.

In speta, desi nu au aratat expres, recurentii revizuenti, sustinand ca decizia a fost data cu incalcarea dreptului lor la aparare si a dreptului la un proces echitabil, in sensul art.6 din C.E.D.O., intrucat nu au fost citati pentru termenul din 10.09.2015, iar judecarea cauzei s-a facut in lipsa lor, au invocat implicit pronuntarea deciziei recurate cu incalcarea art.85 C.proc.civ. si a art.105 (2) C.proc.civ.

Aceste critici sunt nefondate, deoarece decizia ce face obiectul prezentului recurs nu a fost data cu incalcarea acestor dispozitii legale.

Astfel, art.85 C.proc.civ. prevede ca ``Judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel``, iar art.105 (2) C.proc.civ., prevede ca ``Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie``.

Lipsa de procedura constituie o nulitate relativa ce poate fi invocata numai de partea pretins vatamata, in speta recurentii revizuenti, care au sustinut ca decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronuntata cu neobservarea formelor legale, cu referire la faptul ca nu au fost citati pentru termenul cand s-a solutionat cererea de revizuire.

Aceste sustineri formulate de recurentii revizuenti, se constata ca sunt nefondate, intrucat pentru acest termen revizuentii au fost legal citati la adresa indicata prin cererea de revizuire, iar procedura de citare s-a realizat prin afisare, in conditiile art.92 (2) C.proc.civ.

Sustinerea revizuentilor potrivit careia gresit s-a solutionat cererea de revizuire in lipsa lor, se constata ca este, de asemenea, nefondata.

Astfel, prin cererea formulata, revizuentii au solicitat judecarea cauzei in lipsa .

Or, in masura in care revizuentii au solicitat judecarea cererii de revizuire in lipsa, suspendarea judecatii acesteia, in conditiile art.242 alin.(1) pct.2 C.proc.civ., pentru lipsa partilor, la termenul cand au avut loc dezbaterile, era nelegala, astfel ca in aceste conditii legal curtea de apel a procedat la judecarea cererii de revizuire.

De asemenea, fiind legal citati pentru termenul fixat pentru judecarea cererii de revizuire, se constata ca revizuentii au avut posibilitatea de a formula aparari in cauza.

In concluzie, rezulta ca decizia ce face obiectul prezentului recurs nu a fost data cu incalcarea dreptului la aparare al revizuentilor si nici cu incalcarea dreptului acestora la un proces echitabil, in sensul art.6 din C.E.D.O., iar motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 C.proc.civ. apare ca nefondat, urmand a fi respins in consecinta.

In ceea ce priveste motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ., se constata ca este nefondat, pentru cele ce succed:

In esenta, prin criticile formulate, revizuentii au aratat ca nu au depus la dosarul in care s-a pronuntat decizia a carei revizuire se solicita actele invocate ca fiind ``noi`` si care proveneau din dos. nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava, deoarece, desi au solicitat instantei conexarea acestui dosar la dos. nr. xx1/39/2010, in care s-a pronuntat decizia a carei revizuire se solicita, cererea le-a fost respinsa, iar cu privire la inscrisurile invocate ca acte ``noi`` si in baza carora solutia ar fi fost alta, asa cum au fost expuse mai sus, au aratat ca aceste acte au fost emise urmare a cererilor formulate de revizuenti in considerarea celor retinute de instanta de recurs, si ca au fost in imposibilitatea de a depune aceste acte, deoarece nu aveau cum sa cunoasca cum va motiva instanta de recurs, fiind astfel ``vorba de o imprejurare mai presus de vointa lor``.

Prin urmare, rezulta ca recurentii revizuenti au sustinut ca nu au putut infatisa in procesul finalizat cu decizia atacata actele aflate la dosarul nr. xx07/1/2005, cat si inscrisurile emise ulterior pronuntarii acestei decizii, in baza carora solutia ar fi fost alta, din imprejurari mai presus de vointa lor reprezentate de respingerea cererii de conexare a dosarului nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava la dosarul in care s-a pronuntat decizia a carei revizuire se solicita, si de faptul ca revizuentii din prezenta cauza nu aveau cum sa cunoasca motivarea instantei de recurs, care a retinut ca dreptul la acordarea masurilor reparatorii pentru terenul in litigiu apartine vanzatorului si nu cumparatorului.

Aceste critici sunt nefondate, intrucat solutia curtii de apel este legala, in speta, nefiind intrunite cumulativ conditiile prevazute de art.322 pct.5 C.proc.civ.

Potrivit art.322 pct.5 C.proc.civ., revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere ``daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere``.

Rezulta ca pentru a se putea invoca prima ipoteza prevazuta de aceasta dispozitie legala si a se admite cererea de revizuire, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii; partea interesata sa se bazeze pe un inscris nou, care nu a fost folosit in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata; inscrisul invocat sa fi existat la data cand a fost pronuntata hotararea ce se cere a fi revizuita; inscrisul sa nu fi putut fi produs in procesul in care s-a pronuntat hotararea atacata fie pentru ca a fost retinut de partea potrivnica, fie dintr-o imprejurare mai presus de vointa partii; inscrisul invocat pentru revizuire sa fie determinant, in sensul ca daca ar fi fost cunoscut de instanta cu ocazia judecarii pricinii solutia ar fi putut fi alta decat cea pronuntata.

Fiind vorba despre conditii cumulative de admisibilitate a revizuirii, neindeplinirea chiar si numai a uneia dintre acestea are drept consecinta respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibila.

In speta, se constata ca revizuentii au invocat prima ipoteza reglementata de aceasta dispozitie legala, dar nu au dovedit imprejurarea mai presus de vointa lor care sa ii fi impiedicat sa infatiseze inscrisurile invocate ca fiind ``noi`` in procesul in care s-a pronuntat hotararea a carei revizuire se solicita, respectiv, cazul de forta majora care i-a impiedicat sa administreze aceste probe, cu referire la inscrisurile aflate la dos. nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava.

Sustinerea recurentilor revizuenti potrivit careia nu li se poate imputa faptul ca nu au ``produs`` in instanta inscrisurile aflate la dosarul nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava pentru ca s-au aflat intr-o situatie de forta majora determinata de respingerea cererilor de conexare a acestui dosar la dosarul in care s-a pronuntat decizia a carei revizuire se solicita, se constata ca este nefondata, deoarece respingerea cererilor de conexare a celor doua dosare nu i-a pus pe recurentii revizuenti intr-o situatie mai presus de vointa lor, care sa ii fi impiedicat sa infatiseze inscrisurile aflate la dosarul respectiv in procesul in care s-a pronuntat hotararea a carei revizuire se solicita, cata vreme acestia, in calitate de parti in acel dosar, puteau atat sa procure actele respective, cat si sa le infatiseze in procesul finalizat cu decizia atacata.

Prin urmare, cum revizuentii, carora le incumba sarcina probei, nu au facut dovada unor imprejurari mai presus de vointa lor care sa nu le fi permis sa intre in posesia inscrisurilor aflate la dos. nr. xx07/1/2005 al Curtii de Apel Suceava pe durata solutionarii procesului in fond, se constata ca sustinerea acestora in combaterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de revizuire nu poate fi primita.

In ceea ce priveste inscrisurile invocate ca ``acte noi`` de catre recurentii revizuenti reprezentate de adresa din 7.04.2015 a A.N.A.F.; adresa din 15.04.2015 a Arhivelor Nationale; adresa din 05.05.2015 a Consiliului Judetean, adresele din 25.03.2015 si 18.06.2015 ale SC X. SA, in sustinerea cererii de revizuire intemeiate pe dispozitiile art.322 pct.5 C.proc.civ., se constata ca prin decizia recurata s-a retinut corect ca aceste inscrisuri nu indeplinesc conditiile prevazute de art.322 pct.5 C.proc.civ., deoarece au fost emise ulterior pronuntarii deciziei a carei revizuire se solicita, la 18.06.2014, astfel ca sustinerea recurentilor revizuenti potrivit careia aceste inscrieri ``au existat la data judecatii`` este nefondata.

Or, intrucat adresele invocate de recurentii revizuenti ca acte ``noi`` au fost emise ulterior pronuntarii deciziei a carei revizuire se solicita, respectiv, nu aveau fiinta la data cand s-a dat aceasta hotarare, se constata ca motivul de revizuire prevazut de art.322 pct.5 C.pr.civ., intemeiat pe aceste inscrisuri, nu exista, deoarece aceste adrese nu pot servi ca temei al cererii de revizuire formulate de revizuenti in baza acestei dispozitii legale.

In aceasta situatie, analizarea indeplinirii oricareia dintre conditii prevazute de lege, asa cum au fost expuse mai sus, pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulate de recurentii revizuenti in temeiul acestor inscrisuri este de prisos.

De aceea, criticile formulate de recurentii revizuenti potrivit carora au fost in imposibilitatea ``de a depune acte``, in procesul finalizat cu decizia atacata, intrucat nu cunosteau motivarea deciziei ce s-a pronuntat in recursul declarat impotriva acestei decizii, fiind vorba astfel de acea imprejurare mai presus de vointa lor, nu vor fi analizate.

In concluzie, fata de aceste considerente, se constata ca motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ., in sensul ca decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art.322 pct.5 C.proc.civ., este nefondat, urmand a fi respins in consecinta.

Pentru considerentele expuse, instanta, in baza art.312 (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul.