Procesul verbal de contraventie pentru lipsa rovinietei trebuie comunicat in 2 luni de la data constatarii contraventiei

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.160/1/2016 este constituit conform dispozitiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 si ale art. 27 4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta este prezidata de domnul judecator Ionel Barba, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal a inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent la Sectiile Unite, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarea formulata de Tribunalul Caras-Severin - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 2.650/208/2015, privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:

``- daca, in sensul dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raspunderea contraventionala pentru contraventia prevazuta de art. 8 alin. (1) din acelasi act normativ revine persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare care indeplinesc, la momentul savarsirii contraventiei, conditia de a fi proprietare ale autovehiculului sau raspunderea contraventionala revine persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, ca proprietare, chiar daca la momentul savarsirii faptei respectivul autovehicul era instrainat, in baza unor acte translative de proprietate purtand data certa prin prezentarea la o autoritate publica, insa acesta nu a fost inmatriculat pe numele noului proprietar;

- daca termenul de doua luni prevazut de art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 este un termen special de prescriptie, in sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, iar in caz afirmativ, daca acesta se calculeaza de la data la care autovehiculul a fost surprins in trafic de camerele video amplasate pe reteaua de drumuri nationale ori de la data la care agentul constatator, in urma vizualizarii inregistrarii, a constatat ca pentru respectivul autovehicul lipseste rovinieta valabila si a identificat utilizatorul vehiculului, pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Directia Regim Permise de Conducere si inmatriculare a Vehiculelor.``

Magistratul-asistent prezinta referatul cu privire la obiectul sesizarii, aratand ca la dosar au fost depuse hotarari judecatoresti si puncte de vedere ale instantelor cu privire la problemele de drept in discutie, din analiza carora se desprinde concluzia existentei unei bogate si neunitare jurisprudente referitoare la prima problema de drept supusa dezlegarii; se arata, de asemenea, ca a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor, care a fost comunicat partilor, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, exprimandu-si punctul de vedere cu privire la acesta Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (fosta C.N.A.D.N.R. - S.A.), avand calitatea de intimata in dosarul de sesizare .

in urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

1. Tribunalul Caras-Severin - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin incheierea din 17 mai 2016, pronuntata in Dosarul nr. 2.650/208/2015, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, prin care sa dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunile de drept sus-mentionate.

II. Expunerea succinta a procesului. Obiectul investirii instantei care a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile. Stadiul procesual in care se afla pricina

2. Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Caransebes, petenta S.C. T.A.M. - S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie din 6 iulie 2015, intocmit de C.N.A.D.N.R. - S.A., sustinand ca a fost sanctionata pentru lipsa rovinietei valabile, insa autoturismul implicat in savarsirea contraventiei nu mai era in proprietatea sa la momentul savarsirii presupusei contraventii, astfel ca obligatia de a detine rovinieta nu ii mai incumba, dupa cum rezulta din factura fiscala, contractul de vanzare-cumparare din 8 decembrie 2014 si procesul-verbal de predare-primire din data de 9 decembrie 2014; de asemenea, petenta a aratat ca a radiat autovehiculul din evidentele fiscale, dupa cum rezulta din certificatul de atestare fiscala din 10 decembrie 2014 si din procesul-verbal de scoatere din evidenta, emis de directia de taxe si impozite locale.

3. Institutia intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea plangerii si mentinerea procesului-verbal, ca fiind temeinic si legal, sustinand ca actul de vanzare-cumparare incheiat intre petenta si cocontractant produce efecte doar intre partile care l-au incheiat, neputand fi opus tertilor; orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului in cauza devine opozabila tertilor doar dupa transcrierea dreptului de proprietate in evidentele serviciului public comunitar regim permise si inmatriculare a vehiculelor competent. Intimata a sustinut ca, potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor (Ordinul nr. 1.501/2006), ``Proprietarii de vehicule inmatriculate sau inregistrate sunt obligati sa solicite radierea din circulatie in termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului inregistrat in proprietatea altei persoane".

4. Prin Sentinta nr. 1.460 din 11 noiembrie 2015, instanta de fond a respins plangerea contraventionala si a mentinut procesul-verbal de contraventie atacat, retinand ca prin acest act petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala, prevazuta de art. 8 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, intrucat a circulat fara rovinieta valabila, fapta ce constituie contraventie, conform art. 8 alin. (1) din acelasi act normativ. S-a retinut ca din prevederile art. 7 si art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 rezulta ca obligatia de plata a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este mentionat in certificatul de inmatriculare si ca utilizator este persoana fizica sau juridica inscrisa in certificatul de inmatriculare, care are in proprietate sau care, dupa caz, poate folosi vehiculul in baza unui drept legal. Contractul de vanzare-cumparare, act sub semnatura privata, incheiat intre petenta si cocontractant produce efecte doar fata de partile care l-au incheiat, neputand fi opus tertilor. Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului in cauza devine opozabila tertilor doar dupa transcrierea dreptului de proprietate in evidentele serviciului public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor competent.

5. Impotriva acestei hotarari a declarat apel petenta. In motivarea caii de atac formulate s-a aratat, in esenta, ca utilizatori in sensul art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 sunt persoanele fizice sau juridice care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in Romania, iar din inscrisurile depuse la dosar a dovedit ca la momentul constatarii faptei nu mai era proprietara vehiculului, fiind instrainat catre o alta societate . Invocandu-se dispozitiile art. 11 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002), dispozitiile art. 8 din Ordinul nr. 1.501/2006 si art. 11 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri din Romania, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 769/2010 (Normele metodologice), se sustine ca, in cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, obligatia inscrierii in evidentele autoritatilor competente a noului proprietar revine cumparatorului.

III. Dispozitiile legale supuse interpretarii

6. Ordonanta Guvernului nr. 15/2002:

``Art. 1. - (1) in intelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:

(...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in Romania, denumite in continuare utilizatori romani, respectiv persoanele fizice ori juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, care au in proprietate sau care, dupa caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule inmatriculate in alte state, denumite in continuare utilizatori straini;``.

``Art. 8. - (1) Fapta de a circula fara rovinieta valabila constituie contraventie continua si se sanctioneaza cu amenda."

``Art. 9. - (...)

(8) Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunica contravenientului in termen de cel mult doua luni de la data constatarii contraventiei, interval pentru care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelasi vehicul ."

7. Ordonanta Guvernului nr. 2/2001:

``Art. 13. - (...)

(4) Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale.``

IV. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

A) Apelanta:

8. Conform opiniei apelantei, termenul de ``utilizator``, in sensul dispozitiilor art 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, presupune indeplinirea conditiei ca, la momentul savarsirii faptei, persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare sa fie proprietara vehiculului. Pentru antrenarea raspunderii contraventionale este necesara existenta unui comportament ilicit, iar in conditiile in care legea nu pune in sarcina vanzatoarei obligatia efectuarii formalitatilor de publicitate, respectiv radierea autovehiculului din evidente si inmatricularea pe numele noului proprietar, nu poate fi antrenata raspunderea acesteia.

9. Termenul de doua luni, prevazut de dispozitiile art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, este un termen de prescriptie a raspunderii contraventionale, iar data de la care se calculeaza este data efectuarii cadrului foto.

B) Intimata:

10. Din punctul de vedere al intimatei, din analiza dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b), coroborate cu cele ale art. 7 si 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, reiese ca responsabilitatea achitarii rovinietei revine persoanei inscrise in cartea de identitate a autoturismului, ca proprietar sau utilizator al acestuia, indiferent de persoana care conduce efectiv autovehiculul, fiind o raspundere de tip obiectiv, raportata la proprietate sau alt drept legal de utilizare.

11. Dispozitiile art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 sunt clare, atat timp cat este stabilit si neinterpretabil momentul de la care incepe sa curga termenul de comunicare, precum si termenul in care opereaza interdictia de sanctionare a aceluiasi utilizator pentru acelasi tip de fapta, respectiv pentru utilizarea fara rovinieta valabila a retelei de drumuri nationale. Atat termenul de comunicare din legea speciala, cat si cel de prescriptie a executarii sanctiunii contraventionale, reglementat de art. 14 alin. (1) din Ordonanta Guvernului 2/2001, au aceeasi durata .

12. In ceea ce priveste momentul ``constatarii``faptei, raportat la specificul acestei contraventii, a sustinut ca trebuie avuta in vedere distinctia dintre proba unei fapte contraventionale si constatarea acesteia; daca in primul caz legea impune folosirea unor mijloace tehnice, constatarea unei contraventii reprezinta o activitate intelectuala a agentului constatator prin care, pe baza probei foto obtinute cu ajutorul mijloacelor tehnice prevazute de lege, constata ca fapta exista, constituie contraventie si aplica sanctiunile conform legislatiei. Fata de specificul modalitatii de constatare a unor astfel de abateri, avand in vedere si modificarile legislative survenite, momentul constatarii faptei este cel al vizionarii de catre agent a inregistrarilor realizate cu mijloacele tehnice, cand acesta stabileste ca s-a comis o fapta contrara regimului de utilizare a drumurilor nationale, respectiv utilizarea fara rovinieta valabila,

sanctionata conform art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, iar nu momentul cand se realizeaza captura fotografica a autovehiculului.

13. Referitor la teza a doua a dispozitiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 a aratat ca, din interpretarea logico-sistematica a acestui act normativ, rezulta clar ca, prin aparitia Legi nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2002, intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de doua luni de la data constatarii contraventiei (care coincide cu data incheierii procesului-verbal), sa nu se poata incheia alte procese-verbale, limitand astfel caracterul continuu al contraventiei, la perioada de doua luni. Opineaza ca nu ar putea fi interpretata teza in discutie in sensul ca textul legal prevede un termen de prescriptie a raspunderii contraventionale mai scurt decat termenul general de 6 luni. Unicul rol al acestui text normativ este acela de a delimita in timp caracterul continuu al contraventiei si, in cazul in care acesta se repeta, sa instituie o interdictie temporara de sanctionare pana la implinirea termenului respectiv, in vederea eficientizarii practice a actului de sanctionare, altminteri acesta devenind impovarator pentru contravenient.

V. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii

14. Instanta de trimitere a apreciat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, retinand ca de lamurirea modului de interpretare/aplicare a dispozitiilor legale in discutie depinde solutionarea pe fond a cauzei, problema de drept enuntata este noua, prin consultarea jurisprudentei constatandu-se ca asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o alta hotarare, problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, iar tribunalul este investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta.

B. Cu privire la chestiunile de drept ce formeaza obiectul sesizarii

15. Cu privire la prima chestiune de drept, membrii completului de judecata nu au exprimat un punct de vedere.

16. In privinta celei de a doua probleme, instanta de trimitere apreciaza ca termenul de doua luni este un termen de prescriptie a aplicarii sanctiunii, care se calculeaza de la data savarsirii faptei .

17. Din interpretarea coroborata a prevederilor art. 13 alin. (1) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si ale art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 rezulta ca, in cazul in care constatarea contraventiilor s-a facut cu ajutorul mijloacelor tehnice amplasate pe reteaua de drumuri nationale, procesul-verbal de constatare trebuie intocmit si comunicat in termen de 2 luni de la constatarea contraventiei, fiind stabilit, prin acest text de lege, un termen special de prescriptie .

18. Intentia legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de doua luni de zile de la data constatarii contraventiei, sa nu se poata incheia alte procese-verbale, limitand, astfel, caracterul continuu al contraventiei la perioada de doua luni.

19. Data de la care trebuie calculat termenul de doua luni nu poate fi decat data constatarii faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe reteaua de drumuri nationale, respectiv data fii mari i/fotografierii, ce coincide cu data la care s-a circulat fara rovinieta valabila.

20. O solutie contrara ar insemna ca data de la care se calculeaza cele doua luni sa fie incerta si exclusiv la latitudinea agentului constatator, acesta putand oricand, inauntrul termenului de 6 luni prevazut de art. 13 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, sa constate contraventia prin interogarea bazei de date . Reglementarea termenului de doua luni ar fi fara utilitate daca acesta ar curge de la o data pe care o poate stabili discretionar agentul constatator.

21. Abordarea contrara, potrivit careia data de la care se calculeaza termenul este cea la care agentul constatator a descarcat imaginile inregistrate de camerele amplasate pe drumurile nationale, ar putea conduce la ramanerea fara efect a prevederilor tezei finale a alin. (8) al art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, potrivit carora in intervalul de doua luni nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru incalcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din acelasi act normativ.

22. Astfel, in situatia in care pentru prima incalcare a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 nu se incheie un proces-verbal in termenul de doua luni de la savarsire, dar pentru a doua fapta se incheie proces-verbal si se comunica in termenul special, iar impotriva acestuia nu se formuleaza plangere sau, daca se formuleaza, aceasta se respinge definitiv, daca ulterior termenului special se intocmeste si comunica procesul-verbal pentru prima fapta, care este atacat in justitie, in acest din urma caz interdictia ramane fara consecinte juridice, contrar vointei legiuitorului, intrucat procesul-verbal pentru prima fapta nu ar putea fi anulat.

VI. Jurisprudenta instantelor nationale si opiniile exprimate de acestea

23. In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu au fost identificate decizii relevante pentru solutionarea problemelor de drept supuse dezlegarii, aceasta categorie de litigii nefiind de competenta instantei supreme.

24. La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cvasitotalitatea instantelor de judecata au comunicat hotarari si puncte de vedere referitoare la problemele de drept in discutie, din analiza carora se desprinde concluzia existentei unei bogate jurisprudente, atestand o practica deja divergenta privind prima problema de drept .

25. Mai mult, asa cum rezulta din Adresa nr. 3.004 din 16 septembrie 2016 a Curtii de Apel Alba lulia, problemele in discutie au constituit obiect al dezbaterilor in cadrul mai multor intalniri ale judecatorilor cu privire la practica ne unitara (intalnirea trimestriala a judecatorilor, in materia contenciosului administrativ si fiscal, organizata la Curtea de Apel Cluj, in data de 14 decembrie 2015, intalnirea pe trimestrul 11-2015 a Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Alba lulia; intalnirea presedintilor Sectiilor de contencios administrativ si fiscal din cadrul Curtii de Apel Alba lulia - Oradea, 31 mai 2016), unde s-au propus solutii si s-au tras concluzii cu privire la aceste aspecte.

26. Astfel, urmatoarele orientari si opinii se desprind din analiza jurisprudentei, respectiv a punctelor de vedere, transmise de instantele de judecata:

A) in ceea ce priveste prima problema de drept, reflectata majoritar in jurisprudenta instantelor:

a) Tribunalele Bacau, Bucuresti - Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal, Buzau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal Calarasi, Covasna, Constanta, Galati - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Giurgiu - Sectia civila, Ialomita, Ilfov, Teleorman, Timis - Sectia de contencios administrativ si fiscal, Tulcea si Vrancea: in conditiile in care s-a facut dovada ca persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare nu mai detine dreptul de proprietate asupra bunului, nici vreun alt drept in baza caruia sa poata folosi bunul, aceasta nu se incadreaza in definitia legala a notiunii de ``utilizator`` si, prin urmare, nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002; cat timp toate obligatiile stipulate de lege in sarcina vanzatorului (fost proprietar) au fost indeplinite de acesta, facandu-se dovada radierii autovehiculului din rolul sau fiscal, nu i se poate reprosa lipsa de diligenta a noului proprietar (cumparator), care omite o perioada indelungata sa transcrie transmiterea dreptului de proprietate asupra autovehiculului; au fost, deci, anulate procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiei prevazute de art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, prin care s-a stabilit raspunderea contraventionala in sarcina persoanei inscrise in certificatul de inmatriculare, desi autovehiculul fusese, anterior, instrainat, fara a opera inmatricularea pe numele noului proprietar, retinandu-se ca raspunderea contraventionala are caracter personal;

b) Tribunalele Brasov - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Braila - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si Prahova - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal: in sensul dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, raspunderea contraventionala pentru contraventia prevazuta de dispozitiile art. 8 alin. (1) din acelasi act normativ revine persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare care indeplinesc, la momentul savarsirii contraventiei, conditia de a fi proprietare ale autovehiculului, cu exceptia cazului in care, la momentul savarsirii faptei, respectivul autovehicul era instrainat in baza unor acte translative de proprietate purtand data certa prin prezentarea la o autoritate publica, insa acesta nu a fost inmatriculat pe numele noului proprietar;

c) Tribunalele Arad, Bihor - Sectia a III-a contencios administrativ si fiscal, Botosani, Dolj, Gorj, Mehedinp, Olt, lasi, Vaslui si Valcea: raspunderea contraventionala revine persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare ca proprietare, chiar daca la momentul savarsirii faptei respectivul autovehicul era instrainat, in baza unor acte translative de proprietate purtand data certa, prin prezentarea la o autoritate publica, insa acesta nu a fost inmatriculat pe numele noului proprietar.

B) Referitor la cea de-a doua problema de drept, cu privire la care s-a apreciat majoritar prin punctele de vedere exprimate de instante:

a) Tribunalele Arad, Alba, Giurgiu si Sibiu (opinia majoritara): termenul de 2 luni, stabilit la art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, nu este un termen special de prescriptie, in sensul art 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in astfel de spete termenul de prescriptie fiind de 6 luni de la data la care autovehiculul a fost inregistrat de camerele video;

b) Tribunalele Arges, Bacau, Brasov, Bucuresti, Braila, Constanta, Ilfov, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinti, Tulcea, Timis si Vrancea: termenul de doua luni este un termen special de prescriptie, in sensul art 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care se calculeaza de la data la care autovehiculul a fost surprins in trafic de camerele video amplasate pe reteaua de drumuri nationale;

c) Tribunalul Covasna: termenul in discutie este de decadere si incepe sa curga la data la care autovehiculul a fost surprins in trafic de camerele video amplasate pe reteaua de drumuri nationale, acesta fiind momentul obiectiv la care are loc constatarea contraventiei in sensul vizat de norma legala;

d) Tribunalele Galati si Ialomita: fiind o contraventie continua, prin art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 s-a instituit un moment al epuizarii contraventiei, respectiv cel al comunicarii procesului-verbal de contraventie, moment pana la care nu se pot constata noi contraventii privind circulatia fara rovinieta; se considera ca termenul in discutie face parte din latura obiectiva a contraventiei si are ca efect prelungirea in timp a actiunii sau inactiunii contravenientului si a procesului de producere a rezultatului;

e) Tribunalele lasi si Vaslui: termenul se calculeaza de la data la care autovehiculul a fost surprins in trafic de camerele video, amplasate pe reteaua de drumuri nationale;

f) Tribunalele Bihor, Botosani si Buzau: nu este un termen special de prescriptie pentru aplicarea sanctiunii contraventionale, derogatoriu de cel prevazut de art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, ci este un termen de prescriptie a executarii sanctiunii aplicate, in cazul necomunicarii procesului-verbal de contraventie, similar celui prevazut de art. 14 din acelasi act normativ;

g) Tribunalul Prahova: este un termen special de prescriptie, in sensul dispozitiilor art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si se calculeaza de la data la care autovehiculul a fost surprins in trafic de camerele video amplasate pe reteaua de drumuri nationale (intr-o orientare); este un termen de prescriptie a executarii sanctiunii, care curge de la data aplicarii acestuia, respectiv de la data incheierii procesului-verbal, care corespunde momentului in care agentul constatator, in urma vizualizarii inregistrarii, a constatat ca pentru respectivul autovehicul lipseste rovinieta valabila si a identificat utilizatorul vehiculului pe baza datelor furnizate de M.A.I. (intr-o alta orientare).

VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

27. Curtea Constitutionala s-a pronuntat cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 prin mai multe decizii, urmatoarele fiind relevante pentru solutionarea problemei de drept a carei dezlegare se solicita:

28. Prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Curtea Constitutionala a apreciat ca neintemeiata critica potrivit careia sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei de a detine rovinieta pentru circulatia pe reteaua de drumuri nationale din Romania aplicata persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare al autovehiculului, iar nu conducatorului auto, ar conduce la crearea unei discriminari intre cele doua categorii de persoane . Curtea a retinut, pe de o parte, ca certificatul de inmatriculare al autovehiculului este acel act in baza caruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel incat se poate prezuma ca autovehiculul se afla in proprietatea persoanei sau, dupa caz, in folosinta persoanei inscrise in acest certificat, iar, pe de alta parte, nicio norma legala nu interzice incredintarea spre folosinta a autovehiculului unei alte persoane, cu singura conditie ca aceasta sa posede permis de conducere valabil pentru categoria respectiva de autovehicul. In acest din urma caz, persoana inscrisa in certificatul de inmatriculare isi asuma intreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit si pe reteaua de drumuri nationale, unde detinerea unei roviniete este obligatorie, asa incat vina de a nu detine rovinieta ii apartine. Totodata, detinatorul sau, dupa caz, cel care foloseste in mod legal autovehiculul are actiunea in regres impotriva persoanei careia i-a fost incredintat autovehiculul, daca aceasta a depasit termenii si conditiile in care i-a fost incredintat autovehiculul si a circulat pe reteaua de drumuri nationale fara rovinieta.

29. Prin Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, Curtea Constitutionala a statuat ca ``prezumtia legala referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumtie relativa, care poate fi rasturnata prin orice mijloc de proba, persoana sanctionata contraventional avand posibilitatea de a demonstra ca, la data constatarii savarsirii contraventiei, nu intrunea conditiile precizate in art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerata utilizator al autovehiculului care a circulat in lipsa achitarii tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale si a fi sanctionata in consecinta.``

30. Prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a retinut ca ``certificatul de inmatriculare al autovehiculului este acel act in baza caruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel incat se poate prezuma ca autovehiculul se afla in proprietatea persoanei sau, dupa caz, in folosinta persoanei inscrise in acest certificat`` si ca ``desi in limbajul comun termenul de A�utilizatorA� poate evoca acea persoana care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definitie legala, circumscrisa domeniului in care norma a fost edictata. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligatiei de plata a tarifului de utilizare in sarcina celui inscris in certificatul de inmatriculare in considerarea faptului ca, teoretic, acelasi autovehicul poate fi folosit, temporar si succesiv, de mai multe persoane . Or, ar fi avut loc o relativizare a obligatiei platii acestui tarif in ipoteza in care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea platii persoanei care era conducator al autovehiculului la momentul depistarii acestuia in trafic fara a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat imbunatatirea calitatii retelei de drumuri nationale, obiectiv preconizat a fi indeplinit inclusiv prin contributia fiecarui detinator legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Solutia legislativa aleasa este optima pentru realizarea finalitatii mentionate si, in acelasi timp, nu este de natura sa contravina prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, constituind, in fapt, una dintre modalitatile prin care statul isi duce la indeplinire obligatia stabilita in textul constitutional mentionat``.

31. Prin Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, referitor la art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, Curtea Constitutionala a retinut ca ``dreptul de proprietate privata nu este un drept absolut asa incat, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, continutul si limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiasi articol obliga proprietarul la A�respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiuluiA�, ii revin. Asa fiind, nu se poate sustine ca prin instituirea unei sanctiuni contraventionale in sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar daca in mod automat executarea contraventiei inseamna diminuarea patrimoniului. De asemenea, Curtea a constatat ca dispozitiile legale criticate nu contin niciun fel de prevederi de natura a afecta in vreun fel libertatea comertului, consacrata de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie``.

VIII. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si Curtii de Justitie a Uniunii Europene

32. In jurisprudenta instantelor europene nu au fost identificate hotarari relevante pentru solutionarea problemelor de drept a caror dezlegare se solicita.

IX. Raspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

33. Prin Adresa nr. 750/C/2443/111-5/2016 din 18 iulie 2016, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat si nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui recurs in interesul legii cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

34. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedura civila, se apreciaza ca, fata de dispozitiile art. 519 din acelasi cod, sunt intrunite conditiile pentru declansarea mecanismului privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

35. Cu privire la fondul chestiunilor de drept supuse analizei, prin raport se propune solutia potrivit careia, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art 8 alin. (1) raportate la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, in cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, raspunderea contraventionala pentru fapta de a circula fara rovinieta valabila revine persoanelor fizice sau juridice inscrise in certificatul de inmatriculare, pana in momentul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate in Registrul national de evidenta a permiselor de conducere si a vehiculelor inmatriculate.

36. De asemenea, prin raport se apreciaza ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, termenul de ``cel mult doua luni`` nu reprezinta un termen special de prescriptie, in sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, iar prin ``data constatarii contraventiei`` se intelege data intocmirii procesului-verbal de contraventie.

XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie

37. Examinand sesizarea, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunile de drept a caror dezlegare se solicita, constata urmatoarele:

A) Asupra admisibilitatii

38. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din codul de procedura civila rezulta urmatoarele conditii de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

- existenta unei chestiuni de drept; problema pusa in discutie trebuie sa fie una veritabila, susceptibila sa dea nastere unor interpretari diferite;

- chestiunea de drept sa fie ridicata in cursul judecatii in fata unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta;

- chestiunea de drept sa fie esentiala, in sensul ca de lamurirea ei sa depinsa solutionarea pe fond a cauzei; notiunea de ``solutionare pe fond``trebuie inteleasa in sens larg, incluzand nu numai problemele de drept material, ci si pe cele de drept procesual, cu conditia ca de rezolvarea acestora sa depinda solutionarea pe fond a cauzei (in aceste sens s-au pronuntat atat Inalta Curte de Casatie si Justitie, spre exemplu, prin Decizia nr. 1/2013 privind dezlegarea unor chestiuni de drept pronuntata in Dosarul nr. 1/1/2013/HP, cat si doctrina);

- chestiunea de drept sa fie noua, respectiv sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotarare obligatorie pentru toate instantele (intra in aceasta categorie hotararile pronuntate intr-un recurs in interesul legii si hotararile preliminare).

39. Primele trei conditii sunt indeplinite de ambele intrebari deoarece, asa cum rezulta din opiniile si din hotararile judecatoresti comunicate Inaltei Curti de catre instante, chestiunile de drept sunt veritabile, au dat nastere la opinii diferite si, in parte, la practica juridica neunitara; de asemenea sunt ridicate in cursul judecatii in fata unui complet al tribunalului investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, iar de lamurirea lor depinde solutionarea pe fond a cauzei.

40. In schimb, conditia noutatii este indeplinita doar de cea de-a doua intrebare deoarece termenul de doua luni la care se refera a fost introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea si completarea unor acte normative, care a modificat, printre altele, art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002. Opiniile exprimate de instante cu privire la natura juridica a acestui termen nu au fost decat in putine cazuri incorporate in hotarari judecatoresti, astfel incat scopul legiferarii institutiei procesuale a hotararii prealabile, anume acela de a preintampina aparitia unei practici neunitare (control a priori), poate fi atins.

41. Nu acelasi este cazul primei intrebari, care se refera la interpretarea art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, in forma in vigoare din anul 2010, care a dat, deja, nastere unei practici neunitare, ce nu poate fi inlaturata decat prin mecanismul recursului in interesul legii (control a posteriori). in acest caz, scopul preintampinarii practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a suscitat-o nemaifiind, prin urmare, una noua.

42. Drept urmare se apreciaza ca sesizarea este admisibila numai in parte, cu privire la cea de-a doua intrebare formulata prin sesizare .

B) Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse dezlegarii

43. Instanta de trimitere urmareste sa afle interpretarea corecta a dispozitiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 raportate la dispozitiile art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, respectiv daca termenul de ``cel mult doua luni`` la care se refera primul text de lege reprezinta termen de prescriptie special pentru aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale. In caz afirmativ, instanta solicita interpretarea expresiei ``data constatarii contraventiei`` din cuprinsul art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, respectiv daca trebuie inteleasa ca fiind data la care vehiculul a fost inregistrat de camerele video (data faptei) sau data intocmirii procesului-verbal de contraventie.

44. Potrivit opiniei unor instante, termenul de ``cel mult doua luni`` este unul de prescriptie si incepe sa curga de la data constatarii faptei, respectiv de la data la care vehiculul a fost inregistrat de camerele video amplasate pe reteaua de drumuri nationale.

45. Potrivit altor instante, termenul de ``cel mult doua luni`` nu reprezinta termen de prescriptie, ci un interval in care este interzisa intocmirea de procese-verbale de contraventie pentru acelasi vehicul pentru fapta de a circula fara rovinieta valabila.

46. In sfarsit, indiferent de natura termenului, unele instante il calculeaza de la data inregistrarii cu mijloace tehnice specifice a vehiculelor aflate in trafic, iar altele de la o data ulterioara cand, dupa verificari in Registrul national de evidenta a permiselor de conducere si a vehiculelor inmatriculate, agentul constata lipsa rovinietei valabile si intocmeste procesul-verbal de contraventie.

47. Asa fiind, luand in considerare chestiunea de drept sub toate aspectele strans legate de intrebarea formulata, instanta suprema este chemata sa stabileasca intelesul expresiei ``data constatarii contraventiei`` din cuprinsul art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, indiferent de natura termenului ``de cel mult doua luni``, deoarece de la aceasta data incepe sa curga termenul in discutie.

48. Pentru motivele ce se vor arata in continuare, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca termenul de ``cel mult doua luni``, prevazut de dispozitiile art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, nu reprezinta termen special de prescriptie a aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale, in sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si ca prin ``data constatarii contraventiei`` se intelege data intocmirii procesului-verbal de contraventie.

49. Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, fapta de a circula fara rovinieta valabila constituie ``contraventie continua``, iar, potrivit art. 9 alin. (1) din acelasi act normativ, constatarea contraventiei se face cu mijloace tehnice.

50. Combinand informatiile obtinute cu ajutorul mijloacelor tehnice cu datele privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Directia Regim Permise de Conducere si inmatriculare a Vehiculelor si constatand lipsa rovinietei, agentul constatator intocmeste procesul-verbal de contraventie.

51. Potrivit art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunica contravenientului in termen de cel mult doua luni de la data constatarii contraventiei, interval pentru care nu se pot incheia alte procese-verbale de constatare a contraventiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelasi vehicul .

52. Ratiunea instituirii de catre legiuitor a termenului de ``cel mult doua luni`` trebuie inteleasa in contextul in care contraventia, fiind una continua, are un element material care se prelungeste in timp .

53. Destinatarul dispozitiei legale este agentul constatator care, in acest interval, are doua obligatii .

54. Prima este o ``obligatie de a face`` si consta in comunicarea procesului-verbal de contraventie catre contravenient; comunicarea va putea fi facuta in oricare zi a termenului de doua luni; cum procesul-verbal incorporeaza deja sanctiunea, conform art. 9 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, problema prescriptiei aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale nu se pune.

55. Cea de-a doua obligatie este o ``obligatie de a nu face", respectiv de a nu intocmi noi procese-verbale de contraventie pentru acelasi vehicul, chiar daca informatiile obtinute cu ajutorul mijloacelor tehnice certifica imprejurarea ca, in intervalul de doua luni, acelasi vehicul a mai fost surprins circuland fara rovinieta valabila; altfel spus, fapta va fi considerata ca facand parte din elementul material al contraventiei pentru care a fost deja intocmit procesul-verbal.

56. In ce priveste interpretarea sintagmei ``data constatarii contraventiei" trebuie pornit de la dispozitiile art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, care reprezinta legea generala in materie de regim juridic al contraventiilor si care se va aplica in toate ipotezele in care nu exista norma speciala derogatorie; potrivit acestor dispozitii legale, ``Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori``.

57. Asadar, constatarea contraventiei se face prin proces-verbal si, deci, nu poate fi anterioara acestuia; anterioara este constatarea faptei, care se face, in speta, prin mijloace tehnice.

58. Cele doua expresii - ``constatarea contraventiei" si ``constatarea faptei`` - nu se confunda, fiind folosite distinct chiar de catre legiuitor [spre exemplu, art. 13 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 se refera expres la constatarea faptei].

59. Sintetizand, dispozitiile art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 instituie in sarcina agentului constatator

- o obligatie pozitiva - comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei in oricare zi a intervalului de doua luni, calculat de la data intocmirii procesului-verbal (considerata data constatarii contraventiei);

- o obligatie negativa - abtinerea de a intocmi noi procese-verbale de contraventie pentru acelasi vehicul, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, pentru intreg intervalul de doua luni, calculat de la data intocmirii procesului-verbal.

60. Pentru considerentele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

in numele legii

DECIDE:

Admite, in parte, sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile, formulata de Tribunalul Caras-Severin - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin incheierea din 17 mai 2016, data in Dosarul nr. 2.650/208/2015 si, in consecinta, stabileste ca:

in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare:

- termenul de ``cel mult doua luni" nu reprezinta termen special de prescriptie, in sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

- prin ``data constatarii contraventiei"se intelege data intocmirii procesului-verbal de contraventie.

Respinge, in rest, sesizarea, ca inadmisibila.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din data de 21 noiembrie 2016.