Contract de intretinere. Decesul unuia din creditorii intretinerii. Indivizibilitatea obligatiei debitorului. Consecintele rezolutiunii contractului.

Drept civil. Obligatii . Contracte . Contractul de intretinere. Decesul unuia din creditorii intretinerii. Indivizibilitatea obligatiei de intretinere. Consecintele rezolutiunii contractului

C.civ., art. 1020, art. 1058, art. 1635

1. Contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, in temeiul caruia una din parti transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multor bunuri in schimbul obligatiei pe care acesta si-o asuma de a-i presta, in natura, cele necesare traiului in tot timpul vietii, fiind, in acelasi timp, un contract aleatoriu, pentru ca durata obligatiei debitorului este in functie de durata vietii creditorului – eveniment necert (art.1635 C. civ.)
2. Prestarea intretinerii, in sarcina debitorului, este obligatia de a face, cu caracter strict personal, care, in caz de neexecutare, determina rezolutiunea contractului respectiv (art.1020 C. civ.).
3. In raport cu continutul contractului, obligatia de intretinere asumata de debitor are caracter de indivizibilitate cand este instituita in beneficiul mai multor creditori fara a se preciza ca este vorba de obligatii distincte pentru fiecare creditor, in functie de numarul si/sau valoarea bunurilor, obiect al contractului, dupa cum ele erau proprii ale fiecaruia dintre creditori sau comune. Intr-un asemenea caz, deci, debitorul nu s-a obligat sa presteze doua intretineri distincte – corespunzator a ceea ce a primit de la fiecare din creditori – ci exista o singura obligatie indivizibila (art. 1058 C. civ.).
4. In cazul unei obligatii de intretinere indivizibile, cu mai multi creditori, debitorul nu si-a indeplinit obligatia atunci cand a satisfacut numai pe unul din creditori, deoarece obligatia indivizibila nu este susceptibila de executarea partiala, sanctiunea civila a rezolutiunii contractului ducand la restituirea tuturor bunurilor, obiect al contractului, indiferent carora si in ce proportii au apartinut fiecarui creditor .


Prin inscrisul sub semnatura privata datat 1 septembrie 1997 si intitulat „Contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere” M.T. si M.G. au convenit cu M.T.V. sa-i transmita in proprietate o casa si anexe gospodaresti, terenul aferent gospodariei, precum si 8 terenuri agricole in schimbul intretinerii obligandu-se a face demersurile legale pentru transferul dreptului de proprietate .
Promitentul M.T. a decedat la 15 septembrie 1997.
La data de 6 ianuarie 1998 M.A., fiica a defunctului M.T., a solicitat constatarea nulitatii absolute a conventiei din 1 septembrie 1997 si partajarea bunurilor obiect al acestei conventii intre mostenitorii lui M.T., anume reclamanta M.A. (fiica) si M.G. sotia supravietuitoare.
Actiunea a fost respinsa prin sentinta civila nr. 1933 din 17 octombrie 2000 pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei, definitiva prin decizia civila nr. 940 din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Satu Mare si irevocabila prin decizia civila nr. 185/R din 25 februarie 2002 a Curtii de Apel Oradea.
Intre timp, la data de 5 aprilie 1999, M.T.V. a chemat in judecata pe M.G. si M.A. pentru validarea conventiei din 1 septembrie 1997. Cererea a fost admisa prin sentinta civila nr. 1004 din 11 mai 1999 pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei, ramasa definitiva prin decizia civila nr.1140/A din 15 octombrie 1999 a Tribunalului Maramures si irevocabila prin decizia civila nr. 1129 din 11 mai 2000 a Curtii de Apel Cluj. S-a constatat ca intre M.T.V. in calitate de cumparator, pe de o parte, si M.G. si defunctul ei sot M.T., ai carui mostenitori sunt M.G. si M.A., pe de alta parte, a intervenit, la data de 1 septembrie 1997, contractul de vanzare-cumparare avand ca obiect bunuri imobile situate in localitatea Barsana, pretul vanzarii-cumpararii constand in prestarea intretinerii vanzatorilor de catre cumparator si suportarea cheltuielilor de inmormantare. Bunurile obiect al contractului au fost individualizate prin dispozitivul sentintei.
Ulterior solutionarii irevocabile a proceselor mai sus descrise, la data de 21 august 2003, reclamanta M.G. (vanzatoare alaturi de sotul sau M.T., decedat) a chemat in judecata pe paratii M.T.V. (cumparatorul) si M.A. (mostenitoare a vanzatorului decedat) solicitand rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere din 1 septembrie 1997 si repunerea in situatia anterioara acestuia in privinta imobilelor obiect al conventiei. Motivand actiunea, reclamanta a sustinut ca de circa 2 ani paratul M.T.V. (cumparatorul) nu si-a indeplinit obligatia de intretinere, solicitarile reclamantei ramanand fara efect, ceea ce justifica rezolutiunea contractului in integralitatea sa, fiind lipsita de semnificatie moartea sotului reclamantei-beneficiar al intretinerii, data fiind indivizibilitatea obligatiei de intretinere.
La data de 22 octombrie 2003, paratul M.T.V. a depus intampinare si cerere reconventionala. Prin intampinare, paratul a aratat ca nu se opune admiterii partiale a actiunii in limitele ce exced cererii sale reconventionale, precizand ca imobilul compus din casa, anexe gospodaresti si terenul aferent sunt in posesia reclamantei si invocand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei M.A. (mostenitoarea vanzatorului M.T.) care nu este parte in contract si nu are vreun drept asupra bunurilor obiect al contractului.
Pe cale reconventionala paratul a solicitat:
- sa se constate ca este coindivizar cu reclamanta in cote de ½ din 6 bunuri obiect al contractului a carui rezolutiune se cere prin actiunea principala;
- sa se dispuna imparteala bunurilor indivize;
- sa i se acorde un drept de retentie asupra bunurilor indivize pana la achitarea integrala a sultei in cazul in care bunurile vor fi atribuite reclamantei.
Motivand cererea reconventionala, paratul a sustinut ca, indeplinindu-si obligatia de intretinere fata de defunctul sot al reclamantei, a dobandit cota de ½ din 6 bunuri obiect al contractului care au fost bunuri comune ale creditorilor obligatiei de intretinere, precum si in intregime alte 4 bunuri foste in proprietatea exclusiva a defunctului, astfel incat rezolutiunea contractului nu poate fi decat partiala, in limitele neexecutarii obligatiei de intretinere, repunerea in situatia anterioara generand starea de indiviziune a reclamantei si paratului in cote de cate ½ din fostele bunuri comune.
Prin sentinta civila nr. 3700 din 23 decembrie 2003, Judecatoria Sighetu Marmatiei a admis in parte si in principiu actiunea principala si cererea reconventionala, a constatat ca sunt supuse partajului bunurile precizate in hotarare, a dispus rezolutiunea partiala a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere din 1 septembrie 1997 numai in privinta bunurilor, anume enumerate, ce apartin reclamantei M.A., si a dispus partajul bunurilor imobile.
Pentru a hotari astfel, judecatoria a constatat ca paratul M.T.V. si-a indeplinit obligatia de intretinere fata de defunctul sot al reclamantei si, pana in anul 2001, fata si de reclamanta, situatie de fapt in raport cu care a statuat ca obligatia de intretinere stipulata in favoarea a doi soti nu este indivizibila prin natura ei, ci divizibila, ea putand fi conceputa si executata separat pentru fiecare sot in parte, indivizibilitatea obligatiei operand numai in cazul in care din probe ar rezulta ca partile au privit-o ca atare in sensul art. 1058 C.civ., ceea ce nu s-a probat.
Cu privire la determinarea bunurilor, atribuite coindivizarilor, judecatoria a dat eficienta pozitiei exprimata de reclamanta M.G. prin raspunsul la cererea reconventionala si prin notele de sedinta, pozitie acceptata de paratul M.T.V.
Apelul comun declarat de reclamanta M.G. si parata M.A. a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 773/A din 29 martie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, sectia civila. Apelul a avut ca obiect caracterul divizibil al obligatiei de intretinere cu consecintele date in planul solutiei de catre prima instanta, apelantele invocand indivizibilitatea obligatiei, solicitand rezolutiunea integrala a contractului si respingerea cererii reconventionale. Instanta de apel a statuat ca, in lipsa stipulatiei exprese din contract a obligatiei indivizibile si daca nu s-a probat caracterul indivizibil al obligatiei, aceasta este una divizibila dupa natura ei si, prin ipoteza, urmeaza a fi supusa regulii de drept comun a divizibilitatii obligatiilor.
Impotriva deciziei din apel, au declarat recurs reclamanta M.G. si parata M.A., invocand urmatoarele motive:
- hotararea atacata este motivata partial si contradictoriu;
- obligatia de intretinere a fost gresit calificata ca divizibila prin incalcarea dispozitiilor art. 1058 C.civ. si neobservarea ca in contract nu a fost specificata divizibilitatea obligatiei;
- gresit s-a retinut existenta coproprietatii dintre reclamanta M.G. si paratul M.T.V. in conditiile in care intre parti a existat numai o promisiune de vanzare-cumparare, netranslativa de proprietate, materializata prin contractul de vanzare-cumparare din 1 septembrie 1997, nefinalizata prin act autentic de vanzare-cumparare si prin inscriere in cartea funciara;
- in mod netemeinic s-a apreciat ca M.A. nu are calitate procesuala pasiva, contrar calitatii sale de mostenitoare a defunctului M.T.
Examinand recursul, Inalta Curte constata cele ce succed.
Contractul de intretinere, cu denumirea de „contract de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere”, a imbracat forma antecontractului validat prin hotarare judecatoreasca, care tine loc de act autentic.
Asemenea contract este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la indoiala, prin art. 5 C.civ. fiind interzise numai conventiile contrare ordinii publice si bunelor moravuri.
Contractul de intretinere este un contract cu titlu oneros, in temeiul caruia una din parti transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri in schimbul obligatiei pe care aceasta si-o asuma de a-i presta, in natura, cele necesare traiului in tot timpul vietii, fiind, in acelasi timp, si un contract aleatoriu, pentru ca durata obligatiei debitorului de a presta intretinere este in functie de moartea creditorului, „eveniment necert” in ce priveste data survenirii lui (art. 1635 C.civ.).
Prestarea intretinerii reprezinta, in sarcina debitorului, o obligatie de a face, cu caracter strict personal, care, in caz de neexecutare, determina rezolutiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 C.civ.
In cazul concret, debitorul M.T.V. s-a obligat sa presteze intretinere nediferentiat reclamantei M.G. si sotului acesteia M.T. in contra unor bunuri imobile individualizate, dar fara specificarea regimului juridic al fiecaruia.
Prin sustinerile facute in fata primei instante, reclamanta M.G. si paratul M.T.V. au convenit ca parte din bunurile obiect al contractului au fost bunuri proprii ale reclamantei, altele au fost bunuri proprii ale sotului acesteia, iar unele au fost bunuri comune.
In raport cu continutul contractului, obligatia de intretinere asumata de debitor are un evident caracter de indivizibilitate, fiind instituita in beneficiul a doi creditori, nefiind vorba de doua obligatii disjuncte pentru fiecare creditor in functie de numarul si/sau valoarea bunurilor obiect al contractului, dupa cum ele erau proprii ale fiecaruia dintre creditori sau comune.
Debitorul nu s-a obligat sa presteze doua intretineri distincte, in contra a ceea ce a primit de la fiecare din creditori, ci o singura obligatie indivizibila in beneficiul a doi creditori in schimbul averii acestora, indiferent de regimul juridic diferit al bunurilor care au compus-o.
Prin modul in care partile au convenit, obligatia de intretinere a fost asumata de catre debitor in favoarea ambilor soti, chiar daca bunurile primite ar fi constituit doar proprietatea exclusiva a unui singur creditor al obligatiei, pluralitatea creditorilor neinsemnand, in mod neaparat, existenta unei pluralitati de raporturi obligationale.
Concluzionand, se constata ca obligatia de intretinere constituita in favoarea ambilor soti este indivizibila, intrucat partile contractante au „privit” obiectul sau „sub un raport de nedivizibilitate” (art. 1058 C.civ.).
Or, in cazul unei obligatii indivizibile, cu mai multi creditori, debitorul nu este primit sa o execute decat fata de toti impreuna. Ca atare, el nu poate pretinde ca si-a indeplinit obligatia atunci cand a satisfacut numai pe unul dintre creditori, dat fiind ca obligatia indivizibila nu este susceptibila de executare partiala.
Ca urmare, indeplinindu-si obligatia de intretinere numai in privinta unuia dintre sotii creditori pana la decesul acestuia, debitorul obligatiei nu poate pastra pentru sine bunurile proprii ale defunctului, restituind sotului supravietuitor bunurile proprii ale acestuia ca efect al rezolutiunii partiale a contractului si impartind cu sotul supravietuitor bunurile comune ale creditorilor obligatiei.
Aceasta pentru ca rezolutiunea contractului pentru neexecutare fata de unul dintre creditorii obligatiei de intretinere indivizibile nu poate duce decat la restituirea tuturor bunurilor obiect al contractului.
Pentru cele aratate, solutiile date cauzei de fata in prima instanta si in apel sunt potrivnice normelor de drept, dar si – deopotriva – contrare principiului echitatii, de vreme ce unul dintre creditori a decedat la doar 14 zile de la data conventiei, astfel ca pastrarea de catre debitorul obligatiei de intretinere a unei parti insemnate din bunuri nu ar fi justificata nici de caracterul aleatoriu al contractului, dat fiind ca, in speta, acest caracter era chemat sa determine intinderea si valoarea prestatiilor datorate in functie de durata vietii ambilor creditori, iar nu numai a unuia dintre ei.
Recursul a fost admis, hotararea atacata si sentinta primei instante au fost casate, iar, pe fond actiunea reclamantei M.G. a fost admisa fata de paratul M.T.V., cu consecinta rezolutiunii contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere din 1 septembrie 1997 - validat prin sentinta civila nr. 1004 din 11 mai 1999 pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei - si restabilirea situatiei anterioare datei contractului: reintregirea patrimoniului reclamantei M.G. cu bunurile proprii ale acesteia si cota de ½ din bunurile comune, precum si a masei succesorale a defunctului sau sot M.T. cu fostele bunuri proprii ale acestuia si cota de ½ din bunurile comune.
Individualizarea bunurilor in functie de regimul lor juridic se va face tinand cont de cele convenite intre parti in fata instantei de fond .
Aceeasi actiune a fost insa respinsa fata de parata M.A., care, in procesul de fata, nu poate avea calitate procesuala, dat fiind ca actiunea in rezolutiune depusa judecatii apartine numai reclamantei prin neindeplinirea doar fata de aceasta a obligatiei de intretinere de catre paratul M.T.V., asemenea actiune nefiind pornita de autorul paratei. Parata M.T. isi poate valorifica, pe calea actiunii specifice, drepturile succesorale asupra bunurilor care vor intregi masa succesorala a defunctului M.T. in urma rezolutiunii contractului de intretinere.
Cererea reconventionala formulata de paratul M.T.V., impotriva reclamantei M.G. a fost respinsa ca nefondata, lipsind, pentru aceleasi considerente, starea de indiviziune pretinsa.
Fata de modul prefigurat al solutionarii recursului, este de prisos cercetarea celorlalte critici formulate de recurente.