Pentru a pronunta aceasta solutie, a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata contravalorii unei statii de sonorizare ce lipseste din vagonul nr. x din compunerea trenului 1622, in temeiul raspunderii patrimoniale a salariatilor.
Potrivit dispozitiilor art. 254 alin.1 din Codul muncii republicat, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale aduse angajatorului, din vina si in legatura cu munca lor.
Prin urmare, pentru ca raspunderea patrimoniala a salariatilor sa fie antrenata, trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului material; calitatea de salariat al angajatorului pagubit; fapta ilicita a salariatului trebuie sa fie savarsita in legatura cu munca sa; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia salariatului care a produs prejudiciul.
Lipsa uneia dintre conditiile enumerate inlatura aceasta raspundere .
Paratul este salariatul societatii reclamante, avand raport de munca cu aceasta.
In legatura cu conditia existentei prejudiciului, s-a retinut ca reclamantul nu a facut dovada inregistrarii lui in evidentele contabile ale unitatii, iar valoarea a fost stabilita printr-un deviz conform unei liste de evaluare a pagubelor pentru piesele lipsa sau degradate. Asa fiind, declansarea raspunderii materiale a salariatului este de neconceput in situatia in care nu se face dovada in ce mod a fost diminuat patrimoniul angajatorului.
Raspunderea patrimoniala a salariatului reprezinta o varietate a raspunderii civile contractuale, cu aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de munca . Producerea unei pagube in patrimoniul angajatorului de catre un salariat al sau este de esenta raspunderii patrimoniale. Inexistenta prejudiciului sau imposibilitatea dovedirii lui conduce la exonerarea de raspundere patrimoniala a salariatului.
Dovedirea in instanta a existentei prejudiciului in patrimoniul angajatorului, creat prin indeplinirea necorespunzatoare sau neindeplinirea atributiilor de serviciu a salariatului, cade in sarcina angajatorului.
In aceste conditii instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 254 alin.1 Codul muncii, motiv pentru care actiunea promovata de reclamant a fost respinsa ca nefondata.
APELUL FORMULAT DE S.N.T.F.C."C.F.R. CALATORI" SA- S_ R_ DE T_ F__ DE CALATORI BUCURESTI
Prin cererea sa de apel, apelanta S.N.T.F.C."C.F.R. CALATORI" SA- S_ R_ DE T_ F__ DE CALATORI BUCURESTI, a solicitat admiterea apelul, modificarea in tot a sentinta instantei de fond in sensul admiterii actiunii.
In motivarea cererii, arata apelantul ca intimatul-parat B_ V_ este salariatul societatii, in functia de sef tren, la Statia Bucuresti Grivita.
In data de 17/18.01.2015 a fost de serviciu la tren 1622, iar conform raportului de cercetare nr. BC 31.x/2015 s-a retinut in sarcina sa, faptul ca se face vinovat de neavizarea conducerii statiei de domiciliu prin raport de eveniment in legatura cu lipsa unei statii de sonorizare de la vagon x, in valoare de 775 lei.
Instanta de fond a procedat la solutionarea cauzei mai inainte de a solicita depunerea la dosar a actelor care dovedesc existenta inregistrarii prejudiciului in contabilitatea societatii. Procedand astfel, instanta a solutionat cererea fara a intra propriu-zis in cercetarea fondului, caci neadministrarea probatoriului nu echivaleaza cu nedovedirea actiunii, in conditiile in care partile nu au fost prezente, iar cauza s-a solutionat la primul termen de judecata . Celeritatea solutionarii cauzelor unor litigii de munca nu inlatura rolul activ de care judecatorul trebuie sa dea dovada. Aceasta imprejurare intareste convingerea ca instanta de fond nu a analizat cauza dedusa judecatii si, pe cale de consecinta, s-a pronuntat in absenta unei cercetari judecatoresti care sa permita formarea unei convingeri fundamentate in fapt si in drept .
Potrivit dispozitiilor art. 391 Cod procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, completarea sau refacerea de probe, in cazul in care, din dezbateri rezulta necesitatea acestei masuri .
Consacrand principiul rolului activ, legea dispune prin art. 22 alin. 2 Cod Procedura Civila ca judecatorul este indreptatit sa ceara partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar daca nu sunt cuprinse in cererea introductiva de instanta sau in intampinare; el va putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Societatea avea posibilitatea legala de a pune la dispozitia instantei de fond dovada legala a inregistrarii prejudiciului in contabilitatea societatii, in cazul in care se solicita lamurirea acestui aspect, in plus fata de devizul atasat la dosarul cauzei.
In drept, a invocat art.254,art. 258, art.391, art.466 si urmatoarele din Cod Procedura Civila.
In dovedire, a solicitat incuviintarea probelor depuse la dosar.
Intimatul B_ V_ a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea dispozitiilor retinute de instanta de fond .
In drept, a invocat art. 254 alin.2, Legea 53/2003, instruc?ia 271/2003. Art.45.
La data de 21.09.2016, apelanta S.N.T.F.C."C.F.R. CALATORI" S.A.- S_ R_ DE T_ F__ DE CALATORI BUCURESTI, a formulat raspuns la intampinare prin care a reiterat motivele invocate in cererea de apel.
ANALIZA APELULUI
Examinand sentinta atacata in temeiul dispozitiilor art. 479 alin. (1) teza I Cod procedura civila, potrivit carora ``instanta de apel va verifica, in limita cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta``, Curtea retine urmatoarele:
Apelanta a sustinut ca judecatorul a incalcat obligatia de a avea rol activ .
Sustinerea este nefondata.
Instanta de fond a sustinut ca neinregistrarea prejudiciului in contabilitate este echivalenta cu inexistenta acestuia, iar reclamanta nu a facut dovada inregistrarii prejudiciului in contabilitate .
Conform art. 22 Cod procedura civila: (2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice gre?eala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explica?ii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.
Conform art. 272 din Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Fata de aceste dispozitii legale, Curtea retine ca angajatorul avea obligatia de a solicita administrarea tuturor probelor pe care le considera necesare pentru dovedirea pretentiilor. De asemenea, obligatia judecatorului de a solicita administrarea probelor pe care le considera necesare (in speta, dovada inregistrarii in contabilitate a prejudiciului) nu presupune administrarea de probe in favoarea uneia dintre parti, in conditiile in care partea nu isi indeplineste obligatia de a depune dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Asadar, rolul activ manifestat prin administrarea probelor considerate necesare presupune administrarea acelor probe in lipsa carora judecatorul nu poate stabili adevarul juridic, ci nu administrarea de probe in favoarea uneia dintre parti.
Avand in vedere ca in apel s-a facut dovada inregistrarii prejudiciului in contabilitatea apelantei reclamante, Curtea retine ca sustinerile instantei de fond privind inexistenta prejudiciului au devenit lipsite de fundament.
In aceste conditii, in baza art. 477 Cod procedura civila, Curtea va proceda la analizarea intrunirii in speta a conditiilor pentru angajarea raspunderii patrimoniale a angajatilor.
In fapt, in data de 17/18.01.2015 intimatul parat a fost de serviciu la trenul 1622, iar conform raportului de cercetare nr. BC 31.x/2015 s-a retinut in sarcina sa faptul ca se face vinovat de neavizarea conducerii statiei de domiciliu prin raport de eveniment in legatura cu lipsa unei statii de sonorizare de la vagon x, in valoare de 775 lei.
Apelanta reclamanta a sustinut ca s-au incalcat de catre angajat urmatoarele dispozitii: dispozitia nr. 66/2011 -Instructiuni privind activitatea personalului de tren apartinand CFR S.A., capitolul II, art. 18 (a), conform caruia personalul de tren este obligat sa patruleze permanent in sectorul propriu de activitate, art. 30 (1), conform caruia la vagoanele clasa aflate in circulatie, ocupate cu calatori, supravegherea inventarului si a partilor componente ale vagoanelor se va face de catre personalul de tren, de la primire pana la predarea acestora catre personalul reviziei de vagoane; art. 11 lit. b din decretul nr. 360/1976 privind Statutul personalului din transporturi, conform caruia salariatii au ca indatorire principala sa dea dovada de ini?iativa, sim? de raspundere si grija deosebita in folosirea, gospodarirea si apararea integrita?ii mijloacelor de transport, a instalatiilor precum si a altor mijloace materiale, bunuri si valori incredintate.
De asemenea, apelanta reclamanta a sustinut ca s-au incalcat prevederile art. 32 (1) cap. II (conform carora lipsurile si degradarile constatate la inventarul vagoanelor in plus fata de cele notificate sau confirmate prin rapoarte de eveniment, se vor consemna pe verso Notei de predare si se vor confirma prin semnatura atat de predator cat si de primitor), precum si obligatia prevazuta de pct. 2.A.40 din fi?a postului, de a intocmi raport de eveniment pentru lipsa constatata si de a il inainta ?efului de tura de la comanda personalului.
Potrivit art. 254 alin.1 Codul muncii, salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor. Prin urmare, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba, fapta ilicita si personala a salariatului, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia salariatului.
Cu privire la existenta unei fapte ilicite, Curtea retine ca angajatorul a sustinut neindeplinirea unei obligatii de supraveghere a vagoanelor si a unei obligatii de intocmire a unor rapoarte de eveniment/note de constatare cu privire la degradarile constatate la inventarul vagoanelor.
Obligatia de supraveghere a dotarilor din vagoane presupune prevenirea distrugerilor si identificarea persoanelor care au efectuat distrugerile, insa in masura competentelor. In speta insa nu s-a facut dovada faptului ca intimatul parat nu si-a indeplinit corespunzator obligatia de patrulare si de supraveghere a vagoanelor ori ca acesta a avut posibilitatea identificarii persoanelor care au sustras statia de sonorizare.
In ceea ce priveste fapta ilicita constand in neintocmirea raportului de eveniment/notei de constatare, Curtea retine ca nu exista o legatura de cauzalitate intre neindeplinirea respectivelor obligatii si prejudiciul constand in contravaloarea statiei de sonorizare.
Astfel, retinem teoria unitatii indivizibile dintre cauza si conditii, conform careia in stabilirea raportului cauzal trebuie avut in vedere ca fenomenul-cauza nu actioneaza singur, izolat, ci in ambianta unor conditii externe care ``fara a produce efectul pagubitor, au favorizat totusi producerea acestui efect, inlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizand dezvoltarea lui sau agravandu-i rezultatele negative. O posibilitate abstracta, o simpla eventualitate (...) a fost prefacuta astfel intr-o posibilitate concreta si actuala, care de altfel a si condus la realizarea efectului negativ produs. In aceste situatii socotim ca, din punctul de vedere al raspunderii juridice, asemenea conditii exterioare, care au contribuit precumpanitor la realizarea efectului pagubitor (...) alcatuiesc, impreuna cu imprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, in cadrul careia asemenea conditii dobandesc si ele, prin interactiune cu cauza, caracter cauzal``.
Unitatea acestor imprejurari este data de faptul ca ele concura ca un tot unitar la producerea prejudiciului, astfel incat trebuie recunoscuta eficienta cauzala a fiecaruia dintre elementele complexului cauzal. Cu alte cuvinte, intre cauza principala si conditii este o unitate indivizibila, raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele care constituie cauza necesara si directa, ci si conditiile cauzale, fapte care au facut posibila actiunea cauza sau i-au asigurat ori agravat efectele daunatoare.
In speta, prejudiciul egal cu statia de sonorizare lipsa nu a fost determinat sau inlesnit de neintocmirea de catre angajat a raportului de eveniment . In acest sens, Curtea retine ca si in conditiile in care ar fi fost intocmit raportul de eveniment/nota de constatare, patrimoniul angajatorului tot ar fi fost micsorat cu valoarea statiei de sonorizare lipsa, intocmirea unui inscris care sa constate lipsa acestuia neavand ca efect micsorarea/inlaturarea prejudiciului. De asemenea, angajatorul a avut cunostinta de lipsa statiei de sonorizare ca urmare a intocmirii raportului de eveniment din data de 17/18.01.2015 de catre angajatul D__ N_, astfel incat nu se poate sustine ca a fost impiedicat a lua masurile necesare in vederea inlaturarii prejudiciului.
In consecinta, intrucat in speta nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii patrimoniale a intimatului parat, in mod legal a respins instanta de fond cererea de chemare in judecata .
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta S.N.T.F.C."C.F.R. CALATORI" SA- S_ R_ DE T_ F__ DE CALATORI BUCURESTI, cu sediul in Bucuresti, _ Nord, nr. 1-3, sector 1, inregistrata la Registrul comertului sub nr. Jx, CUI x, cont bancar RO81BPOSxRON01 deschis la B_ Post, impotriva sentintei civile nr. 2483/04.03.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul B_ V_, CNP x, domiciliat in Bucuresti, __. 12-16, _. B, _, ca nefondat.
Definitiva.