Procedura prealabila este obligatorie ori de cate ori legea speciala prevede dreptul partii de a se adresa instantei de contencios administrativ

Competenta de solutionare a cauzei a fost declinata in favoarea Curtii de Apel Suceava, prin sentinta nr. 4565/11.09.2014 a Tribunalului Suceava.

2.Solutia instantei de fond

Prin sentinta nr. 33/10.11.2014, Curtea de Apel Suceava - Sectia de contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondate exceptiile invocate, a admis in parte actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul A in contradictoriu cu paratul Consiliul de mediere - prin presedinte, a anulat Hotararea nr. 58/25.01.2014 a Consiliului de mediere Bucuresti si a respins ca nefondata cererea vizand daunele morale.

Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut, cu referire la exceptia vizand lipsa procedurii prealabile, ca art. 74 din Hotararea nr.5/13.05.2007 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului de mediere si art. 41 din Legea nr.192/2006 nu prevad necesitatea adresarii unei cereri prealabile conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci formularea actiunii direct la instanta.

Cu privire la exceptia tardivitatii instanta de fond a retinut ca Hotararea nr.58/25.01.2014 a Consiliului de mediere Bucuresti a fost comunicata reclamantului la data de 6.03.2014, iar plangerea a fost expediata de reclamant la data de 21.03.2014 conform stampilei de pe plicul de trimitere, deci cu respectarea termenului de 15 zile prevazut de art. 41 din Legea nr.192/2006.

Pe fondul cauzei, in esenta, s-a aratat ca in afara unei insiruiri de texte legale, hotararea nu cuprinde mentiunile legale obligatorii ale actului administrativ:abaterea savarsita de reclamant si care ar fi antrenat raspunderea disciplinara a acestuia si motivele in fapt si in drept ale actului administrativ-jurisdictional emis, iar in lipsa motivarii hotararii atacate suspiciunile mentionate afecteaza actul in sine, ducand la anularea acestuia.

3. Cererea de recurs

Impotriva sentintei curtii de apel a formulat recurs paratul Consiliul de mediere, criticand-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevazute de art. 488 pct.5 si 8 din Codul de procedura civila, republicat.

In motivarea caii de atac, recurentul-parat a aratat, in esenta, urmatoarele:

- prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, intrucat a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru neindeplinirea procedurii prealabile prevazuta de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, invocata prin intampinarea depusa la dosarul de fond;

- hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, avand in vedere ca prin intampinare a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, iar instanta de fond nu s-a pronuntat asupra acestei probe;

- in procesul-verbal al comisiei de disciplina incheiat la data de 09.12.2013 era dezvoltata pe larg abaterea disciplinara savarsita;

-aspectele retinute de instanta de fond sunt conditiile prevazute de Codul Muncii pentru cazurile in care sunt emise decizii de sanctionare disciplinara a salariatilor neputand fi retinute astfel de motive in instanta de contencios administrativ.

4. Apararile intimatului

Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentului-parat la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca:

- au fost corect respinse de catre instanta de fond exceptiile invocate, respectiv neindeplinirea procedurii prealabile si tardivitatea cererii de chemare in judecata;

- regulile procedurale prevazute de art.41 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator si de art. 67 din Regulamantul de organizare si functionare a Consilului de mediere, au fost incalcate de parata.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilitatii recursului, intocmit in cauza potrivit art. 493 alin.(2)-(3) Cod procedura civila, a fost comunicat partilor in baza incheierii din data de 30.09.2015, conform alineatului (4) al aceluiasi articol .

Prin incheierea din 24.02.2016, completul de filtru a admis recursul in principiu si a fixat termen pentru judecarea acestuia in sedinta publica, in conditiile de contradictorialitate, conform art. 493 alin.(7) Cod procedura civila.

Recurentul a depus la dosar un set de acte in temiul art. 492 din Codul de procedura civila (filele 29-62).

6.Considerentele Inaltei Curti asupra recursului

Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului si a dispozitiilor legale incidente, Inalta Curte constata urmatoare: Intimatul-reclamant a investit instanta de contencios administrativ si fiscal, pe calea prevazuta de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 si art. 41 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu o actiune indreptata impotriva Hotararii nr. 58/25.01.2014 a Consiliului de mediere Bucuresti prin care i-a fost aplicata sanctiunea cu observatie scrisa, conform art. 39 lit.a din Legea nr. 192/2006.

Primul motiv de recurs formulat este intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct.5 din Codul de procedura civila, potrivit carora ``prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii``.

Acest motiv de recurs include toate neregularitatile procedurale care atrag sanctiunea nulitatii, cu exceptia celor mentionate la pct. 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a caror nerespectare nu se incadreaza in alte motive de recurs.

Recurentul a sustinut ca prima instanta, in mod gresit a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata pentru neindeplinirea procedurii prealabile prevazuta de art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispozitiilor art. 41 alin.1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, hotararea Consiliului de mediere de aplicare a sanctiunilor prevazute la art. 39 alin.1 poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta, in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.

Art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ reglementeaza regula caracterului obligatoriu al plangerii prealabile administrative, conditiile si termenele in care se exercita procedura prealabila, precum si cazurile in care procedura prealabila, prin exceptie de la regula, nu este obligatorie. Aceste dispozitii normative devin aplicabile ori de cate ori legea speciala prevede dreptul partii de a se adresa instantei de contencios administrativ, potrivit legii, sau de a ataca un act administrativ in conditiile Legii contenciosului administrativ. Art.7 nu este insa aplicabil in cazul actelor administrative reglementate prin acte normative speciale, care prevad sesizarea directa a instantei intr-un anumit termen ce exclude, in mod logic, parcurgerea unei proceduri prealabile administrative.

Cum, in cauza de fata, dispozitia speciala prevede posibilitatea atacarii hotararii Consiliului de mediere la instanta de contencios administrativ competenta, in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, indiferent de mentiunile inserate in hotarare, Inalta Curte constata ca acest motiv de recurs este nefondat, prima instanta respingand in mod corect exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

Motivul de recurs prevazut de art. 488 pct.8 C.pr. civ. se refera la faptul ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material .

Textul are in vedere situatiile in care instanta recurge la textele de lege ce sunt de natura sa duca la solutionarea cauzei, dar fie le incalca, in litera sau in spiritul lor, fie le aplica gresit, interpretarea pe care le-o da fiind prea intinsa sau prea restransa ori cu totul eronata. In cauza de fata aceste motive sunt incidente, dupa cum vom arata in continuare.

Astfel, instanta de fond a anulat Hotararea nr. 58/25.01.2014 a Consiliului de mediere Bucuresti pentru lipsa motivarii acestui act administrativ.

Este adevarat ca obligatia autoritatii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garantie contra arbitrariului administratiei publice si se impune cu deosebire in cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situatii juridice individuale si subiective.

In acest sens, art. 31 alin.2 din Constitutia Romaniei prevede expres ca autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerentele legate de competenta emitentului, ci trebuie sa contina elemente de fapt si de drept care, pe de o parte, sa permita destinatarilor sa cunoasca si sa evalueze temeiurile si efectele deciziei, iar, pe de alta parte, sa faca posibila exercitarea controlului de legalitate.

In jurisprudenta comunitara s-a retinut in mod constant ca amploarea si detalierea motivarii depind de natura actului adoptat sau emis si de circumstantele fiecarui caz.

Or, in cauza de fata, se constata ca la pronuntarea Hotararii nr. 58/25.01.2014 Consiliul de mediere a avut in vedere dosarul abaterii disciplinare si propunerea Comisiei de disciplina, insusindu-si integral motivarea, astfel cum a fost formulata de Comisia de disciplina in procesul-verbal din data de 19.12.2013.

Se constata, asadar, ca inainte de pronuntarea hotararii de aplicare a sanctiunii, cercetarea abaterii s-a efectuat de catre comisia de disciplina dupa o procedura reglemetata legal, conform art. 40 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. In cadrul acestei proceduri mediatorul cercetat este indreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa isi formuleze apararea.

Asa fiind, nu se mai poate sustine ca intimatul reclamant nu a cunoscut considerentele avute in vedere de recurentul Consiliul de mediere pentru aplicarea sanctiunii disciplinare.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 13 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ``La primirea cererii, instanta dispune citarea partilor si poate cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei``.

Din analiza actelor dosarului rezulta ca recurentul-parat a solicitat pe cale de intampinare incuviintarea probei cu inscrisuri, cerere asupra careia instanta nu s-a pronuntat. Mai mult decat atat, chiar daca dispozitia art. 13 alin.1 nu este imperativa, instanta ``putand`` sa solicite inaintarea documentatiei ce a stat la baza emiterii actului administrativ, Inalta Curte apreciaza ca nu se putea face o analiza exhaustiva a actului administrativ atacat in lipsa acestei documentatii.

Avand in vedere toate aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art.497 din Codul de procedura civila, va admite recursul declarat de paratul Consiliul de mediere, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond .

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guverneaza desfasurarea procesului civil, cu referire directa la principiul contradictorialitatii si totodata este impusa de necesitatea aplicarii efective, iar nu doar formale, a dreptului partilor la dublul grad de jurisdictie, prima instanta urmand a analiza actul administrativ atacat prin prisma documentatiei ce a stat la baza emiterii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de paratul Consiliul de mediere impotriva sentintei nr.33 din 10.11.2014 pronuntata de Curtea de Apel Suceava -Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Caseaza sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 23 septembrie 2016.