Astfel, art. 430 alin.1 C.pr.civ. prevede ca hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.
Chiar daca, in ambele procese, reclamanta a urmarit constatarea dreptului sau de proprietate asupra aceluiasi imobil, ca efect al prescriptiei achizitive de 30 de ani si, prin urmare, exista autoritate de lucru judecat intre cele doua actiuni succesive, intemeiate pe aceleasi fapte generatoare, imputate aceleiasi persoane juridice, in calitate de parat si avand, finalmente, ca obiect aceeasi pretentie, efectul negativ al autoritatii de lucru judecat al primei hotarari prin care cererea promovata anterior a fost respinsa ca inadmisibila nu poate fi opus in cea de a doua cauza. Aceasta intrucat desi autoritatea de lucru judecat urmareste un scop legitim, acela care vizeaza respectarea principiului securitatii raporturilor juridice, ca expresie a preeminentei dreptului, inerenta unei societati democratice, astfel cum proclama Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in ceea ce priveste proportionalitatea masurii, ingerinta in dreptul partii reclamante de acces la o instanta nu respecta un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit.
Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede, in art. 6 alin. 1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil.
In explicitarea acestui drept, in jurisprudenta Curtii europene, dreptul de acces la un tribunal este inteles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justitiabilul ``sa beneficieze de o posibilitate clara si concreta de a contesta atingerea adusa drepturilor sale" (cauza Bellet contra Frantei nr. 23805/94 din 04.12.1995).
Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate intr-o maniera concreta si reala, iar nu iluzorie si teoretica, imposibilitatea concreta de sesizare a unei instante de catre persoana interesata constituie o incalcare a dreptului acesteia de acces la justitie.
Totodata, Curtea a statuat ca limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibila cu prevederile art. 6 alin. 1 din Conventie, decat daca prin aceasta se urmareste un scop legitim si daca exista un grad rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat.
1.Obiectul cereri de chemare in judecata .
Prin cererea inregistrata la 30.06.2015, pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, reclamanta SC A. S.A. a chemat in judecata pe paratul Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa constate dobandirea de catre reclamanta a dreptului de proprietate asupra terenurilor in suprafata de 6.505,75 m.p., respectiv 3.733,49 m.p., situate in Bucuresti, denumite incinta 1 si incinta 2, prin efectul uzucapiunii de lunga durata, obtinut in urma jonctiunii posesiilor.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 194 din Codul de procedura civila si art. 1846, 1847, 1850, 1890 din vechiul Cod civil.
2.Hotararile pronuntate in prima instanta.
Prin sentinta civila nr. 1527 din 23.02.2016, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti - Sectia civila, a admis exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 1315 din 03.10.2017, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins cererea formulata de reclamanta SC A. S.A. in contradictoriu cu paratul Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, fata de sentinta civila nr. 6355 din 16.10.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr. x/303/2006, definitiva prin decizia civila nr. 163A din 7.022007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, reclamanta a formulat apel.
3.Hotararea pronuntata in apel.
Prin decizia civila nr.1654A din 21.12.2018, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a admis apelul, a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
4. Calea de atac exercitata in cauza.
Impotriva deciziei pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti a declarat recurs paratul Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice.
Prin memoriul de recurs, recurentul a invocat incidenta cazului de casare prevazute de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. formuland, in esenta, urmatoarele critici:
Curtea de apel a retinut gresit ca nu opereaza puterea de lucru judecat in raport cu sentinta civila nr. 6355/2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6, in dosarul nr. x/303/2006, de vreme ce se poate observa ca exista identitate de parti si obiect intre actuala cerere de chemare in judecata si cea care a facut obiectul dosarului nr. x/303/2006: reclamantii si paratii sunt aceeasi, iar obiectul celor doua cereri este, de asemenea, identic intrucat finalitatea celor doua actiuni era aceeasi, anume constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra aceluiasi imobil ce face obiectul actiunii de fata;
Referitor la identitatea de cauza, recurentul sustine ca fundamentul pretentiei afirmate este acelasi, situatia de fapt calificata juridic fiind comuna celor doua actiuni . Prin respingerea actiunii formulate de reclamanta - de obligare a Municipiului Bucuresti prin Primar General la avizarea in conformitate cu HG nr. 834/1991 a documentatiei in baza careia urma sa se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilelor in litigiu, nu s-a schimbat cauza juridica a prezentei actiuni fata de cea existenta in dosarul nr. x/303/2006, finalitatea celor doua actiuni fiind aceeasi, anume constatarea dobandirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, asupra aceluiasi imobil, care face obiectul prezentei cauze .
Opiniaza ca sentinta civila nr. 6355/2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr. x/303/2006, definitiva prin decizia civila nr. 163A/2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, irevocabila prin nerecurare, se bucura de autoritate de lucru judecat, sens in care solicita admiterea recursului, casarea deciziei si rejudecand cauza, solicita admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii.
5.Apararile formulate in cauza.
Intimata SC A. SA a formulat intampinare, solicitand respingerea, ca nefondat, a recursului, intrucat nu opereaza autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 6355/2006. Contrar celor sustinute de recurenta, temeiul juridic al prezentei cereri (causa petendi), respectiv fundamentul legal al dreptului valorificat in cauza de fata, este diferit fata de cauza ce a facut obiectul dosarului nr. x/303/2006. Se asemenea, facand trimitere la cauza Lungoci contra Romaniei, intimata a sustinut ca, potrivit art. 6 din Conventia europeana, nu poate fi lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze, in fond, asupra pretentiilor sale.
6.Solutia si considerentele inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile, Inalta Curte constata ca recursul declarat este nefondat pentru considerentele care succed:
Recurentul a sustinut nelegalitatea deciziei atacate, intrucat instanta de apel a retinut gresit ca, in litigiul de fata, nu opereaza autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 6355 din 16.10.2006 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si a pretins aplicarea gresita a dispozitiilor art. 431 Cod procedura civila, potrivit carora nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect .
Aceste afirmatii vor fi verificate in lumina motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct.7 Cod procedura civila, iar nu a pct.-ului 8, incadrare data de recurent si nici a pct.-ului 5 al aceluiasi articol, intrucat acesta pretinde nerespectarea efectului negativ al lucrului judecat, ipoteza care reclama problema verificarii daca, intre cele doua procese, exista identitate de parti, obiect si cauza.
Pornind de la aceste premise, Inalta Curte consta ca aspectele de nelegalitate care sunt indreptate impotriva solutiei din prezenta cauza sunt cele care vizeaza intrunirea triplei identitati de elemente pentru a putea fi retinuta exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 6355 din 16.10.2006 pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr. x/303/2006, dat fiind faptul ca exista identitate de cauza in ceea ce priveste cele doua litigii.
Potrivit art. 431 alin.1 C.pr.civ., (1) nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect . in conditiile art. 432 C.pr.civ., exceptia autoritatii lucrului de judecat este de ordine publica, intrucat poate fi invocata de instanta sau de parti in orice stare a procesului, chiar inaintea instantei de recurs, reglementare ce exprima grija legiuitorului de a proteja stabilitatea raporturilor juridice dezlegate jurisdictional, o noua judecata asupra acestora fiind exclusa - fie pentru a le confirma, ceea ce ar fi inutil, fie pentru a le infirma, ceea ce ar fi inadmisibil.
Autoritatea de lucru judecat priveste si hotararile prin care s-au admis exceptii peremptorii, precum cea care vizeaza exceptia inadmisibilitatii actiunii. Astfel, art. 430 alin.1 C.pr.civ. prevede ca hotararea judecatoreasca ce solutioneaza, in tot sau in parte, fondul procesului sau statueaza asupra unei exceptii procesuale ori asupra oricarui alt incident are, de la pronuntare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata.
Relativ la cauza cererii de chemare in judecata, trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda nici cu dreptul subiectiv si nici cu mijloacele de dovada a temeiului juridic, atat timp cat cauza juridica a unei cererii este reprezentata de fundamentul juridic al pretentiei, actul sau faptul generator al dreptului, alaturi de imprejurarile de fapt care au determinat promovarea actiunii, la care se adauga dispozitiile legale incidente spetei.
In ceea ce priveste cauza prezentei cereri de chemare in judecata, inteleasa ca situatie de fapt calificata juridic, se observa, in consens cu sustinerile recurentului, ca aceasta este identica cu cauza cererii promovate anterior si respinse, definitiv si irevocabil, ca inadmisibila, atat timp cat pretentiile deduse in cauza de fata se intemeiaza pe aceleasi fapte generatoare ale actiunii initiale, respectiv posesia utila de lunga durata .
Asadar, in ambele procese, reclamanta a urmarit constatarea dreptului sau de proprietate asupra aceluiasi imobil care face obiectul actiunii de fata, ca efect al prescriptiei achizitive de 30 de ani, ca rezultat al jonctiunii posesiei reclamantei cu cea a antecesoarelor sale de drept si, prin urmare, se constata ca exista autoritate de lucru judecat intre cele doua actiuni succesive, intemeiate pe aceleasi fapte generatoare, imputate aceleiasi persoane juridice, in calitate de parat si avand, finalmente, ca obiect aceeasi pretentie, respectiv dobandirea, prin uzucapiunea de lunga durata, a dreptului de proprietate .
Intrucat cauza este faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins si justificarea obiectului cerut, nu poate fi retinuta apararea intimatei-reclamante potrivit careia cele doua procese purtate intre parti au cauze diferite.
Cauza celor doua actiuni are aceeasi fundamentare legala a situatiei de fapt, iar acest element al cererii de chemare in judecata nu este derivat din finalitatea parcurgerii unei anumite proceduri speciale, deoarece finalizarea demersului judiciar intreprins de reclamanta si care a facut obiectul dosarului nr. x/3/CA/2010 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX a contencios administrativ si fiscal nu schimba cauza actiunii de fata. Existenta sentintei civile nr. 2665 din 12.10.2010, prin care a fost solutionat dosarul sus mentionat, la momentul promovarii actualei cereri in constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, introdusa de reclamanta, se dovedeste a fi un element care nu intereseaza autoritatea de lucru judecat si care nu poate sa justifice, in sine, promovarea unei cereri de chemare in judecata identica, sub aspectul partilor, obiectului si cauzei cu o alta anterioara, solutionata in mod irevocabil, de vreme ce faptele sunt identice, iar calificarea juridica este, de asemenea, identica cu a celor din actiunea ce a fost finalizata prin pronuntarea sentintei civile nr. 6355 din 16.10.2006 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.
Asadar, sustinerile recurentului se vadesc a fi intemeiate sub aspectul indeplinirii conditiilor art. 431 alin. 1 C.pr.civ.
Cu toate acestea, motivul de casare inscris in art. 488 alin. 1 pct. 7 din acelasi cod nu poate fi retinut pentru a atrage casarea deciziei atacate.
Inalta Curte are in vedere ca, in caz de admitere a unui asemenea motiv de recurs, solutia prevazuta in art. 497 alin. 1 C.pr.civ. este cea a casarii, cu consecinta finala a respingerii actiunii ca inadmisibila, astfel incat, in circumstantele concrete ale spetei, problematica supusa dezlegarii reclama o alta abordare, din perspectiva conventionala, in raport de art. 20 din Constitutie, raportat la art. 6 din C.E.D.O. si jurisprudenta sa relevanta, pentru a se statua daca o atare solutie ar fi contrara prevederilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in componenta sa privitoare la accesul la justitie.
Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede, in art. 6 alin. 1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil: ``Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil..."
In jurisprudenta sa, Curtea europeana a statuat ca autoritatea de lucru judecat face parte din limitarile justificate ale dreptului de acces la o instanta, contribuind la respectarea securitatii raporturilor juridice si a echitatii procedurii (cauza Brumarescu contra Romaniei) si ca dreptul de acces la justitie nu este absolut; el poate permite restrictii admise implicit, intrucat, prin chiar natura sa, este reglementat de catre stat (cauza Golder contra Regatului Unit, paragrafele 37 si 38). Elaborand o astfel de reglementare, statele se bucura de o anumita marja de apreciere. Totusi, restrictiile aplicate mi pot limita accesul persoanei intr-o asemenea maniera sau pana intr-acolo incat dreptul sa fie atins in insasi substanta sa. in plus, aceste restrictii nu sunt conforme cu art. 6 alin. 1 din Conventie decat daca urmaresc un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat (cauza F.E. impotriva Frantei, Hotararea din 30 octombrie 1998, cauza Yagtzilar si altii impotriva Greciei, nr. 41.727/98, cauza Lungoci impotriva Romaniei, Hotararea din 26 ianuarie 2006).
Circumstantele concrete ale spetei de fata releva faptul ca, printr-o prima cerere inregistrata sub nr. de dosar x303/2006, pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, reclamanta SC A. SA a solicitat in contradictoriu cu paratii Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, Primaria Municipiului Bucuresti, prin Primar si Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, ca instanta sa constate dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat in Bucuresti, prin efectul uzucapiunii de lunga durata, obtinut in urma jonctiunii posesiilor, precum si a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pe terenuri, prin efectul accesiunii imobiliare.
Prin sentinta civila nr. 6355 din 16.10.2006, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis exceptia inadmisibilitatii cererii, instanta retinand in considerentele acestei hotarari ca ``reclamanta isi poate valorifica dreptul pe calea speciala prevazuta de Legea nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 si actele normative ulterioare emise in aplicarea acesteia", drept pentru care a respins, in consecinta, actiunea ca inadmisibila.
Ulterior ramanerii definitive a sentintei civile nr.6355/2006, societatea-reclamanta a parcurs procedura reglementata de HG nr.834/1991 si a solicitat autoritatii competente,Primaria Municipiului Bucuresti, sa procedeze la avizarea documentatiei intocmite in conformitate cu dispozitiile HG nr. 834/2001, ca si conditie prealabila emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat in Bucuresti. Solicitarea reclamantei a fost respinsa de Primaria Municipiului Bucuresti, apreciindu-se, in esenta, ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de HG nr. 834/1991 pentru avizarea documentatiei depuse, pe considerentul ca nu a fost produs un inscris (proces-verbal de predare-primire intocmit la data privatizarii) care sa ateste detinerea terenurilor in cauza, in patrimoniul societatii-reclamante.
Prin sentinta civila nr. 2665 din 12.10.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. x/3/2010, ramasa irevocabila, a fost respinsa, ca neintemeiata, actiunea reclamantei SC A. SA privind obligarea Municipiului Bucuresti, prin Primar General, la avizarea, in conformitate cu prevederile HG nr. 834/1991, a documentatiei in baza careia urma sa se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren de 6505,75 mp, respectiv de 1928,80 mp., in temeiul HG nr. 834/1991.
Cererea de chemare in judecata ce constituie obiectul prezentului dosar este formulata de reclamanta SC A. S.A. in contradictoriu cu paratul Statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, si vizeaza constatarea dobandirii de catre reclamanta a dreptului de proprietate asupra acelorasi terenuri, prin efectul uzucapiunii de lunga durata, obtinut in urma jonctiunii posesiilor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, prin sentinta civila nr. 1315 din 03.10.2017, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins cererea reclamantei SC A. S.A., instanta retinand, in esenta, faptul ca sentinta civila nr. 6355 din 16.10.2006, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr. x/303/2006, are autoritate de lucru judecat, din moment ce prin aceasta hotarare judecatoreasca s-a respins, ca inadmisibila, cererea reclamantei de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenurilor in litigiu prin efectul uzucapiunii, specificandu-se ca reclamanta are la dispozitie calea speciala prevazuta de Legea nr. 15/1990 si H.G. nr. 834/1991; imprejurarea ca actiunea speciala, ce a facut obiectul dosarului nr. 6652/3/2010, inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, a fost respinsa, nu este de natura sa schimbe cauza juridica a prezentei actiuni .
Astfel cum s-a retinut si in jurisprudenta Curtii Europene, exceptia autoritatii de lucru judecat, desi urmareste un scop legitim, deoarece urmareste, fara nici o indoiala, sa asigure securitatea raporturilor juridice in materie civila, acest obiectiv, legitim in sine, impune, in speta, o analiza concreta, in contextul particular al cauzei, in sensul daca, prin efectul negativ al autoritatii lucrului, judecat produs de sentinta civila nr. 6355 din 16.10.2006 nu este atinsa insasi substanta dreptului - accesul liber la justitie, garantat de art. 6 din Conventie .
In aceasta analiza, edificatoare este hotararea, pronuntata la data de 26 ianuarie 2006, in cauza Lungoci impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 588/07.07.2006, in cuprinsul careia Curtea europeana a considerat ca accesul reclamantei la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibila prin efectul art. 1201 Cod civil, nu respecta imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si, ca, reclamanta a fost, astfel, lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra contestatiei sale referitoare Ia drepturi si obligatii cu caracter civil.
Ca rationament juridic, situatia analizata de Curtea europeana in cauza sus mentionata este similara cu cea din prezenta cauza.
In concret, fiind chemata a statua daca a fost incalcat dreptul de acces la justitie din cauza respingerii, de catre instantele interne, a celei de-a doua actiuni in revendicare, pe motiv ca exista autoritate de lucru judecat, Curtea europeana a retinut ca o prima actiune in revendicare promovata de reclamanta a fost respinsa de instantele nationale, pe motiv ca reclamanta nu si-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor in cauza. Desi pe calea unei actiuni in constatare, aceasta a obtinut o sentinta ramasa definitiva ce constata dreptul sau de proprietate asupra imobilelor revendicate, ea nu a putut demonstra acest drept intr-o a doua actiune in revendicare, aceasta fund respinsa de instantele nationale pe considerentul incidentei autoritatii de lucru judecat.
In cuprinsul acestei hotarari ``Curtea considera, impreuna cu Guvernul, ca exceptia autoritatii de lucru judecat urmarea un scop legitim deoarece ea viza, fara nici o indoiala, sa asigure securitatea raporturilor juridice in materie civila. Daca acest obiectiv pare legitim in sine, el merita, in speta, o analiza dintre cele mai atente, fara a uita contextul general al cauzei.
In cauza de fata rolul Curtii nu este nicidecum sa controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci sa verifice daca modalitatea in care aceste instante nationale au respins actiunea in revendicare introdusa de catre reclamanta, prin aplicarea dispozitiilor legale in materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie. Desi din art. 1201 din Codul civil rezulta foarte clar ca, pentru a retine existenta autoritatii de lucru judecat, este nevoie de o tripla identitate - de parti, de obiect si de cauza - a celor doua actiuni, Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune in revendicare, fara a da explicatii asupra pretinsei identitati de cauza a celor doua actiuni .
Curtea a mai constatat ca, atunci cand a statuat asupra recursului, Curtea Suprema de Justitie a respins afirmatiile reclamantei referitoare la lipsa de identitate de cauza, pe motiv ca nu prezentase nici actul de transfer de proprietate, nici procesul-verbal impus de conventia din 1947 pentru transferul dreptului de proprietate . Or, din sentinta ramasa definitiva din 28 martie 1997 reiese ca reclamanta nu avea cum sa prezinte procesul verbal, in masura in care instanta constatase ca semnatarii conventiei din 1947 au omis sa il redacteze.
In plus, Curtea a observat ca nicio instanta nu a explicat motivele pentru care sentinta ramasa definitiva din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constata dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare . In aceasta situatie, nu este exagerat sa se considere ca sentinta definitiva din 28 martie 1997, care a dat castig de cauza reclamantei, este lipsita de orice interes juridic, in masura in care persoana interesata nu se mai bucura de posibilitatea clara si concreta de a-si dovedi injustitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut.
In consecinta, Curtea a statuat ca - ``accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibila prin efectul legii, nu respecta imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si ca reclamanta a fost astfel lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.``
In aceeasi linie de rationament, in cauza Caracas impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr. 189/19.03.2007, Curtea europeana a drepturilor omului a statuat ca ``exceptia autoritatii de lucru judecat urmareste un scop legitim, deoarece vizeaza, fara indoiala, sa garanteze securitatea raporturilor juridice in materie civila. Aceasta nu satisface neaparat, in sine, exigentele impuse de art. 6 alin. 1: mai trebuie examinat, in lumina ansamblului circumstantelor cauzei, daca modul in care jurisdictiile nationale au respins a doua actiune a reclamantilor, aplicand dispozitiile legale privind autoritatea de lucru judecat, a respectat dreptul lor de acces la o instanta, avand in vedere principiul preeminentei dreptului intr-o societate democratica".
Revenind la speta de fata, Inalta Curte retine ca, desi reclamanta a urmat calea speciala ce a justificat pronuntarea primei solutii de respingere, ca inadmisibila, a actiunii in constatarea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii de lunga durata, demersul judiciar al acesteia, ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2010 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX a de contencios administrativ si fiscal, a fost respins, ca neintemeiat, calea speciala la care a fost indrumata reclamanta dovedindu-se a fi ineficienta in cazul sau concret, cum corect a retinut instanta de apel, de vreme ce nu a putut administra probe de natura a i se aplica reglementarile speciale pentru obtinerea certificatului de atestare a dreptului sau de proprietate .
Cum instanta investita cu solutionarea dosarului nr. x/303/2006 nu a solutionat fondul cauzei si nu a analizat daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune si intrucat calea speciala pentru obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a dovedit a fi ineficienta in cazul reclamantei, nu se poate interzice acesteia dreptul de a avea acces la o instanta, care sa procedeze la o examinare concreta si efectiva a indeplinirii conditiilor legale pentru a putea uzucapa.
Or, in conditiile specifice spetei, chiar daca cauza actiunii de fata este identica, pentru considerentele deja aratate, cu cea solutionata prin sentinta civilanr. 6355/2006, efectul negativ al autoritatii de lucru judecat al acestei hotarari nu poate fi opus in prezentul proces, intrucat desi autoritatea de lucru judecat urmareste un scop legitim, acela care vizeaza respectarea principiului securitatii raporturilor juridice, ca expresie a preeminentei dreptului, inerenta unei societati democratice, astfel cum proclama Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in ceea ce priveste proportionalitatea masurii, ingerinta in dreptul reclamantei de acces la o instanta nu respecta un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit.
Retinerea motivului de casare in discutie, ce implica intrunirea cerintei triplei identitati, ipoteza spetei dedusa judecatii, ar insemna sa se confirme de catre instanta de recurs, potrivit ari. 497 C.pr.civ., tot o solutie de inadmisibilitate a actiunii care face obiectul prezentului demers judiciar.
Un astfel de rationament este de neconceput, in conditiile in care dupa pronuntarea sentintei civile nr. 6355/2006, a fost parcursa procedura reglementata de HG nr. 834/1991 si s-a stabilit, prin hotarare definitiva, ineficienta caii speciale la care reclamanta a fost indrumata, de insasi instanta de judecata anterioara, sa obtina recunoasterea dreptului pretins. Or, tocmai inaplicabilitatea, in situatia particulara a reclamantei, a prevederilor HG nr. 834/1991 nu poate ingradi reclamantei - prin efectul substantial al sentintei civile nr. 6355 din 16.10.2006 pronuntate de Judecatoria Sectorului 6, constand in autoritatea de lucru judecat in prezentul proces, calea formularii actiunii de fata, care are ca obiect constatarea dreptului sau de proprietate, ca mod originar de dobandire a proprietatii, prin efectul uzucapiunii.
Confirmarea solutiei de inadmisibilitate, impusa de incidenta motivul de recurs care sanctioneaza incalcarea autoritatii de lucru judecat, nu ar avea decat semnificatia ca reclamanta a avut acces la o instanta numai pentru a-i fi declarate actiunile inadmisibile, prin efectul dispozitiilor legale, ceea ce ar constitui o atingere a insasi substantei dreptului acesteia de acces la o instanta si ar avea drept efect incalcarea exigentelor impuse de art. 6 paragraf 1 din Conventia europeana . Or, in cadrul circumstantelor specifice spetei, pastrarea justului echilibru intre interesele statului si cele ale reclamantei implica recunoasterea dreptului acesteia de a deduce judecatii, in cadrul prezentului demers judiciar, examinarea conditiilor legale pentru a putea uzucapa, deci o examinare pe fond a dreptului, fara ca instanta de recurs sa poata specula asupra deznodamantului judiciar.
In consecinta, pentru considerentele expuse care suplinesc motivarea deciziei atacate, retinand existenta unei atingeri aduse dreptului reclamantei de acces la justitie, protejat nu numai de legislatia interna (art.21 din Constitutia Romaniei), dar si de art. 6 din Conventia europeana, inalta Curte urmeaza a da eficienta prioritatii blocului de conventionalitate (Conventia, unita cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg) in sensul inaplicabilitatii, in prezentul litigiu, a normei interne care reglementeaza functia negativa a autoritatii de lucru judecat (art.1201 Cod civil de la 1864 si art.431 Cod procedura civila) si al aplicarii directe a normei conventionale, apreciata mai favorabila, in conformitate cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei pentru raportul juridic, concret, dedus judecatii.
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024 Sursa: MCP Cabinet avocati
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...
OUG 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invatamant si alte sectoare de activitate bugetara Ordonanta de urgenta 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invata ...
Legea 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor colective ale consumatorilor Legea nr. 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor cole ...