Incheiere de respingere a ordonantei de plata. Autoritate de lucru judecat. Conditii si efecte

Dispozitiile art. 1021 alin. (3) C. proc. civ. prevad ca, in cazul respingerii unei cereri introduse in procedura speciala a ordonantei de plata, creditorul are posibilitatea de a introduce cererea pe calea dreptului comun, ceea ce autorizeaza concluzia ca solutia din procedura speciala nu i se opune acestuia cu putere de lucru judecat, iar pentru identitate de ratiune nici partii adverse.

Din interpretarea dispozitiilor art. 1025 C. proc. civ. reiese ca ordonanta de plata dobandeste caracter de titlu executoriu si se bucura de autoritate de lucru judecat, provizorie de la pronuntare si definitiva ca urmare a neintroducerii cererii in anulare sau a respingerii acesteia, insa numai pentru ipoteza in care cererea este admisa.

Astfel, nu se poate retine autoritatea de lucru judecat, din perspectiva efectului pozitiv, a incheierii de respingere intr-o procedura speciala, in contextul in care legea de procedura civila deschide in acest caz creditorului calea dreptului comun pentru valorificarea aceluiasi drept .

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila, la 11 mai 2017 sub nr. x/2/2017, reclamanta SC A. S.R.L. le-a chemat in judecata pe paratele S.C. B. S.A. (in continuare B.) si SC C. S.R.L. (in continuare C.), solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa le oblige pe parate la plata catre reclamanta a sumei de 1.000.585,658 lei, astfel:

a) parata B. la plata catre reclamanta a sumei de 240.258 lei - din care suma 54.507,92 lei reprezentand pretul contractului de prestari servicii inginerie nr. C0404 din 29 aprilie 2014, achitat integral in avans de reclamanta, suma de 89.938,068 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, aferente perioadei 30 iunie 2014 (data scadentei contractului) - 18 aprilie 2017 (data cererii de chemare in judecata), suma de 95.812,01 lei reprezentand 15,4% din valoarea penalitatilor de intarziere calculate de beneficiarul final (S.C. D. S.R.L.) al serviciilor/lucrarilor ce trebuiau prestate de B.; b) parata C. la predarea catre reclamanta a documentatiei PED aferenta echipamentelor ce au format obiectul contractului de manufacturare echipamente nr. C0801 din 07 august 2014; c) parata C. la plata catre reclamanta a sumei de 760.327,66 lei reprezentand despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a neexecutarii corespunzatoare a obligatiilor contractuale asumate de catre parata prin contractul de manufacturare echipamente nr. C0801 din 7 august 2014.

S-a aratat ca, din totalul sumei de 760.327,66 lei, suma de 233.983,75 lei (echivalent a 51.425 euro) reprezinta penalitati calculate conform art. 16.1.1 litera a) din contractul de manufacturare echipamente nr. C0801 - aplicate pentru perioada cuprinsa intre 26 septembrie 2014 (data scadenta pentru livrarea conforma a echipamentelor) si data actiunii, ca suma de 526.343,9 lei reprezinta 84,6% din valoarea penalitatilor de intarziere calculate de beneficiarul final al echipamentelor ce formeaza obiectul contractului C0801, respectiv de catre S.C. D. S.R.L.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, prin sentinta civila nr. 1370 din 2 mai 2018, a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata si a obligat-o pe reclamanta la plata catre parata C. S.R.L. a sumei de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar E. S.P.R.L.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, prin decizia civila nr. 207/A din 5 februarie 2019, a respins ca nefondat apelul reclamantei, obligand-o pe apelanta la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimata C. S.R.L.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta SC A. S.R.L., prin administrator judiciar E. S.P.R.L., solicitand, in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 7 si 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei aceleiasi instante spre rejudecare.

In cadrul primei critici, recurenta a aratat ca ambele instante de fond au incalcat puterea pozitiva a incheierii din 1 februarie 2016, pronuntata in dosarul nr. x/302/2015 de catre Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti.

Argumentandu-si aceasta critica, recurenta a precizat ca, prin incheierea din 1 februarie 2016, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a statuat cu putere de lucru judecat ca documentatiile PED trebuiau emise pentru fiecare produs livrat de C., iar cele doua instante de fond au apreciat ca C. a procedat corect atunci cand a emis declaratii de conformitate pentru unitatea LTS, situatie fata de care recurenta a apreciat ca a fost incalcata puterea pozitiva a evocatei incheieri.

A considerat recurenta ca C. trebuia sa faca dovada faptului ca a emis declaratii de conformitate pentru reperul contractual ``Set izometrii skid metanol`` pentru vasele de presiune, pentru reperele contractuale ``Vas de stocare Metanol`` si ``Vas de stocare Propilena`` si pentru reperul contractual ``Structura metalica skid Metanol``, acestea fiind produsele livrate de aceasta parata catre A., si nu pentru ``Unitatea LTS``, un produs ce nu a fost comandat de A. celor de la C., ci unui alt producator.

In acest context, a apreciat ca nici tribunalul si nici curtea de apel nu aveau dreptul de a contrazice cele retinute de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, ca nu erau in masura sa aprecieze ca nu sunt necesare declaratii de conformitate pentru fiecare dintre produsele livrate de aceasta parata, respectiv ca nu este necesara aplicarea marcajului CE pe produsul C. ``Set izometrii skid metanol``.

In cadrul celei de-a doua critici, recurenta a afirmat ca prin decizia recurata s-a dat o interpretare gresita dispozitiilor contractuale si, implicit, prevederilor art. 1270 C. civ.

In dezvoltarea acestei critici, recurenta a sustinut ca din interpretarea clauzelor contractuale, astfel cum acestea au fost amendate prin intermediul actului aditional nr. 1 din 7 august 2014, rezulta obligatia paratei C. de a manufactura echipamentele ce formeaza obiectul contractului C0801, de a le preda/livra/pune in functiune impreuna cu Declaratia de conformitate PED, cate un exemplar original pentru fiecare produs livrat si de a aplica marcajul CE pe fiecare produs livrat, conform PED. S-a aratat ca aceasta reprezinta o prestatie indivizibila prin conventia partilor, astfel incat livrarea echipamentelor fara indeplinirea acestor conditii echivaleaza cu neexecutarea totala a obligatiilor contractuale.

Facand trimitere la documentatia nepredata de intimata, recurenta a aratat ca din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta fara echivoc ca C. a indus in eroare instanta de judecata, atat cu privire la lipsa dovezii privind predarea documentelor, cat si cu privire la finalizarea prestatiei angajate cu A., intrucat produsul fabricat de parata si livrat A. A�Set linii izometrice PN6 si PN25 Skid MetanolA� nu este identificat cu un numar unic al fabricantului si nu poarta marcajul CE obligatoriu.

Cu referire la penalitatile de intarziere, recurenta a aratat ca acestea sunt datorate in temeiul art. 16.1.1 lit. a) din contract si a conchis in sensul ca instanta de apel, prin interpretarea eronata a clauzelor contractuale, precum si a prevederilor art. 1270 C. civ., a apreciat in mod nelegal ca C. si-a indeplinit la timp obligatiile contractuale.

Raportandu-se la nelegalitatea deciziei atacate cu referire la cererea promovata in contradictoriu cu parata B., recurenta a aratat ca instanta de prim control judiciar a dat o interpretare gresita conventiei dintre parti si, implicit, textului ce guverneaza forta obligatorie a contractului, intrucat a apreciat in mod nelegal ca nu este necesar un proces verbal de predare a documentatiilor, lipsa procesului verbal nereprezentand neindeplinirea obligatiilor contractuale sau cel putin a uneia dintre acestea, astfel ca nu se poate afirma ca parata si-a indeplinit obligatiile contractuale prevazute la art. 2.1.9, art. 6.3, art.8. 2, art. 8.2.1 si la art. 8.2.3.

Referindu-se la prejudiciul cauzat ca urmare a aplicarii penalitatilor de intarziere de catre beneficiarul final (D.), recurenta a invocat faptul ca in mod gresit ambele instante, retinand indeplinirea obligatiilor de catre intimate, nu au mai pus in discutie si nu au mai examinat legatura de cauzalitate dintre penalitatile de intarziere revendicate de D. (beneficiarul unitatii LTS) si faptele concrete ale celor doua intimate.

Intimata S.C. B. S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Fata de actele si lucrarile dosarului, de probele administrate in cauza si de dispozitiile legale incidente, Inalta Curte a apreciat recursul ca nefondat si l-a respins pentru urmatoarele considerente:

Primul motiv de recurs este nefondat.

Inalta Curte constata ca recurenta-reclamanta invoca incalcarea ``puterii pozitive`` a unei incheieri si apreciaza ca, din argumentarea acestei critici si din temeiul de drept indicat expres ca motiv de recurs, se desprinde fara echivoc ideea ca incalcarea vizeaza in realitate efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat al respectivei incheieri.

La termenul din 3 iunie 2020, Inalta Curte i-a solicitat recurentei-reclamante ca, in sustinerea acestui motiv de recurs, sa se raporteze si la dispozitiile art. 1021 alin. (3) si ale art. 1025 C. proc. civ., nepuse in discutia partilor in stadiile procesuale anterioare.

Critica este nefondata. Instanta suprema constata ca incheierea in legatura cu care se invoca incalcarea puterii de lucru judecat a fost pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti la 1 februarie 2016 in dosarul nr. x/302/2015, iar prin aceasta incheiere a fost respinsa cererea formulata de C. S.R.L. in procedura speciala a ordonantei de plata, reglementata de art. 1014 - 1025 C. proc. civ.

Dispozitiile art. 1021 alin. (3) C. proc. civ. prevad ca, in cazul respingerii unei cereri introduse in aceasta procedura speciala, creditorul are posibilitatea de a introduce cererea pe calea dreptului comun, ceea ce autorizeaza concluzia ca solutia din procedura speciala nu i se opune acestuia cu putere de lucru judecat, iar pentru identitate de ratiune nici partii adverse.

De asemenea, din interpretarea dispozitiilor art. 1025 C. proc. civ. reiese ca ordonanta de plata dobandeste caracter de titlu executoriu si se bucura de autoritate de lucru judecat, provizorie de la pronuntare si definitiva ca urmare a neintroducerii cererii in anulare sau a respingerii acesteia, insa numai pentru ipoteza in care cererea este admisa.

In raport de aceste dispozitii legale, Inalta Curte apreciaza ca nu se poate retine autoritatea de lucru judecat, din perspectiva efectului pozitiv, a incheierii de la 1 februarie 2016, care este una de respingere intr-o procedura speciala, in contextul in care legea de procedura civila deschide in acest caz creditorului calea dreptului comun pentru valorificarea aceluiasi drept .

In concluzie, in cauza nu este incident cazul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs este nefondat.

Preliminar, Inalta Curte constata ca in cadrul acestei critici s-a invocat in mod expres incalcarea dispozitiilor art. 1270 C. civ. referitoare la forta obligatorie a contractelor, insa intregul rationament dezvoltat graviteaza in esenta in jurul situatiei de fapt si a probelor administrate, precum si asupra modului in care acestea au fost interpretate si valorificate in prima instanta si in apel, indeosebi in ce priveste solutia data in contradictoriu cu intimata-parata C., aceste aspecte tinand de temeinicia, nu de legalitatea hotararii atacate si imprimand criticii un pronuntat caracter formal. De aceea, instanta suprema apreciaza ca, in privinta solutiei care o priveste pe intimata-parata C., nu exista o reala critica in sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In ce priveste solutia data in contradictoriu cu intimata-parata B., si daca analiza ar pleca de la faptul ca s-a invocat in terminis incalcarea unei norme de drept material, ipoteza care aparent se incadreaza in textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte apreciaza ca aceasta critica inca nu poate fi primita, pentru ca instanta de apel nu numai ca nu a nesocotit, ci a plecat in argumentare de la forta obligatorie a contractului partilor si a conchis ca indeplinirea obligatiilor contractuale a fost dovedita cu probele legal administrate in acest scop, aspect necontestat in recurs, retinand in plus ca probele administrate conduc la concluzia culpei reclamantei in neincheierea procesului verbal invocat, aspect de asemenea necontestat in recurs.

Sub acest aspect, instanta suprema conchide in sensul ca al doilea motiv de recurs, si daca ar fi fost gasit intemeiat, nu avea aptitudinea de a conduce la casarea deciziei atacate, cata vreme recurenta-reclamanta nu a combatut motivarea specifica a instantei de apel, motivare intemeiata pe culpa recurentei-reclamante in neintocmirea documentului invocat si pe legalitatea modului in care au fost administrate probele care atesta indubitabil indeplinirea obligatiilor contractuale de catre intimatele-parate.

In plus, instanta suprema constata ca aceasta critica formulata de catre recurenta-reclamanta nu poate avea aptitudinea de a conduce la solutia finala preconizata de parte, de admitere a cererii de chemare in judecata, in raport de argumentul instantei de fond intemeiat pe dispozitiile art. 1554 C. civ., argument potrivit caruia nu se poate solicita restituirea prestatiei decat in cazul in care s-a solicitat desfiintarea contractului. Or, recurenta-reclamanta nu a contestat acest argument al judecatorului fondului, fiind dincolo de indoiala ca in cauza nu s-a solicitat rezolutiunea contractului care sta la baza pretentiilor fata de S.C. B. S.A.

In consecinta, motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este intemeiat.

In raport de considerentele ce preced, retinand ca nu s-a facut dovada incidentei dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 si pct. 8 C. proc. civ., in temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.