CEDO: Muhammad si Muhammad impotriva Romaniei. garantii procedurale in cazul expulzarilor de straini

Decizia relevanta s-a bazat pe documente cu caracter clasificat, iar reclamantii nu au avut acces la acestea si nici nu li s-au oferit informatii precise privind faptele si motivele care au stat la baza deciziei.

Curtea a retinut ca reclamantii au suferit o restrangere semnificativa a dreptului lor de a fi informati cu privire la elementele de fapt care stau la baza deciziei de expulzare, precum si cu privire la decizia de a avea acces la continutul documentelor si la elementele din dosar pe care autoritatea competenta si-a intemeiat decizia.

Nu reiese ca necesitatea acestei restrangeri a fost examinata in mod corespunzator de o autoritate independenta la nivel national.

Reclamantii au primit numai informatii foarte generale cu privire la incadrarea juridica a faptelor retinute impotriva lor, iar din dosarul cauzei nu a reiesit nicio fapta specifica de natura sa puna in pericol siguranta nationala.

De asemenea, nu au primit nicio informatie referitoare la evolutia momentelor principale ale procedurii si la posibilitatea de a avea acces la elementele de proba clasificate la dosar prin intermediul unui avocat care detinea un certificat ORNISS.

In ceea ce priveste intinderea controlului efectuat de o autoritate independenta, Curtea a considerat ca simplul fapt ca decizia de expulzare a fost luata de catre autoritati judiciare independente, fara a fi posibil sa se considere ca acestea au exercitat efectiv competentele care le sunt conferite de dreptul roman, nu este de natura sa compenseze restrictiile cu care s-au confruntat persoanele in cauza in exercitarea drepturilor lor procedurale.

In concluzie, Curtea a considerat ca restrangerile cu care s-au confruntat reclamantii in exercitarea drepturilor lor intemeiate pe art. 1 din Protocolul nr. 7 nu au fost compensate in procedura interna astfel incat sa fie mentinuta insasi esenta acestor drepturi .