Refuz nejustificat. Indemnizatia pentru cresterea copilului. Notiunea de venituri realizate. Recalcularea indemnizatiei. Adeverinta emisa ulterior de angajator cuprinzand un cuantum diferit al veniturilor salariale

Din coroborarea dispozitiilor legale anterior citate rezulta ca legiuitorul a inteles sa impuna stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului prin raportare la veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita si nu a inteles sa limiteze acest drept la veniturile efectiv incasate.

In acest sens Curtea a constatat ca dispozitiile legale fac trimitere la venituri realizate sau la venituri supuse impozitului si nu la venituri incasate.

Desi potrivit art. 13, drepturile prevazute de prezenta OUG nr. 111/2010, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, se acorda pe baza de cerere, insotita in mod obligatoriu, printre altele, de dovada privind veniturile realizate, eliberata de angajator/platitorul de venit sau de organele fiscale competente, ori declaratia fiscala, prevazuta de lege, Curtea a constatat ca ordonanta de urgenta mentionata nu prevede vreo sanctiune pentru ipoteza in care dovada privind veniturile realizate este eronat intocmita de catre angajator, fara ca aceasta imprejurare sa fie imputabila angajatului. Ca urmare, beneficiarul este indreptatit la stabilirea unei baze de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului cu luarea in considerare a tuturor veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, cum se mentioneaza la art. 13 alin. 3 din OUG nr. 111/2010. Interpretarea conform careia, in situatia in care adeverinta privind drepturile salariale obtinute emisa de angajator cuprinde date eronate, persoana indreptatita nu ar putea beneficia de cuantumul legal al indemnizatiei lunare atrage incalcarea prevederilor art. 2 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, in conditiile in care legiuitorul nu a stabilit o sanctiune in ordonanta de urgenta pentru aceasta ipoteza si, de altfel, nici nu putea stabili o atare sanctiune in sarcina beneficiarului indemnizatiei.

Prin sentinta civila nr. 362/CA/2020 din data de 28.09.2020, Tribunalul Vaslui a admis actiunea formulata de reclamanta AA, in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala V. si a obligat parata la recalcularea indemnizatiei pentru crestere copil incepand cu data de 5.09.2017 si pana la data de 31.08.2018, prin raportare la adeverinta de venituri nete nr. xxx din 6.02.2020 emisa de Tribunalul V. - Departamentul economic, financiar si administrativ.

Prin aceeasi hotarare judecatoreasca, parata a fost obligata la plata catre reclamanta a diferentei de indemnizatie copil incepand cu data de 5.09.2017 si pana la 31.08.2018, calculate la veniturile din adeverinta nr. xxx din 6.02. 2020, diferenta ce va fi actualizata cu rata inflatie si cu dobanda legala aplicate de la data nasterii dreptului si pana la data platii.

Impotriva sentintei civile nr. 362/CA/2020 din data de 28.09.2020 a Tribunalului Vaslui a promovat recurs parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala V., invocand incidenta motivului de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.

In sustinerea caii de atac promovate, institutia recurenta a aratat ca instanta de fond a interpretat in mod gresit dispozitiile art. 22 din Hotararea de Guvern nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor.

Facand trimitere la dispozitiile art. 22 alin. (7) din Hotararea nr. 52/2011, recurenta sustine ca recalcularea cuantumului indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului se aplica doar in situatia in care se constata ca, pe baza documentelor depuse initial de persoana indreptatita, a fost calculat un cuantum eronat, veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea nivelului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezentand suma efectiv incasata de persoana indreptatita la data depunerii cererii.

Singura situatie prevazuta de lege pentru recalcularea indemnizatiei pentru cresterea copilului ulterior stabilirii dreptului este precizata in mod expres la art. 22 alin. (1) din Hotararea de Guvern nr. 52/2011 pentru categoria de persoane care realizeaza venituri din activitati independente, agricole, silvicultura si piscicultura, a caror indemnizatie se stabileste initial pe baza veniturilor estimate la data depunerii cererii.

Mai mult decat atat, apreciaza ca instanta de fond in mod gresit a retinut faptul ca prin adeverinta nr. xxx/7A/06.02.2020 Tribunalul V. recunoaste un calcul eronat al drepturilor salariale.

Tribunalul V., prin adresa nr. xxx/7A/06.02.2020, a comunicat veniturile nete de care urmeaza sa beneficieze intimata dupa asigurarea fondurilor necesare in bugetul Ministerului Justitiei.

Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei recurate, ca fiind legala si temeinica.

Analizand sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea, cu majoritate, a retinut ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea de recurs a fost invocata incidenta motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., recurenta sustinand ca prima instanta a pronuntat hotararea cu aplicarea gresita a prevederilor art. 22 alin. 7 din H.G. 52/2011.

Asa cum corect a retinut si prima instanta intimata-reclamanta a beneficiat incepand cu data de 05.09.2017 de o indemnizatie de crestere a copilului in cuantum de 2.856 lei, indemnizatie calculata de recurenta Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala V. prin Decizia nr. XXX din 12 octombrie 2017, prin raportare la veniturile nete pe ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului (mai 2016 - mai 2017) asa cum sunt evidentiate in adeverinta de venituri nr. xxx din 12.09.2017.

Prin decizia nr. aaa/2019 a Presedintelui Curtii de Apel G., s-a stabilit ca in perioada 1.12.2016-31.12.2017 personalul auxiliar la instantelor de pe raza Curtii de Apel G. are dreptul la un salariu de baza brut prin raportare la valoarea sectoriala de 484,18 lei, plata urmand a se realiza dupa asigurarea fondurilor. Dupa emiterea acestei decizii reclamanta-intimata s-a adresat la data de 17.02.2020 cu o cerere catre Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala V., in vederea recalcularii indemnizatiei de crestere a copilului si platii diferentelor banesti, pentru perioada 05.09.2017- 31.08.2018, depunand in acest sens adeverinta nr. xxx/7A/06.02.2020 privind veniturile nete aferente perioadei iunie 2016- mai 2017, adeverinta eliberata de angajator - Tribunalul V. - Departamentul economico-financiar si administrativ.

Intrucat prin adresa nr. xxx/04.03.2020, recurenta-parata a comunicat reclamantei ca cererea sa este neintemeiata, aceasta din urma s-a adresat Tribunalului Vaslui cu cererea de fata, aratand instantei ca refuzul paratei de recalculare a indemnizatiei de crestere a copilului este nejustificat.

Potrivit art. 2 alin. 2 din OUG nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor: ``(2) Cuantumul indemnizatiei lunare prevazute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului.``

La randul sau art. 13 alin. 3 si 4 din acelasi act normativ prevede: ``(3) La stabilirea bazei de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).

(4) Baza de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilita potrivit alin. (3) se determina ca suma totala a veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului impartita la 12.``

Din coroborarea dispozitiilor legale anterior citate rezulta ca legiuitorul a inteles sa impuna stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului prin raportare la veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita si nu a inteles sa limiteze acest drept la veniturile efectiv incasate. In acest sens Curtea a constatat ca dispozitiile legale fac trimitere la venituri realizate sau la venituri supuse impozitului si nu la venituri incasate. In mod evident veniturile evidentiate de adeverinta nr. xxx/7A/06.02.2020 emisa de Tribunalul V. sunt venituri ce pot fi avute in vedere la stabilirea indemnizatiei pentru cresterea copilului, atat timp cat perioada pentru care erau datorate era reprezentata de ultimii 2 ani anteriori nasterii copilului intimatei reclamante.

Veniturile reclamantei au fost realizate, din punct de vedere juridic, in perioada de referinta, chiar daca recunoasterea cu caracter declarativ a avut loc ulterior (prin decizia nr. aaa/17.12.2019 a Presedintelui Curtii de Apel G.), iar plata acestora urmeaza a fi facuta dupa asigurarea fondurilor necesare din bugetul Ministerului Justitiei.

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 22 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor (aprobate prin H.G. 52/2011), in situatia veniturilor din salarii si asimilate acestora, recalcularea cuantumului indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului se aplica doar in situatia in care se constata ca, pe baza documentelor depuse initial de persoana indreptatita, a fost calculat un cuantum eronat. Recalcularea se face fie din oficiu in cazul in care agentia teritoriala se autosesizeaza, fie la solicitarea persoanei indreptatite, alin. (3) si (4) aplicandu-se corespunzator.

Potrivit sustinerilor recurentei, intimata nu ar fi indreptatita sa solicite recalcularea cuantumului indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului in situatia in care constata ca documentele depuse initial cuprind o evidenta eronata a veniturilor obtinute.

Aceasta interpretare este eronata, intrucat omite celelalte dispozitii cuprinse la art. 22 din normele metodologice, dar mai ales prevederile cuprinse in OUG nr. 111/2010.

In acest sens, Curtea a retinut ca, potrivit art. 2 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, cuantumul indemnizatiei lunare prevazute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei nasterii copilului. De asemenea, potrivit art. 13 alin. 3 din OUG nr. 111/2010, la stabilirea bazei de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).

Desi potrivit art. 13, drepturile prevazute de prezenta OUG nr. 111/2010, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, se acorda pe baza de cerere, insotita in mod obligatoriu, printre altele, de dovada privind veniturile realizate, eliberata de angajator/platitorul de venit sau de organele fiscale competente, ori declaratia fiscala, prevazuta de lege, Curtea a constatat ca ordonanta de urgenta mentionata nu prevede vreo sanctiune pentru ipoteza in care dovada privind veniturile realizate este eronat intocmita de catre angajator, fara ca aceasta imprejurare sa fie imputabila angajatului.

Ca urmare, beneficiarul este indreptatit la stabilirea unei baze de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului cu luarea in considerare a tuturor veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, cum se mentioneaza la art. 13 alin. 3 din OUG nr. 111/2010.

Interpretarea conform careia, in situatia in care adeverinta privind drepturile salariale obtinute emisa de angajator cuprinde date eronate, persoana indreptatita nu ar putea beneficia de cuantumul legal al indemnizatiei lunare atrage incalcarea prevederilor art. 2 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, in conditiile in care legiuitorul nu a stabilit o sanctiune in ordonanta de urgenta pentru aceasta ipoteza si, de altfel, nici nu putea stabili o atare sanctiune in sarcina beneficiarului indemnizatiei.

Normele de rang inferior, respectiv prevederile art. 22 alin. 7 din H.G. nr. 52/2011, nu pot restrange dreptul intimatei-reclamante recunoscut de art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 111/2010, de a beneficia de o indemnizatie calculata prin raportare la veniturile nete realizate, nefiind culpa angajatului ca acestea nu i-au fost achitate la timp .

Fata de aceste considerente, retinand ca in cauza nu este incident motivul de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de recurenta Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala V. impotriva sentintei nr. 362/28.09.2020 a Tribunalului Vaslui pe care a mentinut-o.