Domeniu public. Apartenenta la domeniul public. Criteriul bunului afectat unei utilitati publice. Act administrativ. Conditia vatamarii unui drept recunoscut de lege. Suspendarea actului administrativ. Conditii

Terenul aferent obiectivului de investitii �Lacul Vacaresti� apartine domeniului public al statului, fiind afectat unei utilitati publice.

Prezentarea doar a unui act sub semnatura privata privind cumpararea terenului nu este suficienta pentru ca reclamantul sa fie titular al unui drept recunoscut de lege, care sa fi fost vatamat prin actul administrativ. In ceea ce priveste cererea de suspendare a actului administrativ, reclamantul nu a dovedit existenta unor cazuri bine justificate si pericolul producerii unei pagube iminente.

***

Reclamantul PT a chemat in judecata Guvernul Romaniei, solicitand anularea Hotararii Guvernului nr.855/2002 prin care s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului ce alcatuiesc obiectivul de investitii �Acumulare Lac Vacaresti�, respectiv terenul aferent investitiei.

Reclamantul, in calitate de unic mostenitor al defunctei PC, a aratat ca autoarea sa a fost proprietara a unei suprafete de teren incluse in terenul care face obiectul hotararii contestate. Reclamantul a mai sustinut ca terenul care a apartinut mamei sale nu a fost trecut in proprietatea statului, nu face parte din domeniul public si hotararea de concesionare a lui, vatama dreptul sau de proprietate recunoscut prin art.41 din Constitutie, art.481 C. civ., art.35 din Legea 18/1991, art.6 din Legea 1/2000, art.2 si art.20 din Legea 10/2001 si art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
La termenul de judecata din 04.12.2002, reclamantul a mai solicitat suspendarea executarii Hotararii Guvernului nr.855/2002 pana la solutionarea fondului cauzei, cerere care a fost respinsa ca neintemeiata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia de contencios administrativ, prin incheiere, cu motivarea ca nu s-a dovedit indeplinirea conditiilor prevazute de art.9 din Legea 29/ 1990.

La data de 30.11.2002, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului a formulat cerere de interventie accesorie in interesul paratului Guvernul Romaniei, solicitand respingerea actiunii, cu motivarea ca actul administrativ in litigiu a fost legal intocmit.

La aceeasi data si in conditiile art.49-50 C. proc. civ., Ministerul Finantelor Publice a formulat cerere de interventie in interes propriu, invocand calitatea sa de reprezentant al Statului in litigiile privind proprietatea publica, potrivit art.12 alin.4 si 5 din Legea 213/1998 .

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia de contencios administrativ a admis cele doua cereri de interventie si a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant.
Instanta a retinut ca prin actul administrativ in litigiu nu i-a fost incalcat reclamantului un drept recunoscut de lege, in sensul art.1 din Legea 29/1990, intrucat terenurile aferente obiectivului de investitii �Lacul Vacaresti� au facut obiectul Decretului nr.143/1988 si Hotararii Guvernului nr.556/1990, fiind trecute in proprietatea statului si grevate de o investitie de utilitate publica.

De asemenea, instanta de fond a avut in vedere ca reclamantul nu a dovedit reconstituirea dreptului sau de proprietate asupra unei suprafete din terenul aferent obiectivului de investitii, precum si faptul ca in cauza nu sunt incidente prevederile Legii nr.33/1994.

Impotriva acestei sentinte si impotriva incheierii din 4.12.2002 a declarat recurs reclamantul, invocand motivele de casare prevazute de art.304 pct.9 si 10 C. proc. civ.
In primul motiv de casare, recurentul a sustinut ca hotararea instantei de fond a fost pronuntata cu incalcarea grava a legii, deoarece Decretul nr.143/1988 a fost considerat ca fiind un titlu valabil pentru proprietatea statului asupra terenului, desi actul de expropriere nu produce efecte juridice, nefiind publicat si neavand prevederi referitoare la despagubirea fostilor proprietari. De asemenea, recurentul a aratat ca instanta de fond nu a analizat conditiile esentiale de legalitate a actului administrativ atacat si a apreciat eronat ca prin acest act nu i-a fost vatamat un drept recunoscut de lege, fara a avea in vedere ca, persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu de stat isi pastreaza calitatea de proprietari avuta la data preluarii si nu este necesara o reconstituire a dreptului lor de proprietate .

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurentul a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor dovezi hotaratoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a fost examinat continutul urmatoarelor inscrisuri: raportul intocmit la 19.01.1998 de Guvernul Romaniei, adresele nr.III/890/1174 din 21.01.1998; nr.15B/369 din 10.03.1994 si nr.15B/661 din 28.07.1993 emise de Guvernul Romaniei, adresa nr.2167 din 19.05.1992 emisa de Regia Autonoma �Apele Romane� SA si adresa nr.1458/XXXVI/4 din 3.07.1997 emisa de Parlamentul Romaniei, Camera Deputatilor.
In recursul declarat impotriva incheierii din sedinta publica de la 4.12.2002, recurentul a sustinut ca instanta de fond a apreciat eronat ca nefiind indeplinite cerintele prevazute de art.9 din Legea 29/1990, desi a dovedit urgenta suspendarii executarii Hotararii Guvernului nr. 855/2002 prin inceperea lucrarilor de realizare a obiectivului pe terenul concesionat, precum si paguba iminenta cauzata moral si material prin lipsirea sa de proprietatea asupra terenului.
Ambele recursuri sunt nefondate.

Prin art.1 din Hotararea Guvernului nr.855/2002 s-a aprobat concesionarea bunurilor din domeniul public al statului care alcatuiesc obiectivul de investitii �Acumulare Lac Vacaresti�, avand datele de identificare prevazute in anexa hotararii, in vederea realizarii si exploatarii unui complex cultural-sportiv.

Acest obiectiv de investitii a fost aprobat prin Decretul nr.143/ 1988, prin derogare de la Legea 9/1980 privind investitiile, decret prin care au fost scoase din circuitul civil terenurile afectate de realizarea obiectivului de investitii �Lacul Vacaresti�.
Interpretand corect prevederile actelor normative sus-mentionate, instanta de fond a stabilit judicios regimul juridic al terenului aferent obiectivului de investitii, care este bun din domeniul public al statului, fiind afectat unei utilitati publice.

Aceeasi situatie a fost constatata cu autoritate de lucru judecat in sentinta civila nr.940/1994, prin care Judecatoria sectorului 4 a respins actiunea Asociatiei Fostilor Proprietari din zona lacului Vacaresti, retinandu-se ca terenurile a caror restituire s-a solicitat au facut obiectul Decretului nr.143/1988 si Hotararii Guvernului nr.556/1990, fiind considerate ca trecute in proprietatea statului cu acordarea despagubirilor legale si fac parte din zona de utilitate publica.

De asemenea, instanta de fond a constatat corect ca recurentul-reclamant nu este titular al unui drept recunoscut de lege, care sa fi fost vatamat prin actul administrativ contestat pe calea contenciosului administrativ. Astfel, se retine ca recurentul-reclamant nu a prezentat decat un act sub semnatura privata incheiat de mama sa in anul 1967 privind cumpararea unui teren in suprafata de 400 m.p. in str. S. nr.5, Bucuresti, fara a administra alte dovezi privind proprietatea terenului, includerea acestuia in zona de utilitate publica si vatamarea efectiva adusa dreptului sau prin concesiunea care a facut obiectul hotararii de guvern contestate.

In atare situatie, este justa concluzia instantei de fond privind neindeplinirea cerintelor prevazute de art.1 din Legea 29/1990 pentru dreptul invocat prin actiune, astfel incat nu se mai impune a fi examinate celelalte critici aduse in recurs sentintei civile cu privire la interpretarea data Decretului nr.143/1988, la calificarea juridica a terenului concesionat pentru obiectivul de investitii si la aprecierea probelor administrate in cauza.

Si in privinta recursului declarat impotriva incheierii din 4.12.2002, s-a constatat ca, in conditiile art.9 din Legea 29/1990, recurentul-reclamant nu a dovedit existenta unor cazuri bine justificate si pericolul producerii unei pagube iminente, care sa intemeieze masura solicitata, de suspendare a executarii Hotararii Guvernului nr.855/2002.

In concluzie, ambele recursuri au fost respinse ca nefondate.