Obligarea de a nu parasi tara in cursul judecatii. Incheiere prin care s-a respins cererea de revocare a masurii preventive. Recurs. Inadmisibilitate. Durata masurii

In cursul judecatii, incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare a masurii preventive privind obligarea de a nu parasi tara nu este supusa niciunei cai de atac, potrivit art. 141 alin. (1) teza finala C. proc. pen. si, in consecinta, recursul declarat impotriva unei astfel de incheieri este inadmisibil.

Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 1451 raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. rezulta ca, in timpul judecatii, masura preventiva privind obligarea de a nu parasi tara nu este conditionata de respectarea unui termen, ci dureaza pe tot parcursul judecatii, daca nu a intervenit o cauza de revocare sau inlocuire.

---------------

Prin incheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a respins ca nefondata cererea formulata de inculpatul S.F. privind revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara dispusa impotriva sa de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, prin decizia nr. 3857 din 8 august 2007.
Apreciind asupra temeiniciei cererii, curtea de apel a retinut ca motivele invocate de inculpat nu constituie imprejurari de natura sa atraga revocarea masurii preventive, inculpatul putand sa-si desfasoare activitatea profesionala si in conditiile impuse de interdictia de a parasi tara, iar deplasarea sa in strainatate se poate realiza cu incuviintarea organului judiciar.
Impotriva incheierii a declarat recurs inculpatul, fara a invoca vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie.

La termenul din 29 ianuarie 2008, procurorul a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de inculpat, raportat la dispozitiile art. 141 alin. (1) teza finala C. proc. pen., potrivit carora incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.

In solutionarea exceptiei invocate, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine urmatoarele:
Inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie nr. 83/P/2006, pentru savarsirea mai multor infractiuni de coruptie si inselaciune, confirmate, in parte, de prima instanta - Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a penala, prin sentinta nr. 382 din 13 februarie 2007, prin care s-a stabilit ca inculpatul sa execute o pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare. In prezent, cauza se afla in cel de-al doilea grad de jurisdictie, fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala.

Prin decizia nr. 3857 din 8 august 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, a dispus fata de inculpat masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara.
Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 1451 raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen. rezulta ca pe timpul judecatii masura obligarii de a nu parasi tara nu este conditionata de respectarea vreunui termen, astfel ca ea va dura pe tot parcursul judecatii, daca nu a intervenit o cauza de revocare sau inlocuire.

Constatand ca, in cauza, motivele invocate de inculpat nu constituie imprejurari de natura sa atraga revocarea masurii preventive, prin incheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a respins ca nefondata cererea formulata de inculpat.
In fata acestei solutii, avand in vedere dispozitiile art. 141 alin. (1) teza finala C. proc. pen., potrivit carora incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat.