Opozabilitatea unei hotarari A.G.E.A. Hotararea de anulare A.G.E.A. nu este opozabila decat actionarilor si tertilor dobanditori de buna credinta

Desfiintarea ulterioara a hotararii A.G.E.A., pe cale judecatoreasca, nu poate fi opusa recurentilor parati, in conditiile art.132 din Legea nr.31/1990, R, atat timp cat procedura de desfiintare a hotararii nu a fost una speciala, reglementata prin aceasta lege,

ci aceea a dreptului comun, la cererea unui neactionar, dar si in aceasta ipoteza textul de lege prevede ca hotararea este obligatorie pentru actionari de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, nu si pentru terti ceea ce induce in acest caz aplicarea principiilor generale.

Or, potrivit acestor principii, aplicand dispozitiile art.1909 Cod civil, in situatia bunurilor mobile, drepturile dobandite cu buna credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.

Prin urmare, hotararea de anulare a A.G.E.A. nu este opozabila decat actionarilor si tertilor de rea credinta.

Sub acest din urma aspect, in cauza, recurentii parati au calitatea de terti, iar reaua credinta nu a fost dovedita incat, in mod gresit, instanta de apel a dat eficienta celorlalte principii mai sus enuntate, buna credinta a dobanditorilor constituindu-se intr-o exceptie de la aplicarea acestora.

Prin sentinta comerciala nr.4289 din 31 mai 2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala, s-a admis actiunea completata, formulata de reclamanta S.C. M. SA in contradictoriu cu paratii M.T. si D. a��T.L.a�� N.BV si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare - cumparare privind vanzarea unor actiuni incheiat intre S.C. M. SA si M.T., precum si nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare a�� cumparare actiuni, incheiat in iunie 2004, intre M.T. si D. a��T.L.a�� N.BV,.

Apelurile formulate de parati impotriva acestei hotarari au fost respinse, ca nefondate, prin decizia comerciala nr.70 din 5 februarie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala, iar apelantii a�� parati au fost obligati la cheltuieli de judecata .

Pentru a se pronunta astfel, curtea de apel a retinut, in esenta, ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, deoarece nevalabilitatea consimtamantului S.C. M. SA, constatata, chiar ulterior, prin desfiintarea hotararii A.G.E.A. nr.7/2002 privind aprobarea instrainarii unui numar de actiuni detinute de aceasta la S.C. M.D. SA a�� prin decizia nr.173/2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti este distructiva in raport cu actul juridic incheiat, in conditiile art.948 Cod civil, in ceea ce priveste contractul de vanzare a�� cumparare dintre S.C. M. SA si paratul M.T., iar, in privinta actului de vanzare a�� cumparare subsecvent, incheiat intre parati, acesta este, de asemenea, nul, ambele ca efect al aplicarii principiilor a��resoluto jure dantis resolvitur ius accipientisa�� si a��quod nullum est nullum produccit effectuma��.

In legatura cu hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat hotararea A.G.E.A. prin care se exprimase initial, acordul actionarilor privind instrainarea actiunilor, avand autoritate de lucru judecat ea nu poate fi cenzurata si este opozabila paratilor chiar daca nu au fost parti si nu constituie, deci, titlu executoriu fata de acestia, de vreme ce, insa, s-a constatat nevalabilitatea consimtamantului, iar in privinta apararile formulate referitor la valabilitatea actelor juridice s-a retinut ca principiul validitatii aparentei de drept, de natura a inlatura nulitatea nu isi gaseste aplicarea in cauza, dupa cum nu se poate vorbi nici de ocrotirea subdanditorului cu titlu oneros de buna credinta, acest principiu fiind aplicabil doar in cazul vanzarii unor bunuri imobile si nu mobile, cum sunt actiunile .

Impotriva acestei hotarari au formulat, in termenul legal, recurs ambii parati solicitand admiterea acestuia si modificarea deciziei in sensul admiterii apelurilor si schimbarii sentintei instantei de fond cu consecinta respingerii actiunii, ca nefondata.

Recurentul parat M.T. a invocat drept temei de recurs, pentru toate criticile aduse hotararii, dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila potrivit caruia hotararea poate fi modificata atunci cand este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

A sustinut, in esenta, ca:

- instanta de apel nu a analizat corect momentul in raport de care se pune in discutie sanctiunea nulitatii absolute, in cauza, momentul fiind acela al incheierii contractului de vanzare - cumparare autentificat sub nr.1009 din 26 martie 2003, data la care elementele de validitate prevazute de art.948 si urmatoarele Cod civil erau indeplinite.

- instanta de apel a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art.132 alin.10 din Legea nr.31/1990, R, potrivit carora hotararea irevocabila de anulare a A.G.A. este opozabila tuturor actionarilor de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, textul nefiind incident in cauza in conditiile in care hotararea A.G.E.A. a fost desfiintata la cererea unui neactionar, pe calea dreptului comun, fara a se dovedi interesul, astfel ca si opozabilitatea acestei hotarari de anulare trebuia analizata prin raportare la dispozitiile dreptului comun potrivit carora o hotarare judecatoreasca produce efecte numai fata de parti, fara a putea sa profite ori sa dauneze tertelor persoane, situatie in care se afla recurentul;

- procedura nelegala de anulare a hotararii A.G.E.A. dupa expirarea termenului legal, pe calea dreptului comun desi legea in vigoare la data adoptarii hotararii A.G.E.A. nu prevedea o astfel de posibilitate pentru terti, aderarea S.C. M. SA la apelul celeilalte parti, desi avea o pozitie procesuala si interese contrare, demonstreaza reaua a�� credinta a vanzatorului care nu poate invoca propria culpa, aspecte retinute si in cadrul altor hotarari judecatoresti pronuntate in legatura cu aceeasi hotarare A.G.E.A., pe care insa instanta de apel nu le-a luat in considerare.

- hotararea este lipsita de temei legal si in ceea ce priveste aplicarea principiului a��resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientisa�� cu incalcarea altor principii fundamentale precum: principiul aparentei de drept, recurentii parati fiind de buna credinta ca terti dobanditori, conform art.972 Cod civil coroborat cu art.1909 Cod civil, principiul aparentei de drept si al stabilitatii circuitului civil.

Parata D. a��T.L.a�� N.BV a criticat hotararea in baza art.304 pct.9 Cod procedura civila si a sustinut, in esenta, ca hotararea este nelegala pentru urmatoarele considerente:

- decizia nr.173/2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti nu are putere de lucru judecat fata de recurentul parat nefiind indeplinita tripla identitate de obiect, cauza si parti;

- decizia nr.173/2004, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti pe care isi intemeiaza instanta de apel solutia nu este opozabila tertilor de litigiul care a generat-o, opozabilitatea fiind exclusa fata de principiile care guverneaza orice judecata respectiv: principiul disponibilitatii, principiului dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii, relativitatea efectelor hotararilor judecatoresti si principiul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa, toate impiedicand aplicarea regulii a��resoluto jure dantis, resolvitur ius accipientisa��, ca si exceptia cumparatorului de buna credinta si a stabilitatii circuitului civil.

Cat priveste exceptia bunei credinte a subdobanditorului aplicabila oricum numai in cazul imobilelor ca si aceea a stabilitatii circuitului civil, nu pot fi invocate pentru inlaturarea principiului fraus omnia corrumpit.

Recursurile sunt fondate.

Intimata a�� reclamanta a invocat drept cauza principala a nulitatii actelor juridice lipsa consimtamantului, deoarece hotararea A.G.E.A. prin care s-a aprobat transferul actiunilor a fost desfiintata pe cale judecatoreasca, ceea ce atrage ca efect juridic aplicarea principiilor a��resoluto jure dantis resolvitur ius accipientisa�� si a��quod nullum est nullum producit effectuma��.

Or, asa cum se poate constata, in cauza, avand in vedere ca nulitatea actelor juridice trebuie sa existe la momentul incheierii acestora, atat in cazul primului act juridic, cat si in cazul celui de-al doilea, consimtamantul a fost valabil exprimat, actele juridice fiind incheiate anterior publicarii hotararii judecatoresti de anulare a hotararii A.G.E.A. in Monitorul Oficial al Romaniei.

Totodata, desfiintarea ulterioara a hotararii A.G.E.A., pe cale judecatoreasca, nu poate fi opusa recurentilor parati, in conditiile art.132 din Legea nr.31/1990, R, atat timp cat procedura de desfiintare a hotararii nu a fost una speciala, reglementata prin aceasta lege, ci aceea a dreptului comun, la cererea unui neactionar, dar si in aceasta ipoteza textul de lege prevede ca hotararea este obligatorie pentru actionari de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, nu si pentru terti ceea ce induce in acest caz aplicarea principiilor generale.

Or, potrivit acestor principii, aplicand dispozitiile art.1909 Cod civil, in situatia bunurilor mobile, drepturile dobandite cu buna credinta prin efectul hotararii anulate se mentin.

Prin urmare, hotararea de anulare a A.G.E.A. nu este opozabila decat actionarilor si tertilor de rea credinta.

Sub acest din urma aspect, in cauza, recurentii parati au calitatea de terti, iar reaua credinta nu a fost dovedita incat, in mod gresit, instanta de apel a dat eficienta celorlalte principii mai sus enuntate, buna credinta a dobanditorilor constituindu-se intr-o exceptie de la aplicarea acestora.

Astfel, nicio lege nu obliga tertii dobanditori sa verifice legalitatea hotararii A.G.E.A. sub aspectul procedurii de vot si a incalcarii intereselor actionarilor minoritari, neputandu-se sustine in aceasta cauza fata de probele administrate ca fraudarea intereselor actionarilor minoritari s-a facut cu concursul recurentilor a�� parati care nu au participat la vot, iar reevaluarea patrimoniului din perspectiva pretului vanzarii a fost in sarcina intimatei a�� reclamante prin reprezentantii legali, care nu poate invoca propria culpa ca si neluarea in discutie a unei oferte mai avantajoase.

Sustinerea ca pretul este inferior valorii actiunilor nu este de natura sa conduca la concluzia ca acesta nu este serios, in sensul art.1303 Cod civil, intimata reclamanta facand confuzie intre pretul nominal al actiunilor si pretul de vanzare care nu coincid intotdeauna, valoarea reala fiind dictata de piata .

Nici celelalte cauze nu sunt de natura sa atraga nulitatea actelor juridice, vanzarea actiunilor fiind de competenta adunarii generale, conform art.12 din Statut, nefiind vorba de incidenta art.143 din Legea nr.31/1990 care se refera la actele Consiliului de Administratie prin delegarea de sarcini, ceea ce nu exclude exercitarea in continuare a controlului asupra actelor de dispozitie. Desemnarea altui mandatar decat administratorul societatii nu constituie o incalcare a art.115 din O.U.G. nr.28/2002, iar obtinerea unui profit mic de catre actionarii societatii nu poate constitui o cauza de desfiintare a actelor juridice, constatat a fi incheiate cu respectarea conditiilor generale de valabilitate cat si speciale, prevazute in Legea nr.31/1990.