Legea nr. 218/2002, Republicata, privind organizarea si functionarea Politiei Romane

d) de a fi asistata de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, in conditii care sa asigure confidentialitatea, precum si de a nu da nicio declaratie fara prezenta acestuia, cu exceptia comunicarii datelor de identificare ori a unor informatii necesare inlaturarii unei stari de pericol iminent la adresa vietii, sanatatii sau integritatii corporale a sa ori a altei persoane;

e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la masura luata;

f) de a solicita informarea reprezentantilor diplomatici ai statului de provenienta, in cazul cetatenilor straini;

g) de a fi consultata de un medic sau, pe propria cheltuiala, de medicul indicat de aceasta;

h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, in situatia in care nu vorbeste, nu intelege limba romana, nu se poate exprima sau prezinta handicap auditiv ori surdocecitate.

(2) Politistul este obligat sa informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), inainte de a lua masura conducerii la sediul politiei, iar potrivit alin. (1) lit. b), in cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, politistul are obligatia de a contacta persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) -g). Dreptul prevazut la alin. (1) lit. h) se asigura la cerere sau din oficiu .

(3) In cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exercitiu, politistul are obligatia:

a) de a informa cu privire la masura luata parintii, tutorele ori alt reprezentant legal sau, daca niciunul dintre acestia nu poate fi contactat sau nu se prezinta, autoritatea competenta potrivit legii;

b) de a nu lua declaratii de la aceasta sau de a nu ii solicita semnarea unor inscrisuri, in lipsa unui reprezentant legal sau a celui al autoritatii competente, cu exceptia comunicarii datelor de identificare .

(4) Dispozitiile alin. (1) - (3) nu aduc atingere normelor de procedura penala sau celor privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, care se aplica in mod corespunzator.

Articolul 39

(1) Persoana condusa la sediul politiei, in situatiile prevazute la art. 36 alin. (1), poate contesta masura dispusa de politist, inainte de incetarea acesteia, la seful ierarhic al politistului.

(2) Contestatia se depune, in scris, la politist sau la seful ierarhic al acestuia. Politistul care primeste contestatia este obligat sa o transmita de indata sefului sau ierarhic. La depunerea contestatiei, persoana condusa la sediul politiei primeste o dovada de primire.

(3) Seful ierarhic al politistului se pronunta cu celeritate, in scris. Inscrisul se inregistreaza in evidentele unitatii de politie, iar o copie a acestuia se preda persoanei in cauza sau reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemneaza pe inscris.

(4) In cazul in care constata ca nu este necesara mentinerea masurii, seful ierarhic al politistului are obligatia de a permite persoanei sa paraseasca sediul politiei.

Articolul 40

(1) Politistul intocmeste un proces-verbal in care consemneaza motivele conducerii persoanei la sediul politiei, masurile realizate cu aceasta ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor prevazute la art. 38, ca urmare a aducerii la cunostinta, rezultatul controlului corporal, al bagajelor si al vehiculului, daca a utilizat mijloace de constrangere, prezenta unor urme vizibile de violenta la momentul legitimarii si al finalizarii verificarilor, ora initierii deplasarii la sediul politiei si finalizarii verificarii situatiei persoanei si luarii masurilor legale.

(2) Procesul-verbal prevazut la alin. (1) se inregistreaza in evidentele unitatii de politie si se semneaza de politist si de persoana in cauza sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-verbal se preda persoanei in cauza sau reprezentantului legal, refuzul semnarii sau primirii consemnandu-se in cuprinsul documentului.

Articolul 41

(1) In indeplinirea atributiilor de serviciu, politistul este indreptatit sa utilizeze mijloace de constrangere, constand in: forta fizica, inclusiv aplicarea unor procedee de autoaparare sau imobilizare; catuse sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare si/sau inferioare, denumite in continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe si de foc; mijloace adecvate sau, dupa caz, vehicule, pentru oprirea fortata, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spatii inchise in care se gasesc persoane si bunuri ori pentru inlaturarea unor obstacole.

(2) Folosirea mijloacelor de constrangere nu trebuie sa depaseasca, prin intensitate si durata, nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei.

(3) Folosirea mijloacelor de constrangere inceteaza de indata ce scopul interventiei a fost realizat.

(4) Folosirea mijloacelor de constrangere se face in mod gradual, dupa avertizarea verbala prealabila asupra utilizarii acestora si dupa acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitarilor legale ale politistului. In situatia unei actiuni violente iminente indreptate impotriva politistului sau a altei persoane, mijloacele de constrangere pot fi folosite fara avertizarea verbala prealabila.

(5) Folosirea mijloacelor de constrangere in conditiile si in situatiile prevazute de lege inlatura caracterul penal al faptei si raspunderea civila a politistului pentru pagubele produse .

(6) Pentru pagubele produse prin faptele politistului prevazute la alin. (5) se angajeaza raspunderea statului, in conditiile legii.

Articolul 42

(1) Politistul este indreptatit sa foloseasca forta fizica in scopul infrangerii rezistentei fizice a persoanei care, fara a folosi violenta, se opune ori nu se supune solicitarilor legale ale politistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m) -o) sau referitoare la:

a) conducerea la sediul politiei sau al altor organe judiciare;

b) efectuarea perchezitiei potrivit normelor de procedura penala, a controlului corporal si al bagajelor persoanei legitimate, precum si a vehiculului utilizat de aceasta;

c) aplicarea catuselor sau a altor mijloace de imobilizare.

(2) Folosirea fortei fizice nu trebuie sa aiba ca scop provocarea unor suferinte fizice, altele decat cele inerente infrangerii rezistentei fizice a persoanei.

(3) Politistul este indreptatit sa utilizeze mijloace adecvate pentru a opri si a patrunde in vehicule sau pentru a patrunde in orice spatii inchise in care se afla persoana care se regaseste in situatiile prevazute la alin. (1), in scopul extragerii acesteia.

Articolul 43

(1) Politistul este indreptatit sa utilizeze catuse sau alte mijloace de imobilizare in scopul impiedicarii sau neutralizarii actiunilor violente ale oricarei persoane .

(2) In scopul prevenirii autovatamarii persoanei ori aparitiei unei stari de pericol la adresa vietii, sanatatii sau integritatii corporale a politistului sau a altei persoane, politistul este indreptatit sa utilizeze mijloacele prevazute la alin. (1), daca:

a) persoana condusa la sediul politiei este cunoscuta cu un comportament violent la adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor;

b) persoana condusa la sediul politiei a comis sau este suspecta de savarsirea unei infractiuni cu violenta ori a unor acte de terorism;

c) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori s-a sustras de la executarea unei masuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;

d) dotarile mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit adoptarea altor masuri care sa previna savarsirea unor actiuni violente sau fuga;

e) persoana face obiectul unei masuri privative de libertate dispuse in vederea inlaturarii unei stari de pericol pentru ordinea publica.

(3) Dispozitiile legale referitoare la utilizarea catuselor sau a altor mijloace de imobilizare, prevazute de reglementarile privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate, se aplica in mod corespunzator.

Articolul 44

Politistul este indreptatit sa utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protectie, casti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava, in scopul impiedicarii sau neutralizarii actiunilor violente ale persoanei, atunci cand:

a) utilizarea fortei fizice nu a fost sau nu este apta sa produca acest rezultat; sau

b) aceasta intentioneaza sa savarseasca sau savarseste actiuni violente cu obiecte, dispozitive, substante sau animale ce pot pune in pericol viata, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.

Articolul 45

Politistul este obligat ca, in cel mai scurt timp, sa solicite serviciilor specializate acordarea asistentei medicale de urgenta persoanelor impotriva carora au fost utilizate dispozitive cu electrosocuri, persoanelor afectate de utilizarea substantelor iritant-lacrimogene, precum si persoanelor ranite prin utilizarea mijloacelor de constrangere. De indata ce va fi posibil, situatia se raporteaza verbal si, ulterior, se intocmeste un proces-verbal.

Articolul 46

(1) In caz de necesitate politistul poate folosi, in situatiile si in conditiile prevazute de lege, forta armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc dupa somatia: "Stai, stai ca trag!"

(2) In cazurile de legitima aparare politistul poate folosi armele de foc, fara somatie.