CCR - Decizia 506/2019 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a unor dispozitii din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice

Decizia nr. 506/2019 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 8 [cu referire la art. 32^1 alin. (5), art. 32^2 alin. (1) lit. a) si b), art. 32^3 alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 32^4 alin. (1) lit. a) si b), art. 32^9 alin. (2) si (4) si art. 32^12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane], art. II pct. 12 (cu referire la art. 35^1 din Legea nr. 218/2002), art. II pct. 16 [cu referire la art. 39^2 alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] si art. III pct. 4 [cu referire la art. 27^1 alin. (5), art. 27^2 alin. (1) lit. a) si b), art. 27^3 alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27^4 alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 856 din data de 23.10.2019.

1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate referitoare la Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice, formulata de un numar de 94 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvati Romania si Partidului National Liberal.
2. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, art. 11 alin. (1) lit. A.a) si alart. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5.592 din 8 iulie 2019 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.053A/2019.
3. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate autorii prezinta mai intai expunerea de motive a legii, precum si derularea procedurii legislative la Senat si la Camera Deputatilor, iar apoi procedeaza la expunerea criticilor formulate, circumstantiate neconstitutionalitatii intrinseci a legii. Aceste critici sunt redate in continuare, cu precizarea ca mentionarea constanta de catre autori a "Legii nr. 212/2002" in loc de Legea nr. 218/2002 a fost apreciata de Curte ca fiind simpla eroare materiala, cata vreme din mentionarea titlului Legii "privind organizarea si functionarea Politiei Romane", precum si a continutului textelor criticate rezulta in mod evident ca aceasta din urma este avuta de vedere de autori in sesizarea formulata. Astfel fiind, in redarea criticilor de neconstitutionalitate, Curtea va proceda la consemnarea corecta a numarului actului normativ (Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane).
(1) Sustinerea potrivit careia dispozitiile referitoare la art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b), art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, respectiv cele referitoare la art. 27² alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane incalca art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie
4. Se semnaleaza faptul ca sintagma motive verosimile utilizata la art. II pct. 8 si 16 si la art. III pct. 4 din lege nu este definita de legislatia din domeniul ordinii si sigurantei publice, aspect care determina lipsa de claritate a normelor respective, contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie . In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a aratat ca "orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de clar si precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate sa fie dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit, suplete care nu trebuie sa afecteze insa previzibilitatea legii." (Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013). Se arata in acest sens faptul ca, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, termenul verosimil se defineste astfel: "care pare adevarat; cu aparenta de realitate; posibil; plauzibil". Asadar, in lipsa unei definitii legale care sa clarifice intelesul acestei sintagme, se poate constata ca standardul existentei unor motive verosimile nu impune, in fapt, existenta niciunui element obiectiv, cuantificabil, in virtutea caruia politistul sa poata actiona, desi multe dintre dispozitiile care cuprind aceasta sintagma presupun restrangeri ale unor drepturi si libertati fundamentale. Astfel, pentru a putea conduce o persoana la sediul politiei ori pentru a efectua controlul corporal, al bagajelor sau al vehiculului este suficient sa fie posibil ca persoana sa se afle in pregatirea ori sa fi comis o fapta ilegala, respectiv ca detine bunuri avand legatura cu o fapta ilegala. Or, imprecizia dispozitiilor normative determinate de lipsa unei definitii clare a sintagmei motive verosimile creeaza premisele unor interventii arbitrare ale politiei, creand o stare de pericol pentru o serie de valori constitutionale, precum libertatea individuala ori respectarea vietii private.
5. De asemenea, se apreciaza ca folosirea sintagmei fapta ilegala la art. II pct. 8 si la art. II pct. 16 din lege nu respecta exigentele de claritate si predictibilitate impuse prin art. 1 alin. (5) din Constitutie . Sintagma fapta ilegala sugereaza ca incalcarea dispozitiilor legale care reclama interventia politiei pentru legitimarea sau conducerea la sediul politiei a persoanei ori pentru supravegherea audiovideo poate avea orice natura, nu numai penala sau contraventionala (de exemplu, fapte care atrag raspunderea disciplinara ori raspunderea civila). Or, politia nu are atributii decat in domeniul penal si contraventional.
(2) Sustinerea potrivit careia art. II, dispozitiile referitoare la art. 32⁹ alin. (2) si (4) din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie
6. Invocandu-se jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), respectiv Hotararea pronuntata in Cauza Bouyid impotriva Belgiei, nr. 23.380/09, paragrafele 100 si 101, se sustine ca dispozitiile referitoare la art. 32⁹ alin. (2) din Legea nr. 218/2002 nu raporteaza proportionalitatea interventiei politiei la posibila agresiune, ci la "nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei". Prin urmare, nu este vorba despre un raspuns strict proportional, o reactie, ci despre posibilitatea unei actiuni preventive raportate la scopul urmarit de politist, indiferent daca scopul urmarit, de infrangere a rezistentei fizice a persoanei, este justificat sau nu de situatia de fapt . De asemenea, faptul ca la alin. (4) se prevede ca folosirea mijloacelor de constrangere se face in mod gradual, deci cu parcurgerea unor trepte diferite de intensitate, nu acopera viciul constand in faptul ca dispozitiile normative precitate nu reglementeaza cu claritate faptul ca folosirea mijloacelor de constrangere trebuie realizata exclusiv cand comportamentul persoanei vizate o impune in mod necesar. In plus, legea nu stabileste o ierarhie clara a mijloacelor de constrangere, astfel ca si solutia normativa care consacra folosirea graduala a mijloacelor de constrangere este lipsita de claritate. Astfel, lipsa de precizie a acestor dispozitii creeaza posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si al unor libertati in mod abuziv.
(3) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 8, dispozitiile referitoare la art. 32¹² din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie
7. Se arata in acest sens ca, in cadrul sedintei Comisiei juridice, de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor in care s-a dezbatut legea, au fost admise o serie de amendamente prin care s-a introdus termenul numai la articolele care reglementeaza situatiile in care politistul este indrituit sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanelor, respectiv sa efectueze controlul corporal al persoanei legitimate si, dupa caz, al bagajelor sau al vehiculului, in scopul clarificarii faptului ca ipotezele enuntate sunt limitative. Drept urmare, legitimarea, stabilirea identitatii persoanei ori efectuarea controlului corporal al persoanei legitimate, al bagajului sau al vehiculului, in lipsa existentei vreuneia dintre situatiile enumerate de lege, plaseaza politistul in afara protectiei conferite de lege, fiind pasibil de raspundere juridica.
8. In acest context se considera ca, din interpretarea sistematica a actului normativ (cu precadere din imprejurarea ca atunci cand legiuitorul a dorit sa prevada in mod limitativ situatiile in care politistul poate interveni a utilizat termenul numai), rezulta ca situatiile enumerate la art. 32¹² din Legea nr. 218/2002 au caracter exemplificativ. Or, avand in vedere ca art. 3212 reglementeaza dreptul politistului de a utiliza "bastoane, tonfe, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protectie, casti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava", se considera ca o atare solutie normativa contravine art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie .
(4) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 12, dispozitiile referitoare la art. 35¹ din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie
9. Textul criticat obliga politistul sa utilizeze "mijloacele de constrangere din dotare", imprejurare care, in opinia autorilor sesizarii, "este de-a dreptul absurda". Cel mai probabil - sustin acestia - s-a dorit precizarea ca politistul poate utiliza exclusiv mijloacele din dotare, nu si altele, "redactarea fiind una deficitara". Se apreciaza ca aceasta confuzie poate genera efecte severe in aplicarea legii, contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie, fiind necesara corectarea textului prin introducerea precizarii ca politistul este obligat sa utilizeze "numai" mijloacele din dotare.
(5) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 8, dispozitiile referitoare la art. 321 alin. (5) din Legea nr. 218/2002, si art. III pct. 4, dispozitiile referitoare la art. 27¹ alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001, incalca art. 20 alin. (2) si art. 22 din Constitutie
10. Se citeaza, mai intai, Codul european de etica al politiei, adoptat prin recomandarea REC (2001) 10 de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, Sectiunea V - Linii directoare pentru actiunea/interventia politiei, paragrafele 36-38, precum si Hotararea pronuntata de CEDO in Cauza Bouyid contra Belgiei, nr. 23.380/09, paragrafele 100 si 101. Se arata in acest sens ca standardele internationale privind drepturile omului presupun ca folosirea fortei de catre politie sa fie considerata drept o masura exceptionala, aplicabila doar in caz de stricta necesitate si proportionala cu situatia de fapt, aspect care implica o analiza atenta, de la caz la caz, efectuata de agentul de politie. In acest context, prin dispozitiile criticate se reglementeaza, de fapt, o prezumtie de legitima aparare in favoarea politistului, care va fi, astfel, indrituit sa riposteze, atacul fiind prezumat in ipoteza in care persoana ignora apelul acestuia de a nu se apropia. Or, o astfel de solutie legislativa incalca jurisprudenta CEDO precitata si Codul european de etica al politiei. De asemenea, reglementarea are potentialul de a crea o stare de pericol pentru o serie de valori constitutionale, precum viata sau integritatea fizica si psihica, consacrate la art. 22 din Constitutie, fiind lipsita de proportionalitate si creand posibilitatea unei interventii abuzive din partea fortelor de ordine. Se considera a fi aplicabile, mutatis mutandis, considerentele cuprinse in Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 a Curtii Constitutionale, potrivit carora "avand in vedere ca valorile sociale vizate (cu titlu exemplificativ, viata, integritatea fizica, libertatea persoanei, securitatea nationala etc.) sunt protejate si garantate prin dispozitii ale Legii fundamentale, lipsirea lor de protectie penala dobandeste relevanta constitutionala, iar neasigurarea acestei protectii pune in pericol valorile democratiei si ale statului de drept, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie".
11. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) si ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
12. Senatul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 7.090 din 17 septembrie 2019, prin care apreciaza ca obiectiile de neconstitutionalitate aduse legii criticate sunt lipsite de orice fundament.
13. Astfel, nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si ale art. 53 din Constitutie, intrucat "termenul de motive verosimile nu este un termen de specialitate, care sa oblige legiuitorul sa-l defineasca din punct de vedere normativ. Sistemul de pregatire profesionala a politistilor le asigura acestora o cultura generala care le permite sa distinga cu precizie sensul cuvantului verosimil, pentru a inlatura orice apreciere de tip subiectiv a unor imprejurari sau circumstante care ar impune utilizarea fortei si autoritatii publice cu care sunt inzestrati acestia". Potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, initiatorii acesteia au fost preocupati de o definire a notiunii motive verosimile in textul legii, dar au decis sa nu recurga la o astfel de definitie, intrucat sintagma este deja consacrata in legislatia nationala inca din anul 1994, odata cu ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta. Prin urmare, daca pentru a aresta o persoana, sintagma motive verosimile este considerata clara si predictibila, cu atat mai mult aceasta poate fi utilizata in legatura cu luarea unei masuri cu caracter administrativ, precum conducerea la sediul politiei. Pe de alta parte, sintagma motive verosimile, fiind preluata din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, beneficiaza deja de o practica judiciara consistenta si permite interpretarea fara dificultate a normei.
14. Nu pot fi retinute nici criticile privind incalcarea art. 53 din Constitutie, cu referire la acele solutii legislative prin care Parlamentul circumscrie cadrul legal de folosire de catre politisti a mijloacelor de constrangere aflate in dotarea acestora. In realitate, prin noua reglementare normativa, Parlamentul confera politistilor dreptul de a utiliza mijloacele de constrangere aflate in dotarea acestora, in cazul ipotezelor de interventie pentru apararea ordinii publice fara sa depaseasca "prin intensitate si durata nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei". Prin urmare, Parlamentul interzice interventia excesiva si abuziva a politistilor. In conditiile in care in practica nu se pot stabili cu precizie toate ipotezele de interventie a politiei pentru apararea ordinii publice, este firesc sa se stabileasca limite pe care agentul de politie nu trebuie sa le depaseasca, in functie de fiecare caz in parte, cu care acesta se confrunta. Politistul este agentul statului, el fiind singurul in masura sa aprecieze oportunitatea utilizarii graduale a mijloacelor legale de constrangere.
15. Cu privire la obiectiile de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 20 alin. (2) si art. 22 din Constitutie, se arata ca sunt neintemeiate intrucat textele de lege criticate instituie intr-adevar o prezumtie legala, dar nu una de legitima aparare in favoarea politistului, asa cum sustin autorii prezentei sesizari, ci prezumtia de intentie a savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului. Constituie deci prezumtia de intentie a savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului, potrivit acestor prevederi, fapta persoanei de a se apropia de acesta dupa ce, in prealabil, a fost avertizata prin cuvintele: Politia, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma urmatoarelor solicitari: sa tina mainile la vedere, sa renunte temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sa adopte o pozitie inofensiva care sa permita realizarea efectiva si in siguranta a controlului corporal, respectiv tinerea mainilor deasupra capului sau paralel cu solul, departarea picioarelor, adoptarea pozitiei sezut, adoptarea pozitiei culcat, alta pozitie a corpului care previne savarsirea unei actiuni violente indreptate impotriva politistului si respecta demnitatea umana. Prin urmare, prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorii sesizarii, "intrucat nu incalca prevederile Codului european de etica al politiei, care, de altfel, nu este pact sau tratat in sensul prevederilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, si nici jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Conventie, intrucat aceste prevederi nu aduc atingere demnitatii umane".
16. Se mai arata ca si celelalte critici aduse legii supuse controlului de constitutionalitate se bazeaza pe aceleasi prezumtii de comportament agresiv al agentilor de politie in indeplinirea atributiilor de serviciu si a misiunilor primite.
17. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul sau de vedere cu Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6.659 din 23 august 2019, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
18. Astfel, cat priveste sintagma motive verosimile, se invoca mai intai incidenta jurisprudentei Curtii Constitutionale si a CEDO, care explica standardele de claritate si predictibilitate a legii. Se precizeaza in acest sens ca, potrivit expunerii de motive a propunerii legislative (pag. 40), initiatorii acesteia au fost preocupati de o definire a notiunii motive verosimile in textul legii, dar au decis sa nu recurga la o astfel de definitie, intrucat sintagma este deja consacrata in legislatia nationala inca din anul 1994, odata cu ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta (Legea nr. 30/1994), care, in legatura cu exercitarea dreptului la libertate si siguranta, prevede urmatoarea exceptie: "daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia" [art. 5 paragraful 1 lit. c) din Conventie]. Prin urmare, daca, pentru a aresta o persoana, sintagma motive verosimile este considerata clara si predictibila, cu atat mai mult aceasta poate fi utilizata in legatura cu luarea unei masuri cu caracter administrativ, precum conducerea la sediul politiei. Pe de alta parte, sintagma motive verosimile, fiind preluata din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, beneficiaza deja de o practica judiciara consistenta, care permite interpretarea fara dificultate a normei. Astfel fiind, se apreciaza ca textele criticate sunt clare si predictibile si nu incalca prevederile art. 1 alin. (5) si, pe cale de consecinta, nici pe cele ale art. 53 din Constitutie .
19. Se arata ca sunt neintemeiate si sustinerile potrivit carora folosirea mijloacelor de constrangere, astfel cum este reglementata de textele legale criticate, nu se raporteaza la proportionalitatea interventiei politiei la posibila agresiune si, prin urmare, s-ar aduce atingere demnitatii umane, precum si cele referitoare la faptul ca aceste prevederi nu reglementeaza cu claritate ca folosirea mijloacelor de constrangere trebuie realizata exclusiv cand comportamentul persoanei vizate o impune in mod strict necesar si nu se stabileste o ierarhie clara a mijloacelor de constrangere, ceea ce ar crea posibilitatea restrangerii unor drepturi si libertati in mod abuziv.
20. Astfel, textele criticate sunt redactate clar si precis si prevad folosirea mijloacelor de constrangere in mod gradual, dupa avertizarea verbala prealabila asupra utilizarii acestora si dupa acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitarilor legale ale politistului, fara sa depaseasca, prin durata si intensitate, nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei. Curtea Constitutionala a retinut in jurisprudenta sa ca, la fel ca celelalte drepturi si libertati fundamentale, libertatea individuala nu are un caracter absolut, astfel ca exercitiul acesteia poate fi restrans in cazurile prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, cu respectarea conditiilor prevazute de acest text constitutional. Or, prin noile reglementari adoptate de Parlament la Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane sunt clarificate si detaliate, in acord cu dispozitiile art. 1 alin. (5) si cu cele ale art. 53 din Constitutie, situatiile in care este necesara utilizarea fortei fizice si a mijloacelor de imobilizare din dotare, precum si, in egala masura, drepturile persoanei fata de care s-au luat masurile administrative respective, in acord cu principiile constitutionale incidente.
21. Cat priveste critica art. II pct. 8, prevederile art. 3212 din Legea nr. 218/2002, in raport cu principiul legalitatii prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, se apreciaza ca este, de asemenea, neintemeiata. Textul legal este redactat clar si precis si reglementeaza situatia in care politistul este indreptatit sa utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substante iritant- lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protectie, casti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava, in scopul impiedicarii sau neutralizarii actiunilor violente ale persoanei, atunci cand utilizarea fortei fizice nu a fost sau nu este apta sa produca acest rezultat sau daca persoana intentioneaza sa savarseasca sau savarseste actiuni violente cu obiecte, dispozitive, substante sau animale ce pot pune in pericol viata, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor. Lipsa termenului numai, pentru a intari faptul ca situatiile reglementate sunt limitative, nu confera, automat, textului criticat lipsa de claritate si previzibilitate. Mai mult, in privinta sustinerii ca se incalca prevederile art. 53 din Constitutie, este de observat ca aceasta nu este motivata.
22. Referitor la sustinerea potrivit careia expresia mijloacele de constrangere din dotare este redactata deficitar si este "de-a dreptul absurda", fiind necesara corectarea textului prin introducerea precizarii ca politistul este obligat sa utilizeze numai mijloacele din dotare, se arata ca nu poate fi retinuta. Redactarea textului criticat este clara si precisa, raportat la exigentele constitutionale ale art. 1 alin. (5), stabilind obligatia politistului, in exercitarea atributiilor de serviciu, de a purta asupra sa insigna de politist sau legitimatia de serviciu si mijloacele de constrangere si de protectie din dotare, precum si de a utiliza mijloacele de constrangere si de protectie din dotare necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege. Lipsa termenului numai pentru a intari faptul ca politistul este obligat sa foloseasca numai mijloacele din dotare nu confera automat textului criticat lipsa de claritate si previzibilitate, de natura sa afecteze principiul legalitatii prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie .
23. Tot astfel, este neintemeiata si sustinerea potrivit careia noile prevederi legale reglementeaza o prezumtie de legitima aparare in favoarea politistului, care va fi, astfel, indrituit sa riposteze, atacul fiind prezumat in ipoteza in care persoana ignora apelul acestuia de a nu se apropia. Astfel, cele doua texte de lege criticate, identice ca redactare, instituie intr-adevar o prezumtie legala, dar nu una de legitima aparare in favoarea politistului, asa cum sustin autorii sesizarii, ci prezumtia de intentie a savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului. Prin urmare, prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate, nici prevederile Codului european de etica al politiei, care, de altfel, nu este pact sau tratat in sensul prevederilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, si nici jurisprudenta CEDO referitoare la art. 3 din Conventie, nefiind de natura sa aduca atingere demnitatii umane. Textele de lege criticate pentru neconstitutionalitate sunt norme clare pentru politist, in privinta conditiilor de utilizare a mijloacelor din dotare, si respecta principiile necesitatii, gradualitatii si proportionalitatii. Totodata, aceste noi reglementari adoptate prezinta garantii suficiente pentru persoanele implicate in privinta respectarii demnitatii umane, in situatiile date .
24. Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 6.696 din 28 august 2019, prin care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
25. Astfel, cat priveste sintagma motive verosimile, se arata ca, fiind preluata din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, beneficiaza deja de o practica judiciara consistenta, care permite interpretarea fara dificultate a normei. Din acest motiv, introducerea in lege a unei definitii care sa preia o anumita interpretare a CEDO nu ar fi o practica adecvata si nici recomandata, jurisprudenta Curtii fiind mult mai vasta, in sensul ca nu se limiteaza doar la o interpretare, si este aplicata la contextul fiecarei spete judecate. De altfel, Consiliul Europei a emis in anul 2012 si a actualizat in anul 2014 documentul intitulat "Ghid privind interpretarea intregului articol 5 din Conventie - Dreptul la libertate si siguranta", care cuprinde informatii si referinte necesare pentru interpretarea corecta a textului Conventiei. In acest sens, pentru a asigura pregatirea profesionala a politistului a fost introdusa norma prevazuta la art. 352 din proiect, cu referire la jurisprudenta CEDO. Se citeaza in continuare din Ghidul mentionat, conchizandu-se ca critica de neconstitutionalitate este lipsita de temei, iar argumentele invocate sunt combatute chiar de jurisprudenta CEDO.
26. In ceea ce priveste sintagma fapta ilegala, aceasta se regaseste in textele originare ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane si desemneaza orice fapta produsa prin incalcarea legii, de natura sa atraga o forma de raspundere juridica, din sfera dreptului public, ce poate fi constatata de catre un organ investit cu exercitiul autoritatii publice. Ca urmare, ceea ce sugereaza autorii criticii de neconstitutionalitate, respectiv ca textele proiectului pot fi interpretate ca referindu-se inclusiv la raspunderea civila sau raspunderea disciplinara, este lipsit de fundament, atat din perspectiva ansamblului reglementarii, a legislatiei specifice acestor doua forme de raspundere juridica, cat si prin raportare la practica aplicarii celor doua legi de la momentul intrarii lor in vigoare si pana in prezent. De altfel nu exista posibilitatea reala si interesul unui tert (politistul) de a identifica elemente ale raspunderii civile sau ale raspunderii disciplinare si de a face astfel de incadrari juridice; referirea la cele doua forme de raspundere juridica este, in mod evident, exagerata. Sintagma fapta ilegala se caracterizeaza prin generalitate si nu prin lipsa de precizie sau previzibilitate, astfel ca, avand in vedere si statuarile CEDO in privinta generalitatii legilor, nu exista motive pentru a se retine o incalcare a art. 1 alin. (5) din Constitutie .
27. Referitor la critica dispozitiilor art. 329 alin. (2) si alin. (4) din Legea nr. 218/2002, se considera ca aceasta nu este nejustificata, iar afirmatia ca "legea nu stabileste o ierarhie clara a mijloacelor de constrangere" este combatuta de sistematizarea dispozitiilor nou-introduse in Legea nr. 218/2002 (art. 329-art. 3213). Pentru a intelege corect intentia de reglementare este necesar ca textele nou-introduse in Legea nr. 218/2002 (art. 329-art. 3213) sa fie analizate prin comparatie cu textul in vigoare al legii (art. 33), relevante in acest sens fiind precizarile din cuprinsul expunerii de motive a proiectului, pag. 33-37, potrivit carora utilizarea fortei nu este un instrument nou in legislatia romaneasca. Atat Legea nr. 218/2002, cat si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 prevad reguli de utilizare a fortei pentru impunerea legii atunci cand alte mijloace au fost epuizate. Aceasta este o masura necesara intr-o societate democratica, in principal pentru apararea securitatii nationale, a ordinii publice si a drepturilor si libertatilor cetatenilor. Prin proiect nu se aduce atingere limitelor stabilite de art. 53 din Constitutie ci, dimpotriva, se introduc reguli clare, cuprinzatoare, astfel incat situatiile violente sau care au acest potential sa fie gestionate prin masuri adecvate comportamentului persoanei vizate. In acest sens s-au avut in vedere modelele legislative analizate, respectiv practicile impuse in procedurile politienesti aplicabile in alte state, care utilizeaza standardul force continuum sau piramida pericolului.
28. In proiectul de lege se propune ca folosirea mijloacelor de constrangere sa fie subordonata principiilor necesitatii, gradualitatii si proportionalitatii. In acest fel, modalitatile, procedurile si, in general, conditiile in care actioneaza politistul vor fi cunoscute inclusiv de cetatean. In opinia Guvernului, "autorii sesizarii de neconstitutionalitate nu au analizat amanuntit dispozitiile alin. (2)-alin. (4) ale art. 329, care, in fapt, redau cele trei principii ce ghideaza utilizarea fortei, respectiv: proportionalitatea, necesitatea si gradualitatea. Confuzia pleaca de la faptul ca noua lege nu se limiteaza numai la enumerarea/enuntarea celor trei principii, ci le exprima prin norme accesibile". Cu alte cuvinte, textul alin. (2) al art. 329 reda, de o maniera previzibila, principiul proportionalitatii si trebuie interpretat prin raportare la scopul utilizarii fiecarui mijloc de interventie, expres prevazut de normele care succeda regulilor generale. In cuprinsul punctului de vedere sunt citate aceste norme. In ceea ce priveste o "ierarhie clara a mijloacelor de constrangere", se apreciaza ca succesiunea normelor mentionate si prevederile art. 34, in vigoare (utilizarea armelor letale sau de foc), sunt relevante.
29. In ceea ce priveste critica adusa normei de la art. 3212 din Legea nr. 218/2002, ca fiind lipsita de predictibilitate, se considera ca afirmatia potrivit careia o enumerare devine limitativa doar prin inserarea adverbului "numai" este arbitrara, daca nu tine seama de faptul ca normele de drept public se caracterizeaza prin afirmarea competentelor autoritatilor, iar nu prin deducerea limitelor de actiune . Prin urmare, dreptul de a utiliza anumite mijloace de constrangere expres prevazute nu poate fi extins la alte mijloace, nereglementate, cu motivarea din dreptul privat ca ceea ce nu este interzis este permis . Totodata, daca s-ar aplica rationamentul autorilor sesizarii la art. 73 alin. (3) din Constitutie sau la art. 74 alin. (1) din Codul penal, s-ar ajunge la concluzia ca acestea ar avea doar rol exemplificativ, ceea ce este absurd.
30. Se apreciaza de asemenea ca sustinerea potrivit careia dispozitiile referitoare la art. 351 din Legea nr. 218/2002 incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie este nefondata. Autorii sesizarii de neconstitutionalitate citeaza in mod eronat textul reglementarii, aratand ca "obliga politistul sa utilizeze mijloacele de constrangere din dotare", insa textul stabileste obligatia politistului de a le purta asupra sa. Ipoteza finala a normei, cea care stabileste obligatia de a utiliza, se refera la "mijloacele din dotare" si are in vedere faptul ca politistul nu doar ca trebuie sa le aiba asupra sa, ci trebuie sa le si utilizeze, inclusiv pentru a putea fi probata legalitatea interventiilor sale. Asadar, modul de interpretare a normei sugerat de autorii sesizarii de neconstitutionalitate nu este in concordanta cu intentia de reglementare urmarita.
31. Critica adusa dispozitiilor art. 321 alin. (5) din Legea nr. 218/2002 si ale art. 271 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 este nejustificata. Citarea art. 271 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 este inexacta, iar autorii nu demonstreaza in ce maniera sunt incalcate prevederile Recomandarii Rec (2001)10 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei sau ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Mai mult, jurisprudenta CEDO citata statueaza ca exista o incalcare a Conventiei in cazul in care se apeleaza la utilizarea fortei, atunci cand comportamentul persoanei nu o impune in mod strict necesar. Or, in cazul de fata, textul reda o situatie de fapt, potential periculoasa, rezultata din comportamentul persoanei care refuza sa se conformeze solicitarii legitime a politistului, de a nu continua apropierea de acesta, ori de a nu renunta la mijloace care pot fi folosite pentru un atac impotriva politistului. Cu privire la acest aspect, Expunerea de motive a proiectului contine, la pag. 28, suficiente argumente care justifica interventia normativa, sens in care se citeaza din cuprinsul acesteia. Se precizeaza ca, pornind de la echilibrul care trebuie sa existe intre atac si aparare, nu trebuie neglijat faptul ca utilizarea fortei este rezultatul analizei si deciziei luate in anumite conditii specifice (in fractiuni de secunda, in medii potential nesigure, incerte sau care pot suferi modificari rapide, in raport cu comportamentul si capacitatea persoanei de a savarsi o actiune violenta). Pentru aceste considerente, se apreciaza ca este necesara si utila existenta unei prezumtii de intentie a unei actiuni violente indreptate impotriva politistului; va fi incadrata astfel fapta persoanei (care face obiectul legitimarii sau al controlului corporal) de a se apropia de politist dupa ce, in prealabil, a fost avertizata prin cuvintele: Stai, politia! - Nu te apropia!, ori de a nu se conforma solicitarilor legale ale acestuia, expres prevazute de textul de lege. In astfel de situatii, se justifica utilizarea mijloacelor de constrangere de catre politist, bineinteles, cu respectarea regulilor de utilizare a fortei (proportionalitate, gradualitate, adecvare) si a garantiilor oferite persoanei.
32. Referitor la criticile potrivit carora "reglementarea are potentialul de a crea o stare de pericol pentru o serie de valori constitutionale, precum viata sau integritatea fizica si psihica" a cetateanului, sugerand ca aceste valori vor fi lipsite de protectia penala, se poate observa ca proiectul de lege nu doar ca nu contine norme cu un astfel de efect, dar introduce si o serie de garantii cu scopul de a asigura respectarea drepturilor cetatenilor. Se arata ca, in analiza constitutionalitatii acestor norme sub aspectul respectarii art. 22 din Constitutie, trebuie sa fie avuta in vedere nu doar perspectiva unei parti, ci a tuturor celor implicati: persoana al carei comportament depaseste limitele legii; persoana chemata sa protejeze comunitatea; potentiala victima. Se apreciaza ca textele criticate reprezinta echilibrul just pe care legiuitorul este dator sa il creeze intre interesul individual al unor persoane si interesul general al societatii de a preveni atingerile ce pot fi aduse ordinii publice sau unor valori chiar mai importante, respectiv viata sau integritatea fizica a persoanelor. Astfel fiind, pretinsa incalcare a art. 20 alin. (2) si art. 22 din Constitutie nu se justifica. Se invoca si considerente din jurisprudenta Curtii Constitutionale considerate ca fiind aplicabile, mutatis mutandis, in cauza, respectiv din Decizia nr. 684 din 6 noiembrie 2018, potrivit carora "52 . . . . . . . . . . prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora A�Romania este stat de drept (...), in care drepturile si libertatile cetatenilor (...) reprezinta valori supreme (...) si sunt garantateA�, impun legiuitorului obligatia de a lua masuri in vederea apararii ordinii si a sigurantei publice (...), prin adoptarea instrumentelor legale necesare in scopul reducerii fenomenului contraventional, (...), cu excluderea oricaror reglementari de natura sa duca la incurajarea acestui fenomen".
33. Pentru toate aceste motive se conchide ca obiectia de neconstitutionalitate invocata in raport cu Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice este neintemeiata in ansamblul ei.

C U R T E A,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Senatului, al presedintelui Camerei Deputatilor, precum si al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul- raportor, dispozitiile criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
34. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 10, 15 si 18 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate.
35. Astfel, autorii sesizarii sunt 94 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvati Romania si Partidului National Liberal, titulari ai dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale, in conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constitutie fiind cel putin 50 de deputati. Obiectul sesizarii se incadreaza in competenta Curtii, delimitata de textele mai sus mentionate, acesta vizand dispozitii cuprinse in Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice, adoptata de Parlament, dar nepromulgata. In ceea ce priveste termenul de sesizare, se constata ca, potrivit fisei legislative, legea criticata a fost adoptata in data de 3 iulie 2019 de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, la aceeasi data a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputatilor, pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constitutionalitatii legii, iar la data de 9 iulie 2019 a fost trimisa la promulgare. Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala in data de 8 iulie 2019, asadar in cadrul termenului stabilit de art. 77 alin. (1) din Constitutie . Rezulta ca sesizarea este admisibila sub toate cele trei aspecte ce privesc legalitatea sesizarii.
36. In ceea ce priveste obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice. Din examinarea criticilor formulate, se constata ca acestea vizeaza, in mod punctual, o serie de dispozitii cuprinse in lege, respectiv dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 321 alin. (5), art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b), art. 32⁹ alin. (2) si (4) si art. 32¹² din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane], art. II pct. 12 (cu referire la art. 35¹ din Legea nr. 218/2002), art. II pct. 16 [cu referire la art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] si art. III pct. 4 [cu referire la art. 271 alin. (5), art. 272 alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice. Ca urmare, Curtea va proceda la examinarea acestor dispozitii legale in raport cu criticile formulate.
37. Dispozitiile constitutionale invocate sunt cuprinse in art. 1 alin. (5) potrivit caruia "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", art. 20 - Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 22 - Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica si art. 53 - Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Se invoca de asemenea dispozitiile art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.
38. Examinand criticile formulate de autorii sesizarii, Curtea va proceda la analiza textelor de lege in ordinea si in raport cu acestea.
(1) Sustinerea potrivit careia dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane], art. II pct. 16 [cu referire la art. 392 alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002], respectiv cele ale art. III pct. 4 [cu referire la art. 27² alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice incalca art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie
39. Dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: (...) 8. Dupa articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 321-3213, cu urmatorul cuprins:
"Art. 32² alin. (1) lit. a) si b):
"(1) Politistul este indreptatit sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanei, numai in situatia in care:
a) aceasta incalca dispozitiile legale, ori exista motive verosimile pentru a banui ca pregateste sau a comis o fapta ilegala;
b) exista motive verosimile pentru a banui ca aceasta a fost prezenta la locul savarsirii unei fapte ilegale ori are cunostinta despre fapta, autor sau despre bunurile avand legatura cu fapta ."
Art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2):
"(1) Politistul este indreptatit sa efectueze controlul corporal al persoanei legitimate si, dupa caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de acesta, numai in scopul:
a) ridicarii bunurilor supuse confiscarii, interzise la detinere, cautate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe intr-o procedura judiciara, atunci cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana are asupra sa ori sub controlul sau astfel de bunuri; (...)
(2) Controlul vehiculului se poate efectua si in scopul identificarii unei persoane date in urmarire sau cautate potrivit legii, atunci cand exista motive verosimile pentru a banui ca aceasta este prezenta in vehicul . In intelesul prezentei legi, prin controlul vehiculului se intelege controlul oricarui mijloc de transport pe cale rutiera, feroviara, aeriana sau pe apa."
Art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b):
"(1) Politistul este indreptatit sa conduca o persoana la sediul politiei, atunci cand:
a) in conditiile art. 32² alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori exista motive verosimile pentru a banui ca identitatea declarata nu este reala sau documentele prezentate nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstantelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creeaza motive verosimile pentru a banui ca pregateste sau a comis o fapta ilegala."
40. Dispozitiile art. II pct. 16 [cu referire la art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: (...) 16. Dupa articolul 39 se introduc doua noi articole, articolele 39¹ si art. 39², cu urmatorul cuprins:
"Art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a):
"(1) In scopul realizarii activitatilor de prevenire, depistare, investigare sau urmarire penala a infractiunilor sau executarii pedepselor, prevenire si combatere a altor fapte ilegale, precum si de mentinere a ordinii si sigurantei publice:
(...)
b) Politia Romana este autorizata sa fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video sau prin alte mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activitati publice desfasurate in locuri publice, fara consimtamantul persoanelor vizate, in cazul in care exista motive verosimile pentru a banui ca in aceste locuri publice ar putea fi comise infractiuni sau alte fapte ilegale ori tulburata ordinea si siguranta publica.
(2) Politia Romana este autorizata sa acceseze, in mod direct si gratuit, sistemele de supraveghere a spatiilor publice ce sunt instalate in scopul prevenirii criminalitatii, pazei bunurilor si protectiei persoanelor sau supravegherii traficului rutier si care apartin organelor administratiei centrale sau locale, cu exceptia celor cu atributii in domeniul apararii si securitatii nationale, atunci cand:
a) exista motive verosimile pentru a banui ca imaginile fotografice ori inregistrarile audio si/sau video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea:
1. persoanelor care pregatesc, savarsesc sau au savarsit o infractiune;
2. persoanelor care au fost prezente la locul savarsirii unei infractiuni ori au cunostinta despre fapta, autor sau despre bunurile avand legatura cu fapta;
3. persoanelor date in urmarire sau cautate potrivit legii;
4. bunurile supuse confiscarii, interzise la detinere, cautate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe intr-o procedura judiciara;"
41. Dispozitiile art. III pct. 4 [cu referire la art. 27² alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice criticate au urmatorul cuprins:
"Articolul III
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 81/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
(...)
4. Dupa articolul 27 se introduc opt noi articole, articolele 27¹-27⁸, cu urmatorul cuprins:
"Art. 27² alin. (1) lit. a) si b):
"(1) Politistul de frontiera este indreptatit sa legitimeze si sa stabileasca identitatea persoanei, numai in situatia in care:
a) aceasta incalca dispozitiile legale, ori exista motive verosimile pentru a banui ca pregateste sau comis o fapta ilegala la regimul frontierei de stat;
b) prezenta acesteia in zona de frontiera este suspecta sau nu poate fi justificata."
Art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2):
"(1) Politistul de frontiera este indreptatit sa efectueze controlul corporal al persoanei legitimate si, dupa caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de acesta, numai in scopul:
a) ridicarii bunurilor supuse confiscarii, interzise la detinere, cautate potrivit legii sau care pot fi utilizate ca probe intr-o procedura judiciara, atunci cand exista motive verosimile pentru a banui ca persoana are asupra sa ori sub controlul sau astfel de bunuri; (...)
(2) Controlul vehiculului se poate efectua si in scopul identificarii unei persoane date in urmarire sau cautata potrivit legii, atunci cand exista motive verosimile pentru a banui ca aceasta este prezenta in vehicul . In intelesul prezentei ordonante de urgenta, prin controlul vehiculului se intelege controlul oricarui mijloc de transport pe cale rutiera, feroviara, aeriana sau pe apa."
Art. 274 alin. (1) lit. a) si b):
"(1) Politistul de frontiera este indreptatit sa conduca o persoana la sediul politiei de frontiera, atunci cand:
a) in conditiile art. 27² alin. (3) nu s-a putut stabili identitatea acesteia, ori exista motive verosimile pentru a banui ca identitatea declarata nu este reala sau ca documentele declarate nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstantelor, ori bunurilor aflate asupra sa, exista motive verosimile pentru a banui ca pregateste sau a comis o fapta ilegala;".
42. Se observa, mai intai, ca intreaga motivare a obiectiei de neconstitutionalitate formulate cu privire la aceste texte se refera la lipsa de claritate a sintagmelor motive verosimile si fapta ilegala, de natura sa determine, potrivit autorilor sesizarii, neconstitutionalitatea legii in raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie . Curtea constata ca aceste critici sunt neintemeiate.
43. Astfel, referitor la conceptele/notiunile/terminologia utilizate la redactarea unui act normativ, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, stabileste ca "In cadrul solutiilor legislative preconizate trebuie sa se realizeze o configurare explicita a conceptelor si notiunilor folosite in noua reglementare, care au un alt inteles decat cel comun, pentru a se asigura astfel intelegerea lor corecta si a se evita interpretarile gresite" (art. 25); "(1) In limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni. (2) Daca o notiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv, si devine obligatoriu pentru actele normative din aceeasi materie.(...)" (art. 37). Cat priveste notiunea de verosimil, se constata ca este utilizata de legiuitor in sensul comun care, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane, este acela de plauzibil, probabil, posibil, care pare adevarat.
44. Mai mult, sintagma motive verosimile are un inteles consacrat, fiind cuprinsa in textul art. 5 paragraful 1 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale - Dreptul la libertate si la siguranta, potrivit caruia "Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: (...) c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia" (in traducerea Conventiei astfel cum a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994 si astfel cum este disponibila pe pagina de internet a CEDO). Legiuitorul a realizat o transpunere fidela in legislatia nationala a terminologiei utilizate in Conventie, oferind astfel un sens cunoscut notiunilor utilizate, cristalizat printr-o jurisprudenta conturata a CEDO, obligatorie in temeiul si potrivit regulilor stabilite de art. 20 din Constitutia Romaniei. De altfel, Legea nr. 24/2000 impune ca "(1) Solutiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie sa aiba in vedere reglementarile in materie ale Uniunii Europene, asigurand compatibilitatea cu acestea. (2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste dispozitiile cuprinse in tratatele internationale la care Romania este parte, precum si in ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului". [art. 22 alin. (1) si (2)]
45. Curtea retine in acest sens, exemplificativ, referiri jurisprudentiale din Ghidul privind articolul 5 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului - Dreptul la libertate si la siguranta (2018), care cuprinde o sectiune distincta, dedicata intelesului expresiei "motive verosimile de a banui", in care se arata ca:
"85. A�VerosimilulA� banuielilor pe care trebuie sa se bazeze o arestare constituie un element esential al protectiei oferite de art. 5 A� 1 lit. c) (Mehmet Hasan Altan impotriva Turciei, pct. 124; Fernandes Pedroso impotriva Portugaliei, pct. 87).
86. Existenta unor A�motive verosimile de a banuiA� ca a fost savarsita o infractiune presupune fapte sau informatii capabile sa convinga un observator obiectiv ca individul in cauza poate sa fi comis infractiunea [Selahattin Demirtas impotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 161; Ilgar Mammadov impotriva Azerbaidjanului, pct. 88; Erdagoz impotriva Turciei, pct. 51; Fox, Campbell si Hartley impotriva Regatului Unit, pct. 32]. In consecinta, nereusita autoritatilor de a efectua o ancheta veritabila asupra principalelor fapte dintr-o cauza pentru a verifica temeinicia unei plangeri constituie o incalcare a art. 5 A� 1 lit. c) (Stepuleac impotriva Moldovei, pct. 73; Elci si altii impotriva Turciei, pct. 674).
87. Ceea ce poate fi considerat A�verosimilA� depinde de toate circumstantele, insa faptele care pot da nastere unor banuieli nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzatie [Merabishvili impotriva Georgiei (MC), pct. 184; Selahattin Demirtas impotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 162].
88. In timp ce A�motive verosimile de a banuiA� trebuie sa existe la momentul arestarii si detentiei initiale, trebuie demonstrat, de asemenea, in cazul detentiei prelungite, ca motivele de a banui persista si raman A�verosimileA� pe durata detentiei [Selahattin Demirtas impotriva Turciei (nr. 2)*, pct. 164].
89. Desi, in materie de terorism, nu se poate solicita statelor contractante sa stabileasca caracterul temeinic al banuielilor care au motivat arestarea unui terorist suspect divulgand surse confidentiale de informatie, Curtea a considerat ca necesitatea combaterii criminalitatii teroriste nu poate justifica extinderea notiunii de A�verosimilA� pana in punctul in care se aduce atingere esentei garantiei oferite de art. 5 A� 1 lit. c) (O`Hara impotriva Regatului Unit, pct. 35). (...)"
46. De altfel, examinand si jurisprudenta Curtii Constitutionale se poate constata ca aceasta, luand act de consacrarea conventionala a sintagmei motive verosimile si de intelesul atribuit acesteia in jurisprudenta CEDO, a utilizat-o ca reper pentru lamurirea semnificatiei altor notiuni/sintagme utilizate de legislatia procesual penala din Romania. Astfel, de exemplu, pronuntandu-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala, Curtea a constatat ca "nu exista o definitie legala a notiunii de A�suspiciune rezonabilaA�. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a explicat, in jurisprudenta sa, la care face trimitere si jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, sensul sintagmei criticate. Astfel, prin Hotararea din 22 mai 2014, pronuntata in Cauza Ilgar Mammadov impotriva Azerbaidjanului, paragraful 88, si Hotararea din 30 august 1990, pronuntata in Cauza Fox, Campbell si Hartley impotriva Regatului Unit, paragraful 32, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca existenta unor A�suspiciuni rezonabileA� ca a fost comisa o infractiune presupune fapte sau informatii capabile sa convinga un observator obiectiv ca persoana urmarita sau judecata penal poate sa fi comis infractiunea, dar ca ceea ce poate fi considerat A�rezonabilA� depinde de aspectele cauzei. Aceasta abordare constituie, de fapt, o aplicare a dispozitiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Conventie, care admit ca o persoana poate fi privata de libertate atunci cand exista motive verosimile ca aceasta a savarsit o infractiune ." (in acest sens, deciziile Curtii Constitutionale nr. 10 din 18 ianuarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 284 din 30 martie 2018, nr. 185 din 29 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, paragraful 19, si nr. 381 din 7 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2016). Intr-o alta cauza, Curtea a retinut, intre altele, ca "Referitor la termenul A�suspiciune rezonabilaA�, a carui lipsa de claritate si previzibilitate este criticata in prezenta cauza, Curtea observa ca acesta este folosit de legiuitor pentru prima data in cuprinsul dispozitiilor art. 2171 din Codul de procedura penala din 1968, introdus prin art. XVIII, pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acest articol dispunea ca atunci A�cand exista o suspiciune rezonabila ca activitatea de urmarire penala este afectata din cauza imprejurarilor cauzei sau calitatii partilor ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partilor sau din oficiu, poate trimite cauza la un parchet egal in gradA�. Noua reglementare releva o recurenta a acestui termen, fiind utilizat de legiuitor in cuprinsul mai multor articole, de exemplu art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 125, art. 154 alin. (1), art. 165 alin. (2), art. 202 alin. (1), art. 293 alin. (2), art. 493 alin. (1) etc. Referitor la semnificatia acestui termen, Curtea retine ca (...) suspiciunea rezonabila reprezinta un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau imprejurari, pentru a suspecta o persoana de savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. De asemenea, s-a retinut ca prin suspiciune rezonabila trebuie inteles suspiciunea bazata pe motive verosimile (plauzibile)." (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragrafele 17 si 18).
47. Intrucat sintagma criticata are o consacrare conventionala, precum si un inteles dezvoltat intr-o jurisprudenta consistenta a CEDO si a Curtii Constitutionale, nu se poate retine "lipsa de claritate" a normei care ar determina, in opinia autorilor sesizarii, posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati in mod abuziv. Astfel fiind, nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie, invocata in sesizare .
48. Cat priveste pretinsa lipsa de claritate a sintagmei fapta ilegala, se observa ca nu este motivata in raport cu art. 1 alin. (5) din Constitutie invocat ca temei al criticilor formulate. Simpla afirmatie ca normele unei legi au un mod general de formulare nu poate fi de natura sa demonstreze incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie referitor la principiul legalitatii. Numeroase legi folosesc, prin forta lucrurilor, formule mai mult sau mai putin vagi, a caror interpretare si aplicare depind de practica. Intr-o jurisprudenta constanta CEDO a retinut in acest sens ca oricat de clar ar fi redactata o norma juridica, in orice sistem de drept exista un element inevitabil de interpretare judiciara (Hotararea din 22 noiembrie 1995, pronuntata in cauzele S.W. impotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, paragrafele 36 si 37, Kafkaris impotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada impotriva Spaniei, paragrafele 92 si 93).
49. Or, in prezenta cauza, chiar autorii demonstreaza ca, in pofida formularii generale, intelesul sintagmei este evident, aceasta vizand faptele savarsite cu "incalcarea dispozitiilor legale" (ultimul paragraf al pct. 1 din sesizare). O enumerare exhaustiva a acestora pentru a circumscrie expres si limitativ faptele ilegale "care reclama interventia politiei" ar fi imposibil de realizat, aceasta circumscriere fiind realizata prin chiar obiectul reglementarii. Curtea considera ca, in realitate, criticile formulate nu ridica probleme de constitutionalitate, ci de interpretare si aplicare a legii, autorii sesizarii invocand o lipsa de competenta a politistului cu privire la diverse categorii de "fapte ilegale", intrucat "politia nu are atributii decat in domeniul penal si contraventional". Or, aplicarea in practica a dispozitiilor legale excedeaza controlului de constitutionalitate, cu atat mai mult cu cat claritatea lor este evidenta si cata vreme domeniul de incidenta este clar circumscris (obiectul legii din care acestea fac parte priveste organizarea si functionarea Politiei Romane).
(2) Sustinerea potrivit careia art. II, dispozitiile referitoare la art. 329 alin. (2) si (4) din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) si art. 53 din Constitutie
50. Dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 329 alin. (2) si (4) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: (...) 8. Dupa articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 321-3213, cu urmatorul cuprins:
"Art. 32⁹ alin. (2) si (4):
"(2) Folosirea mijloacelor de constrangere nu trebuie sa depaseasca, prin intensitate si durata, nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei.
(...)
(4) Folosirea mijloacelor de constrangere se face in mod gradual, dupa avertizarea verbala prealabila asupra utilizarii acestora si dupa acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma solicitarilor legale ale politistului. In situatia unei actiuni violente iminente indreptate impotriva politistului sau a altei persoane, mijloacele de constrangere pot fi folosite fara avertizarea verbala prealabila."
51. Autorii sesizarii sustin, in esenta, ca aceste texte "nu reglementeaza cu claritate faptul ca folosirea mijloacelor de constrangere trebuie realizata exclusiv cand comportamentul persoanei vizate o impune in mod strict necesar" si nici nu stabilesc "o ierarhie clara a mijloacelor de constrangere", ceea ce este de natura a crea "posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati in mod abuziv".
52. Examinand textele criticate, se constata ca, in mod contrar sustinerilor autorilor sesizarii, acestea circumstantiaza folosirea mijloacelor de constrangere, prin raportarea la "nevoile reale pentru atingerea scopului interventiei", si impun o necesara proportionalitate in privinta recurgerii la acestea, precizand ca "nu trebuie sa depaseasca, prin intensitate si durata" nevoile mentionate si ca folosirea lor "se face in mod gradual". Totodata, textul distinge intre ipoteza "unei actiuni violente iminente indreptate impotriva politistului sau a altei persoane" si celelalte situatii circumscrise, cu caracter general, sintagmei "nevoi reale" si adapteaza folosirea mijloacelor de constrangere la aceste ipoteze.
53. Astfel, "mijloacele de constrangere" sunt enumerate in alin. (1) al art. 329 din lege, potrivit caruia "In indeplinirea atributiilor de serviciu, politistul este indreptatit sa utilizeze mijloacele de constrangere, constand in: forta fizica, inclusiv aplicarea de procedee de autoaparare sau imobilizare; catuse sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare si/sau inferioare, denumite in continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe si de foc; mijloace adecvate sau, dupa caz, vehicule, pentru oprirea fortata, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spatii inchise in care se gasesc persoane si bunuri, ori pentru inlaturarea unor obstacole".
54. In continuare, art. 32¹⁰ din lege circumstantiaza conditiile in care politistul "este indreptatit sa foloseasca forta fizica", art. 32¹¹ stabileste conditiile in care politistul "este indreptatit sa utilizeze catuse sau alte mijloace de imobilizare", art. 32¹² si art. 32¹³ stabilesc conditiile in care politistul "este indreptatit sa utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substante iritant- lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu (...)", precum si obligatiile suplimentare ce ii revin in situatia utilizarii unor astfel de mijloace de constrangere, iar art. 35, astfel cum a fost modificat, stabileste situatiile in care se interzice utilizarea anumitor mijloace de imobilizare, precum si obligatia politistului de a permite persoanei aflate in spatiul public si impotriva careia sunt folosite catuse sau alte mijloace de imobilizare sa adopte masuri adecvate pentru acoperirea fetei si a mijloacelor de imobilizare.
55. In aceste conditii, precizarile dorite de autorii sesizarii par mai mult de natura a conferi redundanta textelor examinate prin introducerea unor notiuni precum "strict necesar", precum si de a restrange ipoteza aplicarii acestora numai la "posibila agresiune" savarsita de o persoana, cu ignorarea diversitatii situatiilor care impun, in mod real, interventia politistului si in privinta carora nu se poate realiza, din motive obiective, o enumerare exhaustiva. Cata vreme nu se poate realiza o lista exhaustiva a faptelor ilegale si a circumstantelor in care acestea sunt savarsite, nu se poate reglementa nicio "ierarhie a mijloacelor de constrangere" de natura sa constituie raspunsul necesar si proportional pentru fiecare dintre aceste fapte . Legiuitorul a introdus insa, atat in formularea textelor criticate, cat si a celor care reglementeaza situatiile in care politistul este indreptatit sa utilizeze diverse categorii de mijloace de constrangere, dispozitii de natura sa circumstantieze necesitatea si proportionalitatea interventiei politistului, astfel incat nu poate fi retinuta pretinsa incalcare a art. 1 alin. (5) si a art. 53 din Constitutie . Eventualele abateri de la regulile astfel stabilite constituie probleme de aplicare a legii, care nu intra in competenta Curtii Constitutionale.
(3) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 8, dispozitiile referitoare la art. 3212 din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie
56. Dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 3212 din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
A�(...)8. (...)
Art. 32¹²
Politistul este indreptatit sa utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substante iritant-lacrimogene si/sau paralizante, caini de serviciu, scuturi de protectie, casti cu vizor, dispozitive cu electrosocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum si alte mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava, in scopul impiedicarii sau neutralizarii actiunilor violente ale persoanei, atunci cand:
a) utilizarea fortei fizice nu a fost sau nu este apta sa produca acest rezultat, sau
b) aceasta intentioneaza sa savarseasca sau savarseste actiuni violente cu obiecte, dispozitive, substante sau animale ce pot pune in pericol viata, sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor.A�"
57. Potrivit criticii formulate, situatiile enumerate in text ar avea un caracter "exemplificativ", ceea ce ar determina incalcarea art. 1 alin. (5) din Constitutie .
58. Si aceasta critica este neintemeiata, considerentele enuntate la punctul anterior fiind aplicabile, mutatis mutandis. In plus, se observa ca scopul utilizarii dispozitivelor cu electrosocuri, precum si a altor mijloace de imobilizare care nu pun in pericol viata sau nu produc o vatamare corporala grava este clar precizat de legiuitor: impiedicarea sau neutralizarea actiunilor violente ale persoanei.
59. Nu orice actiune violenta a persoanei legitimeaza insa o astfel de utilizare. Legiuitorul a circumstantiat, prin acelasi text legal, la lit. a) si b) mai sus citate, situatiile in care este permisa utilizarea, respectiv atunci cand este in joc viata, sanatatea ori integritatea corporala a persoanei sau cand simpla utilizare a fortei fizice nu poate conduce la neutralizarea actiunilor violente.
60. De asemenea, nu orice persoana poate fi supusa utilizarii unor astfel de dispozitive. In acest sens, legea criticata da o noua redactare art. 35 din Legea nr. 218/2002, stabilind ca: "Se interzice folosirea catuselor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe sau a armelor de foc, precum si a mijloacelor prevazute la art. 3212 impotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilitati si copiilor, cu exceptia cazurilor in care acestia infaptuiesc un atac armat sau in grup, care pune in pericol viata sau integritatea corporala a uneia ori mai multor persoane ."
61. Mai mult, ca masura de protectie a vietii, integritatii fizice si sanatatii persoanelor care, in astfel de situatii extreme, sunt supuse utilizarii dispozitivelor mentionate, legea criticata introduce, prin art. 3213, obligatii ale politistilor, dupa cum urmeaza: "Politistul este obligat ca, in cel mai scurt timp, sa solicite serviciilor specializate acordarea asistentei medicale de urgenta persoanelor impotriva carora au fost utilizate dispozitive cu electrosocuri, persoanelor afectate de utilizarea substantelor iritant-lacrimogene, precum si persoanelor ranite prin utilizarea mijloacelor de constrangere. De indata ce va fi posibil, situatia se raporteaza verbal si, ulterior, se intocmeste un proces-verbal."
62. Se constata, asadar, ca, fata de legea in vigoare [care permite, prin dispozitiile art. 33 alin. (1), inclusiv utilizarea bastoanelor cu energie electrostatica], normele criticate aduc un plus de precizie, definind cu exactitate situatiile in care este permisa utilizarea unor astfel de dispozitive, garantiile in cazul utilizarii lor, precum si obligatia de raportare, tocmai in scopul de a preveni orice abuz si a asigura ca se respecta cerintele de proportionalitate a restrangerii exercitiului unor drepturi fundamentale, in acord cu prevederile art. 53 din Constitutie . Prin introducerea acestor conditii si garantii, normele criticate sunt corelate si cu recomandarile cuprinse in cel de-al 20-lea Raport general al Comitetului european pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT), in care se arata ca utilizarea acestor dispozitive ar trebui sa se limiteze la situatiile in care exista o amenintare imediata si reala a vietii sau riscul de vatamare grava. Recurgerea la astfel de arme in scopul exclusiv al asigurarii respectarii unui ordin este inadmisibila. In plus, ar trebui ca recurgerea la astfel de arme sa fie autorizata numai atunci cand alte metode mai putin coercitive (negociere si persuasiune, tehnicile de control manual etc.) au esuat sau sunt impracticabile si unde este singura alternativa posibila la utilizarea unei metode care prezinta un risc mai mare de ranire sau deces (pct. 70 din raport). Potrivit aceluiasi raport, desi cercetarea in aceasta privinta ramane, pentru moment, in mare masura neconcludenta, este de necontestat faptul ca utilizarea acestor dispozitive prezinta riscuri specifice pentru sanatate, cum ar fi posibilitatea de ranire la cadere dupa lovire sau arsuri in cazul utilizarii prelungite in modul "contact". In absenta unei cercetari detaliate privind efectele potentiale asupra persoanelor deosebit de vulnerabile (de exemplu, batranii, femeile insarcinate, copiii mici, persoanele cu afectiuni cardiace preexistente), CPT considera ca utilizarea lor in raport cu aceste persoane ar trebui, in orice caz, evitata (pct. 79). De asemenea, CPT considera ca orice persoana impotriva careia a fost folosit un astfel de dispozitiv ar trebui, in toate cazurile, sa fie vazuta de un medic si, daca este necesar, dusa la spital (pct. 81).
(4) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 12, dispozitiile referitoare la art. 351 din Legea nr. 218/2002, incalca art. 1 alin. (5) din Constitutie
63. Dispozitiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 351 din Legea nr. 218/2002) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: A� (...)12. Dupa articolul 35 se introduc doua noi articole, articolele 35¹ si 35², cu urmatorul cuprins:
Art. 35¹
In exercitarea atributiilor de serviciu, politistul are obligatia sa poarte asupra sa insigna de politist sau legitimatia de serviciu si mijloacele de constrangere si de protectie din dotare, precum si sa utilizeze mijloacele din dotare necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege.(...)A�"
64. In opinia autorilor sesizarii, textul criticat ar obliga politistul sa utilizeze "mijloacele de constrangere din dotare", incalcand astfel art. 1 alin. (5) din Constitutie .
65. Curtea constata ca aceasta interpretare a autorilor sesizarii nu corespunde sensului evident al textului, care se refera, in mod clar, la utilizarea mijloacelor de constrangere "necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege". Aceasta inseamna ca folosirea acestora se va face in exercitarea atributiilor prevazute de lege si daca este necesar. Caracterul necesar implica, in mod evident, o apreciere din partea politistului, in raport cu situatia si circumstantele concrete ale fiecarui caz, respectiv daca este necesar sa utilizeze astfel de mijloace de constrangere si care anume, neputandu-se retine o obligatie a politistului de a le utiliza oricand si pe toate, cum pare a acredita interpretarea autorilor sesizarii. Astfel fiind, nici aceste critici nu pot fi retinute.
(5) Sustinerea potrivit careia art. II pct. 8, dispozitiile referitoare la art. 321 alin. (5) din Legea nr. 218/2002, si art. III pct. 4, dispozitiile referitoare la art. 271 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001, incalca art. 20 alin. (2) si art. 22 din Constitutie
66. Dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 321 alin. (5) din Legea nr. 218/2002] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: (...) 8. Dupa articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 32¹-32¹³, cu urmatorul cuprins:
"Art. 32¹ alin. (5):
"Se prezuma intentia savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului fapta persoanei de a se apropia de acesta dupa ce, in prealabil, a fost avertizata prin cuvintele: Politia, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitarilor prevazute la alin. (1) referitoare la renuntarea temporara la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau alin. (2)."
67. Dispozitiile art. III pct. 4 [cu referire la art. 271 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice criticate au urmatorul cuprins:
Articolul III pct. 4
"Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 29 iunie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 81/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: (...) 4. Dupa articolul 27 se introduc opt noi articole, articolele 27¹-27⁸, cu urmatorul cuprins:
"Art. 27¹ alin. (5):
"Se prezuma intentia savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului de frontiera fapta persoanei de a se apropia de aceasta dupa ce, in prealabil, a fost avertizata prin cuvintele: Politia de frontiera, stai! - Nu te apropia!, ori de a nu se conforma solicitarilor prevazute la alin. (1) sau (2)."
68. In opinia autorilor sesizarii, normele criticate ar crea o "prezumtie de legitima aparare in favoarea politistului", determinand posibilitatea unei interventii abuzive din partea fortelor de ordine.
69. Contrar acestor sustineri, se constata ca textul criticat stabileste in mod clar in ce situatie se prezuma intentia savarsirii unei actiuni violente indreptate impotriva politistului, precizare necesara tocmai pentru protectia persoanelor si excluderea oricaror interventii abuzive din partea fortelor de ordine, in acord cu statuarile din jurisprudenta CEDO citata de autorii sesizarii, respectiv Hotararea din 28 septembrie 2015, pronuntata in Cauza Bouyid impotriva Belgiei, paragraful 101, unde Curtea a subliniat ca "orice comportament al fortelor de ordine fata de o persoana, care aduce atingere demnitatii umane, constituie o incalcare a art. 3 din Conventie . Acest lucru este valabil in special in cazul utilizarii de catre acestea a fortei fizice impotriva unei persoane, atunci cand aceasta nu se dovedeste a fi strict necesara avand in vedere comportamentul sau, indiferent de efectul pe care l-a avut asupra persoanei in cauza". Tocmai pentru a preintampina utilizarea in mod arbitrar a fortei fizice (de natura a leza demnitatea umana, potrivit jurisprudentei CEDO citate, sau chiar viata persoanei) legiuitorul a circumstantiat cu claritate situatiile in care comportamentul persoanei justifica recurgerea la masuri de aceasta natura de catre politist.
70. Aspectele privitoare la aplicarea legii, antamate prin invocarea Codului european de etica al politiei, adoptat prin Recomandarea REC (2001) 10 de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, sectiunea V - Linii directoare pentru actiunea/interventia politiei, paragrafele 36-38, nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate.
71. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32¹ alin. (5), art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b), art. 32⁹ alin. (2) si (4) si art. 32¹² din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane], art. II pct. 16 [cu referire la art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002], si art. III pct. 4 [cu referire la art. 271 alin. (5), art. 27² alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] si cu majoritate de voturi in ceea ce priveste art. II pct. 12 (cu referire la art. 35¹ din Legea nr. 218/2002) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca dispozitiile art. II pct. 8 [cu referire la art. 32¹ alin. (5), art. 32² alin. (1) lit. a) si b), art. 32³ alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 32⁴ alin. (1) lit. a) si b), art. 32⁹ alin. (2) si (4) si art. 32¹² dinLegea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane], art. II pct. 12 (cu referire la art. 35¹ din Legea nr. 218/2002), art. II pct. 16 [cu referire la art. 39² alin. (1) lit. b) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 218/2002] si art. III pct. 4 [cu referire la art. 27¹ alin. (5), art. 27² alin. (1) lit. a) si b), art. 27³ alin. (1) lit. a) si alin. (2) si art. 27⁴ alin. (1) lit. a) si b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane] din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 18 septembrie 2019.

RESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

*
OPINIE SEPARATA

In dezacord cu solutia pronuntata, cu majoritate de voturi, de Curtea Constitutionala formulam prezenta opinie separata,
considerand ca sesizarea de neconstitutionalitate formulata de un numar de 94 de deputati apartinand Grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvati Romania si Partidului National Liberal,
s-ar fi impus a fi admisa si constatata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. II pct. 12 (cu referire la art. 351 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice, intrucat acestea incalca principiul legalitatii prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa referitoare la claritate si previzibilitate,
pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare:
1. Dispozitiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 351 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice au urmatorul cuprins:
"Articolul II
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
(...)
12. Dupa articolul 35 se introduc doua noi articole, articolele 351 si 352 cu urmatorul cuprins:
Art. 351. -
In exercitarea atributiilor de serviciu, politistul are obligatia sa poarte asupra sa insigna de politist sau legitimatia de serviciu si mijloacele de constrangere si de protectie din dotare, precum si sa utilizeze mijloacele din dotare necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege.
(...)"
2. Examinand aceste dispozitii legale, constatam ca textul criticat, astfel cum este redactat, obliga politistul sa utilizeze "mijloacele de constrangere si de protectie din dotare", imprejurare care, in opinia noastra, "este de-a dreptul absurda". Cel mai probabil legiuitorul a dorit sa precizeze ca politistul poate utiliza exclusiv mijloacele din dotare, nu si alte mijloace . Aceasta redactare deficitara poate insa genera efecte severe in aplicarea legii, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, fiind necesara - din punctul nostru de vedere - corectarea textului prin introducerea precizarii ca politistul este obligat sa utilizeze "numai" mijloacele din dotare si doar pe cele pe care le apreciaza - in raport cu situatia si circumstantele concrete ale fiecarui caz - ca fiind necesare indeplinirii atributiilor prevazute de lege, inclusiv pentru a putea fi probata legalitatea interventiilor sale.
3. Prin urmare, textul de lege nu intruneste exigentele de claritate si previzibilitate, exigente impuse si de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, prin dispozitiile art. 8 alin. (4) si art. 36 alin. (1) si alin. (4) teza finala: "Textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, fara dificultati sintactice si pasaje obscure sau echivoce. [...] Forma si estetica exprimarii nu trebuie sa prejudicieze stilul juridic, precizia si claritatea dispozitiilor"; "Actele normative trebuie redactate intr-un limbaj si stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar si precis, care sa excluda orice echivoc, cu respectarea stricta a regulilor gramaticale si de ortografie"; "Redactarea este subordonata dezideratului intelegerii cu usurinta a textului de catre destinatarii acestuia".
Respectarea acestor norme concura la asigurarea unei legislatii care se circumscrie principiului constitutional al securitatii raporturilor juridice, conferind actelor normative claritatea si previzibilitatea necesare.
In acest context precizam ca, in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, si Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012), s-a retinut ca "Orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat".
In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale (Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 52, si Hotararea din 25 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza Sissanis impotriva Romaniei, paragraful 66).
Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca, "odata ce Statul adopta o solutie, aceasta trebuie sa fie pusa in aplicare cu claritate si coerenta rezonabile pentru a evita pe cat este posibil insecuritatea juridica si incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de catre masurile de aplicare a acestei solutii (...)". (Hotararea din 1 decembrie 2005 pronuntata in Cauza Paduraru impotriva Romaniei, Hotararea din 6 decembrie 2007 pronuntata in Cauza Beian impotriva Romaniei) - a se vedea in acelasi sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012.
Pe cale de consecinta, o lege indeplineste conditiile calitative impuse atat de Constitutie, cat si de Conventie, numai daca norma este enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite celor care trebuie sa o aplice sa isi adapteze conduita in functie de aceasta.
Din aceasta perspectiva, dispozitiile art. II pct. 12 (cu referire la art. 351 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice sunt viciate, prin formularea neclara, caracterul confuz si imprecis si, prin urmare, impredictibil al acestora, asa cum am aratat anterior.
Prin aceste prevederi se creeaza incertitudine cu privire la aplicarea lor unitara si astfel risca sa fie incalcat principiul securitatii juridice, principiu ce reclama ca normele, enunturile juridice sa fie cunoscute si intelese, iar pentru a fi intelese trebuie sa fie suficient de clare, precise, explicite si previzibile, astfel incat sa il poata avertiza, in mod inechivoc si intr-o maniera lipsita de ambiguitati, pe destinatarul normei asupra gravitatii consecintelor nerespectarii prescriptiilor legale cuprinse in acestea.

* * *

Avand in vedere toate aspectele relevate anterior, consideram ca sesizarea de neconstitutionalitate formulata de un numar de 94 de deputati apartinand grupurilor parlamentare ale Uniunii Salvati Romania si Partidului National Liberal,
s-ar fi impus a fi admisa si constatata neconstitutionalitatea dispozitiilor art. II pct. 12 (cu referire la art. 351 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane) din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul ordinii si sigurantei publice, intrucat acestea incalca principiul legalitatii prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa referitoare la claritate si previzibilitate.