Legea 302/2004 (Republicata 2011) privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata 2011

(2) In cazul in care persoana condamnata poate face dovada platii totale sau partiale efectuate in orice stat, autoritatea judiciara romana de executare se consulta cu autoritatea competenta din statul emitent in modul prevazut la art. 241 alin. (3). Orice parte din pedeapsa recuperata in orice alt mod din orice stat trebuie dedusa integral din suma care trebuie executata in Romania.

ARTICOLUL 244 - Inlocuirea pedepsei pecuniare
Daca executarea unei hotarari nu este posibila, fie total, fie partial, autoritatea judiciara romana de executare poate dispune inlocuirea amenzii, in conditiile art. 63^1 din Codul penal.

ARTICOLUL 245 - Amnistia, gratierea si revizuirea
(1) Amnistia si gratierea pot fi acordate atat de catre statul emitent, cat si de catre statul roman.
(2) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 244, orice revizuire a hotararii este de competenta exclusiva a statului emitent.

ARTICOLUL 246 - Destinatia fondurilor obtinute din executarea hotararilor si cheltuielile
(1) Fondurile obtinute din executarea hotararilor de autoritatile judiciare romane de executare se fac venit la bugetul de stat, daca nu se convine altfel cu statul emitent si statul roman, mai cu seama in cazurile prevazute la art. 233 alin. (2) lit. b).
(2) Cheltuielile efectuate de autoritatile romane in aplicarea prezentei sectiuni raman in sarcina statului roman.

ARTICOLUL 247 - Informare
Autoritatea judiciara romana de executare informeaza neintarziat autoritatea competenta a statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa:
a) despre transmiterea hotararii catre autoritatea competenta;
b) despre orice hotarare de nerecunoastere si neexecutare a hotararii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
c) despre neexecutarea totala sau partiala a hotararii si motivele pentru care s-a pronuntat aceasta;
d) despre executarea hotararii imediat dupa incheierea executarii;
e) despre inlocuirea sanctiunii pecuniare cu o alta pedeapsa .

Sectiunea 5 - Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare


PARAGRAFUL 1 - Dispozitii generale


ARTICOLUL 248 - Definitii
(1) Prin ordin de confiscare se intelege sanctiunea sau masura dispusa de o instanta ca urmare a unei proceduri penale, care consta in scoaterea fortata definitiva a bunurilor din patrimoniul celui care le detine.
(2) Prin bun se intelege orice bun, indiferent de natura acestuia, corporal sau necorporal, mobil ori imobil, precum si documentele sau instrumentele juridice care dovedesc existenta unui titlu sau a unui drept asupra acestui bun, cu privire la care instanta din statul emitent a stabilit ca:
a) constituie produsul infractiunii sau corespunde in totalitate ori in parte valorii acestui produs; sau
b) constituie instrumentul unei asemenea infractiuni .
(3) Prin produsul unei infractiuni se intelege orice avantaj economic ce decurge din savarsirea faptei penale. Poate imbraca orice forma de bun care a luat fiinta prin savarsirea infractiunii.
(4) Prin instrument al unei infractiuni se intelege orice fel de bun care a folosit sau a fost destinat sa foloseasca, in orice fel, in totalitate ori partial, pentru savarsirea infractiunii sau infractiunilor.
(5) Prin bunuri culturale care fac parte din patrimoniul national cultural se intelege bunurile definite conform art. 63 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care transpune art. 1 alin. (1) din Directiva Consiliului 93/7/CEE din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul unui alt stat membru.
(6) Atunci cand procedurile penale care au condus la confiscare se refera la o infractiune principala si la infractiunea de spalare de bani, prin infractiunea prevazuta la art. 262 alin. (1) lit. f) se intelege infractiunea principala.
(7) Prin stat emitent se intelege statul membru in care o instanta a emis un ordin de confiscare in cadrul unei proceduri penale.
(8) Prin stat de executare se intelege statul membru caruia ordinul de confiscare i-a fost transmis spre executare .
(9) Prin decizia-cadru se intelege Decizia-cadru 2006/783/JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce la ordinele de confiscare, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 24 noiembrie 2006.

ARTICOLUL 249 - Ordinul de confiscare si certificatul
(1) Ordinul de confiscare se emite in forma si in conformitate cu legislatia statului emitent si este insotit de certificatul prevazut la alin. (3).
(2) Potrivit legii romane, prin ordin de confiscare se intelege hotararea prin care instanta a luat masura de siguranta a confiscarii speciale, cu mentiunea definitiva ori dispozitivul acestei hotarari, cuprinzand dispozitia de confiscare.
(3) Certificatul trebuie sa fie intocmit potrivit formularului standard prevazut la anexa nr. 4 si sa fie semnat si stampilat de autoritatea judiciara care a dispus confiscarea . De asemenea, continutul certificatului trebuie sa fie certificat de autoritatea judiciara emitenta.

ARTICOLUL 250 - Autoritati romane competente
(1) Autoritatile romane competente sa emita un ordin de confiscare sunt instantele judecatoresti.
(2) In cazul ordinului de confiscare emis de o autoritate judiciara dintr-un stat membru, competenta de executare apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul care face obiectul confiscarii. In cazul in care ordinul de confiscare priveste:
a) mai multe bunuri mobile aflate in circumscriptia unor tribunale diferite, competenta apartine Tribunalului Bucuresti;
b) mai multe bunuri mobile si un bun imobil, competenta apartine tribunalului in a carui circumscriptie se afla bunul imobil;