Legea 302/2004 (Republicata 2011) privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata 2011

(2) Originalul ordinului de confiscare si originalul certificatului sunt transmise statului de executare, la cerere .
(3) In cazul in care autoritatea judiciara emitenta nu cunoaste autoritatea competenta sa recunoasca si sa execute ordinul de confiscare, aceasta solicita statului de executare, prin punctele de contact ale Romaniei la Reteaua Judiciara Europeana, sa ii furnizeze informatii in acest sens.
(4) Transmiterea directa prevazuta la alin. (1) nu este permisa in cazul in care un stat membru a desemnat o autoritate centrala pentru transmiterea sau primirea ordinelor de confiscare.
(5) Toate comunicarile legate de recunoasterea si executarea ordinului de confiscare au loc direct intre autoritatea emitenta si autoritatea competenta din statul de executare, sub rezerva prevederilor alin. (4).

ARTICOLUL 254 - Determinarea statului membru competent sa execute ordinul de confiscare
(1) Ordinul de confiscare si certificatul prevazut la art. 249 pot fi transmise:
a) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unei sume de bani, catre autoritatea competenta din statul membru in care autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca persoana fizica sau juridica fata de care s-a dispus confiscarea detine bunuri sau venituri;
b) daca ordinul de confiscare are ca obiect confiscarea unor parti dintr-un bun, catre autoritatea competenta din statul membru in care autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca se afla bunul supus confiscarii.
(2) In lipsa unor indicii intemeiate, care sa permita determinarea statului membru caruia sa ii fie transmis ordinul, autoritatea judiciara emitenta poate transmite ordinul de confiscare catre autoritatea competenta din statul membru in care domiciliaza sau isi are sediul persoana fizica sau juridica impotriva careia a fost emis ordinul.

ARTICOLUL 255 - Transmiterea unui ordin de confiscare catre unul sau mai multe state de executare
(1) Ordinul de confiscare poate fi transmis doar unui singur stat de executare, cu exceptia cazurilor prevazute la alin. (2) si (3).
(2) Ordinul de confiscare privind parti dintr-un bun determinat poate fi transmis catre mai multe state de executare, in acelasi timp, atunci cand:
a) autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca anumite parti din bunul supus confiscarii se afla in locatii diferite din mai multe state de executare;
b) confiscarea unei anumite parti dintr-un bun supus confiscarii implica activitati care presupun actiuni din partea mai multor state de executare sau autoritatea judiciara emitenta are motive intemeiate sa creada ca o anumita parte dintr-un bun supus confiscarii se afla in unul din doua sau mai multe state de executare .
(3) Ordinul de confiscare a unei sume de bani poate fi transmis mai multor state de executare, in acelasi timp, atunci cand autoritatea judiciara emitenta considera ca este necesar sa transmita astfel, spre exemplu, daca bunul respectiv nu a fost indisponibilizat conform Deciziei-cadru a Consiliului 2003/577/JAI sau valoarea bunului care ar putea fi confiscat in Romania, ca stat emitent, si in oricare dintre statele de executare nu este suficienta pentru executarea intregii sume prevazute in ordinul de confiscare.

ARTICOLUL 256 - Efectele transmiterii unui ordin de confiscare
(1) Transmiterea ordinului de confiscare catre unul sau mai multe state de executare nu aduce atingere dreptului autoritatii judiciare romane de a dispune executarea confiscarii, potrivit Codului roman de procedura penala.
(2) In cazul transmiterii catre unul sau mai multe state de executare a unui ordin de confiscare privind o suma de bani, valoarea ce decurge din executarea sa nu poate depasi suma maxima specificata in ordinul de confiscare.
(3) Autoritatea judiciara emitenta informeaza, fara intarziere, autoritatea competenta din fiecare stat de executare:
a) in cazul in care considera, spre exemplu, in baza informatiilor pe care fiecare din statele de executare i le-a adus la cunostinta, ca exista riscul sa se depaseasca suma maxima prevazuta in ordinul de confiscare. In cazul in care autoritatea judiciara emitenta a fost informata ca executarea ordinului de confiscare a fost amanata, aceasta informeaza, fara intarziere, autoritatea competenta din statul de executare daca mai exista sau nu un astfel de risc;
b) in cazul in care confiscarea a fost executata in tot sau in parte in Romania sau intr-unul din statele de executare . In situatia confiscarii in parte, autoritatea judiciara emitenta specifica suma pentru care ordinul de confiscare se mai executa;
c) in cazul in care, ulterior transmiterii unui ordin de confiscare, o autoritate romana primeste din partea persoanei fata de care s-a emis ordinul de confiscare orice suma de bani pe care aceasta o achita de bunavoie in contul ordinului de confiscare. In situatia confiscarii produsului infractiunii, orice parte din suma se deduce din suma care trebuie confiscata in statul de executare . In acest caz, autoritatea judiciara romana emitenta specifica suma cu privire la care ordinul de confiscare se mai executa.
(4) In cazul in care, ca urmare a executarii unui ordin de confiscare emis de o autoritate judiciara romana, autoritatea de executare a despagubit orice persoana interesata, inclusiv tertii de buna-credinta, statul roman va rambursa statului de executare suma acordata ca despagubire .
(5) In cazul in care autoritatea de executare informeaza ca executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana emitenta poate lua in considerare propunerea de impartire a cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plata prezentate de autoritatea de executare .

ARTICOLUL 257 - Incetarea executarii confiscarii
Autoritatea judiciara romana emitenta aduce imediat la cunostinta autoritatii competente din statul de executare, prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, orice decizie de revocare a masurii confiscarii sau de retragere a ordinului de confiscare, indiferent de motiv.

PARAGRAFUL 3 - Procedura de executare de catre autoritatile romane a ordinelor de confiscare


ARTICOLUL 258 - Masuri premergatoare
(1) Atunci cand instanta primeste un ordin de confiscare, in termen de cel mult 24 de ore de la data primirii, verifica daca ordinul este insotit de traducerea in limba romana.
(2) In cazul in care ordinul de confiscare nu este tradus, instanta solicita autoritatii competente din statul emitent remiterea traducerii, intr-un termen de cel mult 5 zile.
(3) Repartizarea cauzei se face, in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie, unui complet format dintrun singur judecator, termenul de judecata stabilit neputand fi mai mare de 5 zile.
(4) Daca instanta apreciaza ca nu este competenta sa recunoasca si sa ia masurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare, trimite, din oficiu, ordinul de confiscare instantei competente sa il recunoasca si sa il execute si informeaza despre aceasta autoritatea competenta a statului emitent. In situatia in care ordinul de confiscare nu contine suficiente informatii pentru determinarea competentei, instanta poate solicita autoritatii competente din statul de emitere transmiterea informatiilor suplimentare ori a certificatului prevazut la art. 249, in situatia in care acesta nu a fost transmis initial, fixand un termen de cel mult 5 zile in care autoritatea competenta din statul emitent sa transmita astfel de documente.

ARTICOLUL 259 - Reguli cu privire la recunoasterea si executarea ordinelor de confiscare
(1) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru se recunoaste fara a fi necesara nicio alta formalitate, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de nerecunoastere prevazute la art. 262.
(2) Ordinul de confiscare emis de o autoritate competenta dintr-un stat membru, recunoscut de instanta judecatoreasca, se executa fara intarziere, cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de amanare prevazute la art. 263.
(3) In caz de refuz al recunoasterii unui ordin de confiscare, instanta analizeaza posibilitatea de a se consulta cu autoritatea competenta din statul de emitere, anterior pronuntarii unei hotarari in acest sens. In cazul in care refuzul se intemeiaza pe motivele prevazute la art. 262 alin. (1) lit. a), b), e), f) sau g), consultarea este obligatorie. De asemenea, consultarea este obligatorie in cazul prevazut la art. 262 alin. (1) lit. d), daca autoritatea competenta din statul emitent nu este informata potrivit art. 267 alin. (3).
(4) In cazul in care persoana fata de care s-a dispus confiscarea poate prezenta dovada confiscarii, in tot sau in parte, in orice stat, instanta consulta autoritatea competenta din statul de executare . In cazul confiscarii produselor infractiunii, orice parte a sumei care este recuperata conform ordinului de confiscare din orice state, altele decat statul roman, se deduce in totalitate din suma care trebuie confiscata de instanta judecatoreasca.
(5) Instanta poate dispune luarea de masuri alternative la ordinul de confiscare, inclusiv pedeapsa cu inchisoarea sau alte masuri privative de libertate, numai daca autoritatea competenta din statul emitent si-a exprimat, in scris, acordul in acest sens.
(6) In cazul in care ordinul de confiscare priveste o suma de bani, instanta converteste, daca este cazul, suma de bani supusa confiscarii in moneda nationala la cursul valutar existent la data la care a fost emis ordinul de confiscare.
(7) In cazul in care executarea ordinului de confiscare implica cheltuieli ridicate sau exceptionale, autoritatea judiciara romana de executare poate informa despre aceasta autoritatea competenta din statul emitent si propune impartirea cheltuielilor pe baza unei fise detaliate de plata intocmite in acest sens.

ARTICOLUL 260 - Legea aplicabila