Legea 302/2004 (Republicata 2011) privind cooperarea judiciara internationala in materie penala republicata 2011

Executarea ordinelor de confiscare este guvernata de legea romana, autoritatile romane fiind singurele in masura sa decida cu privire la executarea confiscarii, inclusiv cu privire la masurile ce trebuie luate in acest sens.

ARTICOLUL 261 - Confiscarea in cazuri speciale
(1) Daca un ordin de confiscare priveste o anumita parte dintr-un bun, in cazul in care autoritatea emitenta consimte, si daca o astfel de posibilitate este permisa de legea ambelor state, instanta poate dispune confiscarea prin echivalent banesc corespunzator valorii bunului supus confiscarii.
(2) Daca ordinul de confiscare priveste o suma de bani, in cazul in care suma de bani nu poate fi obtinuta in totalitate, instanta poate dispune confiscarea oricarei parti dintr-un bun care va fi gasit disponibil .

ARTICOLUL 262 - Motive de nerecunoastere sau neexecutare
(1) In afara cazului prevazut la art. 251 alin. (2), recunoasterea si executarea ordinului de confiscare poate fi refuzata daca:
a) certificatul prevazut la art. 249 nu este anexat, este incomplet sau nu corespunde in mod evident cu ordinul de confiscare;
b) executarea ordinului de confiscare ar fi contrara principiului non bis in idem;
c) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibila executarea ordinului de confiscare;
d) drepturile oricarei parti interesate, inclusiv drepturile tertilor de buna-credinta, fac imposibila executarea ordinului de confiscare, inclusiv acolo unde aceasta reprezinta o consecinta a aplicarii dispozitiilor prevazute pentru protectia juridica a drepturilor conform art. 267;
e) din certificatul anexat la ordinul de confiscare rezulta ca persoana fata de care s-a dispus confiscarea nu s-a infatisat personal si nu a fost reprezentata de un avocat in cadrul procedurilor care au condus la dispunerea confiscarii, afara numai daca certificatul atesta faptul ca persoana respectiva a fost informata personal sau prin reprezentatul sau competent, in conformitate cu dreptul intern, cu privire la procedurile juridice, in conformitate cu legislatia din statul de emitere, sau daca persoana respectiva a specificat ca nu contesta ordinul de confiscare;
f) ordinul de confiscare are la baza proceduri penale cu privire la infractiuni care:
- conform legislatiei romane sunt privite ca fiind savarsite, in totalitate sau partial, pe teritoriul statului roman; sau
- au fost savarsite in afara teritoriului statului emitent, iar legislatia romana nu permite luarea unor masuri fata de infractiunile care au fost comise in afara teritoriului statului roman;
g) executarea ordinului de confiscare aduce atingere principiilor constitutionale;
h) executarea ordinului de confiscare s-a prescris potrivit legii romane, cu conditia ca infractiunile sa fie de competenta autoritatilor romane potrivit legislatiei penale interne.
(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), instanta poate sa stabileasca un termen pentru transmiterea sau completarea ori corectarea certificatului.
(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea si executarea este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor competente ale statului de emitere.
(4) In cazul in care, in practica, executarea ordinului de confiscare este imposibila deoarece bunul supus confiscarii a disparut, a fost distrus, nu poate fi gasit la locul indicat in certificat sau pentru ca locul in care se gaseste bunul nu a fost indicat intr-un mod destul de clar nici dupa consultarea statului emitent, instanta informeaza imediat in aceasta privinta autoritatea competenta din statul emitent.

ARTICOLUL 263 - Amanarea executarii ordinului de confiscare
(1) Instanta poate amana executarea unui ordin de confiscare transmis:
a) daca, in cazul unui ordin de confiscare privind o suma de bani, apreciaza ca exista riscul ca valoarea totala rezultata din executarea sa sa depaseasca suma specificata in ordin datorita executarii sale simultane in mai multe state membre;
b) in cazul unor actiuni in despagubire la care se face referire la art. 267;
c) daca apreciaza ca executarea imediata a ordinului de confiscare ar putea prejudicia o procedura penala aflata in curs; amanarea este dispusa pana la data la care executarea devine posibila;
d) atunci cand fata de bunurile care fac obiectul ordinului de confiscare a fost dispusa confiscarea intr-un proces penal intern.
(2) In cazul amanarii, instanta ia, pe durata amanarii, toate masurile necesare, similare cu masurile luate in cazurile prevazute de legislatia interna, pentru a impiedica disparitia bunurilor supuse confiscarii.
(3) In cazul amanarii prevazute la alin. (1) lit. a), instanta informeaza, fara intarziere, prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa, autoritatea competenta din statul emitent.
(4) In cazurile la care se face referire in alin. (1) lit. b) si c), instanta intocmeste un raport privind cauzele de amanare, incluzand, daca este posibil, si durata prevazuta pentru amanare, raport care va fi inaintat catre autoritatea competenta din statul emitent.
(5) Imediat ce motivele amanarii au incetat sa mai existe, instanta va lua toate masurile necesare pentru executarea ordinului de confiscare si pentru informarea autoritatii competente din statul de emitere.

ARTICOLUL 264 - Ordine de confiscare multiple
In cazul in care instanta instrumenteaza:
a) doua sau mai multe ordine de confiscare privind o suma de bani, care au fost emise impotriva aceleiasi persoane fizice sau juridice, iar persoana in cauza nu prezinta suficiente mijloace in Romania in vederea executarii tuturor ordinelor; sau
b) doua sau mai multe ordine de confiscare privind aceleasi bunuri, aceasta ia in considerare toate circumstantele, inclusiv cele privind bunurile indisponibilizate, gravitatea si locul unde a fost savarsita infractiunea, data emiterii si data transmiterii ordinelor respective, pentru a decide care dintre ordinele de confiscare va fi executat.

ARTICOLUL 265 - Dispunerea de bunurile confiscate
(1) Statul roman, prin organele sale competente, dispune de sumele de bani obtinute in urma executarii unui ordin de confiscare dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care sumele de bani obtinute in urma executarii unui ordin de confiscare au o valoare sub 10.000 euro sau echivalentul in lei al acestei sume, acestea se fac venit la bugetul de stat;
b) in toate celelalte cazuri, 50% din suma obtinuta in urma executarii unui ordin de confiscare va fi transferata catre statul emitent.
(2) In cazul celorlalte bunuri, confiscarea se executa intr-unul dintre urmatoarele moduri:
a) bunurile confiscate se pot valorifica, prin vanzare, potrivit dispozitiilor legale, situatie in care suma obtinuta in urma valorificarii se distribuie potrivit prevederilor alin. (1); sau
b) bunurile confiscate pot fi transferate catre statul emitent.
In cazul in care ordinul de confiscare acopera o parte din valoarea ordinului, bunurile se transfera catre statul emitent, numai daca autoritatea competenta a acestui stat consimte in acest sens;
c) atunci cand nu se pot aplica prevederile lit.
a) sau b), se poate dispune cu privire la bunurile confiscate intr-un alt mod, in conformitate cu dispozitiile legii romane.
(3) Bunurile culturale parte a patrimoniului national supuse confiscarii nu pot fi vandute sau transferate.
(4) Dispozitiile alin. (1)-