Discursul doamnei procuror Gratiana Isac sustinut in cadrul sedintei CSM de joi, 8 ianuarie

"In ceea ce ma priveste, nu ma voi referi la datele tehnice privind activitatea Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, acestea fiind disponibile pe larg in cadrul raportului de bilant, a carui sinteza a fost prezentata de catre doamna presedinte Barbulescu .

In schimb, as dori sa reamintesc obiectivele care au fost avute in vedere de catre Sectie in anul 2008, pe care mi le-am propus la preluarea mandatului , avand convingerea ca reforma justitiei, pentru a reusi, trebuie sa fie asumata si promovata din interiorul sistemului. si ca pe viitor se va continua promovarea acestor valori.

Sintetic, principalele coordonate au vizat:
1. consolidarea capacitatii administrative a CSM, eficientizarea si cresterea transparentei activitatii Consiliului prin
- realizarea unei mai bune comunicari intre membrii acestei institutii, pe de o parte, magistrati si societatea civila prin organizarea de intalniri intre membrii CSM si magistrati/societatea civila, consultarea permanenta a magistratilor, a asociatiilor profesionale si a societatii civile in legatura cu problemele de interes major pentru sistemul judiciar
- monitorizarea cazurilor de incalcare a deontologiei profesionale de catre magistrati semnalate de presa si transmiterea acestora catre inspectia judiciara precum si in cadrul procedurilor disciplinare sau legate de - revocarea unor procurori din functii de conducere am incercat sa reconstruim o ierarhie profesionala reala in interiorul fiecarui parchet, bazata exclusiv pe calitatea activitatii desfasurate.
- intarirea capacitatii inspectiei judiciare de a solutiona intr-o maniera mai prompta cererile de aparare a reputatiei profesionale, independentei si impartialitatii magistratilor, limitandu-se astfel perpetuarea in timp a unei imagini negative si, in multe situatii nereale, asupra profesionalismului, obiectivitatii si impartialitatii magistratului cu consecinta afectarii prestigiului si imaginii justitiei in ansamblu.

2. imbunatatirea politicii de resurse umane, prin rationalizarea si eficientizarea activitatii magistratilor, care presupune mai multe etape: stabilirea gradelor de complexitate a cauzelor, identificarea volumului optim de activitate pentru fiecare procuror si judecator , elaborarea unei strategii de resurse umane pe termen scurt, mediu si lung tinand seama de dinamica personalului in sistem si alte criterii; din pacate, si ne asumam raspunderea, nu am reusit sa identificam, in cadrul optiunilor oferite de lege, modalitatea „minune” care sa permita ocuparea accelerata a posturilor vacante, fara a abdica insa de la pastrarea standardelor de competenta si profesionalism, neputand fi astfel contracarata supraincarcarea, devenita cronica in activitatea parchetelor, mai ales a celor de la baza piramidei ierarhice.

3. monitorizarea desfasurarii in conditii optime a procesului de evaluare a performantelor profesionale a magistratilor in vederea realizarii unei evaluari unitare a performantei profesionale individuale astfel incat sa se poata stabili nevoile reale de perfectionare si specializare a magistratilor.

4. asigurarea transparentei actului decizional dar si al crearii unei imagini corecte a sistemului judiciar.

Pe tot parcursul anului 2008 Sectia pentru procurori a CSM a actionat, in limitele atributiilor sale, nu in ultimul rand, in vederea garantarii statutului de independenta profesionala a magistratului procuror.

Astfel, alaturi de colegii din Sectia pentru judecatori, atat in avizele emise cu privire la modificarile legilor justitiei, dar si in legislatia derivata emisa de Consiliu sau in hotararile ori punctele de vedere emise de acesta, s-a avut in vedere permanent asigurarea unui caracter efectiv al acestui principiu, astfel incat, la randul sau, acesta sa reprezinte o garantie eficienta impotriva imixtiunilor de orice natura in activitatea procurorului, fiind necesar totodata sa existe un just echilibru prin responsabilizarea sporita a fiecarui magistrat in parte fata de calitatea activitatii pe care o desfasoara. Aceste demersuri nu au avut o natura conjuncturala, intarirea statutului de independenta profesionala a procurorilor constituind un aspect fundamental al functionarii statului de drept si un deziderat unanim impartasit in cadrul corpului nostru profesional.

Independenta profesionala a procurorilor nu poate fi insa desprinsa de prestigiul acestei profesii, de profesionalismul membrilor sai, de legalitatea solutiilor dispuse. De foarte multe ori aceste aspecte sunt prezentate public intr-o lumina nefavorabila, uneori nedrept sau excesiv, ceea ce provoaca neincredere din partea publicului. Cred ca putem regasi una dintre explicatiile modului in care este perceput public fenomenul judiciar si in atitudinea deja devenita clasica a celorlalte puteri ale statului de a culpabiliza exclusiv justitia pentru nerezolvarea unor situatii, care nu pot fi transate insa eficient decat prin colaborarea si respectul reciproc al celor trei puteri.

Calitatea de Stat Membru al Uniunii Europene a Romaniei inseamna si pentru magistrati asumarea unor obligatii, in primul rand de a asigura un standard calitativ al serviciului public al justitiei care sa nu fie cu nimic mai prejos decat cel din oricare alt stat membru. Ba dimpotriva, ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca procuror si, mai ales, ca un simplu cetatean roman, imi doresc sa aspiram catre standardele cele mai inalte ale calitatii justitiei in spatiul comun european, iar nu catre cele minime.

Responsabilitatea de a atinge un astfel de standard revine in primul rand corpului magistratilor. si in anul care s-a incheiat a existat un efort sustinut din partea corpului magistratilor pentru a-si onora, cu onoare si profesionalism, misiunea sociala, dar efortul acestora va fi zadarnic fara o legislatie coerenta si mai ales stabila, fara respectarea de catre toate puterile statului a independentei si prestigiului justitiei si fara o finantare corespunzatoare a justitiei.

Inca exista un nivel de incredere scazut al populatiei in justitie, perceptia fiind aceea a unui sistem corupt si inchistat, care refuza sa se modernizeze si sa se reformeze. Nu vom putea ignora aceasta perceptie, chiar daca stim, privind in jurul nostru si la colegii alaturi de care lucram, ca multe lucruri deja s-au schimbat in justitie, ca imensa majoritate a magistratilor isi exercita functia cu onestitate si demnitate, uneori in conditii grele, asumandu-si privatiunile si riscurile in mod voluntar, in conditiile in care prestigiul social al functiei lor este pe cale de a se pierde cu desavarsire.

Am auzit aproape in mod constant despre dependenta politica sau incompetenta procurorilor, despre lipsa de pregatire profesionala a magistratilor, despre practica judiciara neunitara si jurisprudenta imprevizibila., insa s-a vorbit mult mai putin despre inadecvarea sau continua modificare a procedurilor sau a normelor de drept material, despre deficientele unor acte normative, care permit invocarea unor chitibusuri procedurale, adoptate fara consultarea sau valorificarea experientei instantelor si parchetelor carora le revine apoi obligatia de a le pune in practica.

Fiecare condamnare suferita de Romania la Curtea Europeana a Drepturilor Omului este prezentata ca un esec al justitiei romane. Este, cel putin partial, adevarat. Insa de cele mai multe ori se uita sau nu se cunoaste ca nerespectarea dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, astfel cum este constatata de Curtea de la Strasbourg, se bazeaza in numeroase cazuri pe calitatea necorespunzatoare ori pe lipsa de previzibilitate sau accesibilitate a unei reglementari legale, pe nefunctionalitatea unei structuri administrative, de tipul Fondul Proprietatea, pe conduita unui functionar, pe refuzul unui organ de stat de a executa un titlu executoriu stabilit printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila etc., aspecte a caror rezolvare presupune o atitudine pro-activa si din partea celorlalte doua puteri ale statului.

In activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, si ma voi referi aici la Sectia pentru procurori, ne-am confruntat uneori cu un astfel de standard dublu de apreciere. Ni se cere constant mai multa fermitate in sanctionarea conduitei culpabile a unor procurori. in momentul in care aplicam o sanctiune disciplinara, ea este pentru unii prea usoara, pentru altii exagerata si,invariabil, rezultatul influentelor externe sau a „spiritului de casta” manifestat de membrii Sectiei. Daca revocam un procuror dintr-o functie de conducere, ni se spune ca o facem „la comanda” si pentru motive inventate. Daca nu-l revocam ne lipseste independenta, fermitatea sau curajul. Cum trebuie sa reactionam la aceste situatii? Am convingerea ca raspunsul care se impune in astfel de situatii poate fi gasit in propria noastra constiinta, care, asa cum spunea in antichitate un ilustru jurist, valoreaza cit o mie de martori, in modul in care ne raportam, fiecare magistrat in parte, la atributiile care ne revin. Suntem datori sa dam un continut mai dinamic obligatiei traditionale de rezerva care ne revine ca magistrati sa ne asumam statutul de independenta si sa fim constienti ca indiferent daca ne expunem astfel criticii, inerenta intr-o societate democratica, trebuie sa fim cei care aplica legea dar, inainte de toate, cei care o implinesc, fara sa ne aratam excesiv de sensibili sau de tematori cu privire la criticile carora le suntem expusi in exercitarea functiei noastre.

Ca procurori, ne desfasuram activitatea potrivit principiilor constitutionale ale legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic. Cele trei valori sunt insa interdependente, iar limitele controlului ierarhic sunt trasate tocmai prin necesitatea respectarii primelor doua principii. Sa infaptuim justitia nu mai este de ajuns, trebuie sa si demonstram cetatenilor, in mod concret, ca o facem. si nu ma refer la un spectacol mediatic, ci la atitudinea fiecarui procuror in parte de a sluji profesia cu credinta, de a manifesta decenta si respect in relatia cu justitiabilii, impartialitate in aceea cu persoanele cercetate si independenta in raport cu orice influente, indiferent din partea cui ar proveni acestea. Statutul procurorului in Romania a evoluat mult de la primele dispozitii ale Legii nr. 92/1992, atat in relatia cu ministrul justitiei, reprezentant al Executivului, cat si in relationarea interna, la nivelul parchetelor, intre procurorii cu functii de conducere si cei cu functii de executie. Legea nr. 303/2004 consacra astazi expres independenta profesionala a procurorului, in conditiile legii, iar gestionarea principalelor aspecte ale carierei procurorilor de catre un organ autonom fata de puterea executiva - Consiliul Superior al Magistraturii, face ca garantia de „stabilitate” a procurorilor sa se apropie tot mai mult, in continutul sau concret, de „inamovibilitatea” rezervata judecatorilor. Consolidarea statului de drept presupune ca necesitate ca acest proces sa continue.

In ceea ce ma priveste, ca vicepresedinte al Consiliului Superior al Magistraturii am actionat, si o voi face si in continuare, ca membru al Consiliului, in virtutea mandatului ce mi-a fost incredintat de colegii din parchetul general, pentru garantarea si pentru intarirea statutului de independenta profesionala al procurorului si pentru supunerea acestuia, in solutiile dispuse sau concluziile prezentate, exclusiv fata de lege, insa cu credinta ca independenta nu este un privilegiu al magistratului, ci o garantie a justitiabilului, ca aceasta nu trebuie sa reprezinte o cauza de impunitate pentru greseala sau pentru abuz, ci, dimpotriva, o asumare a responsabilitatii uriase care ii revine celui care infaptuieste actul de justitie.

In sfarsit, in actualul context, caracterizat printr-o amplificare a efectelor negative resimtite de tara noastra ca urmare a crizei financiare si economice mondiale, as dori sa trag un sistem de alarma in ceea ce priveste pericolul neasigurarii unei finantari corespunzatoare a sistemului judiciar. Fac precizarea ca nu ma refer aici la indemnizatiile magistratilor, domeniu in care s-au realizat pasi importanti, in acord cu incompatibilitatile, interdictiile si riscurile profesionale aplicabile acestei categorii profesionale, ci am in vedere necesitatea asigurarii, cel putin la un nivel decent, a fondurilor destinate functionarii curente a sistemului (inclusiv blocarea ocuparii posturilor vacante, in conditiile in care volumul de activitate este in crestere, iar pensionarile sunt tot mai numeroase), precum si a celor destinate formarii si perfectionarii profesionale a magistratilor si a personalului auxiliar din instante sau parchete. Dreptul este un domeniu aflat in permanenta evolutie, gradul de complexitate a spetelor sporeste, modul de operare al persoanelor care incalca legea devine tot mai complicat, ceea ce presupune ca procesele de formare initiala si de perfectionare profesionala pentru personalul judiciar sa continue cel putin cu aceeasi dinamica.

Buna functionare a sistemului judiciar presupune intr-adevar alocarea unor fonduri importante, in caz contrar existand riscul perturbarii echilibrului social sau a scaparii de sub control a criminalitatii, fenomenul infractional amplificandu-se in conditii de criza, in special in domeniul economico-financiar.

As dori sa multumesc tuturor colegilor pentru activitatea desfasurata pe parcursul anului trecut, si in incheiere, imi exprim convingerea sintetizata de Platon in dictonul: Cea mai mare nedreptate este a parea drept fara a fi."