RIL promovat cu privire la cadrul aplicarii amenzii civile debitorului unei obligatii de a face intuitu personae

RECURS IN INTERESUL LEGII

In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept vizand a��Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.5803 din Codul de procedura civila, raportate la art.3731, art. 387, art. 572 si art. 5802 din acelasi cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si emiterea somatiei catre debitor, prealabil sesizarii instantei de judecata pentru aplicarea amenzii civile in cazul neexecutarii obligatiilor de a face cu caracter strict personala��.
I. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a considerat ca amenda civila prevazuta de art. 5803 din Codul de procedura civila poate fi aplicata debitorului unei obligatii de a face intuitu personae doar in cadrul unei proceduri executionale ce debuteaza prin incuviintarea executarii silite in conditiile art. 3731 din Codul de procedura civila, urmata de somatia prevazuta de art. 387, art.572 si art. 5802 din acelasi cod.
In motivarea acestor solutii s-a aratat ca procedurii prevazute de art. 5803, situat in Sectiunea a IV-a a�� Capitolul VI din Cartea a V-a Cod de procedura civila ii sunt aplicabile dispozitiile comune, continute in art. 572 din Sectiunea I, potrivit carora, in cazul in care obligatia debitorului prevazuta in titlul executoriu consta in lasarea posesiunii unui bun, in predarea unui bun ori a folosintei acestuia, in desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari ori in indeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa in termenul prevazut in somatie, executorul sau, dupa caz, creditorul, in raport cu imprejurarile cauzei si natura obligatiei ce se executa, va proceda fie la executarea silita, fie va sesiza instanta de executare in vederea aplicarii unei amenzi civile.
De asemenea, dispozitiile art. 5803 alin. (1) din Codul de procedura civila se interpreteaza si se aplica in legatura directa cu prevederile art. 5802, care le preced in sectiunea intitulata a��Executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu facea��, or potrivit acestui text, conditia necesara si obligatorie, pentru ca debitorul sa fie obligat la plata unei amenzi civile este aceea de a fi pus in intarziere, prin emiterea somatiei, iar de la data primirii acesteia sa fi trecut 10 zile .
Asadar, refuzul debitorului de a indeplini o astfel de obligatie se poate constata numai dupa trecerea unui termen de 10 zile de la primirea somatiei. (Anexa I)

II. Intr-o alta orientare jurisprudentiala s-a considerat ca dispozitiile art. 5803 din Codul de procedura civila pot fi aplicate fara a fi necesara deschiderea procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si comunicarea somatiei catre debitorul obligatiei cu caracter strict personal, intrucat potrivit dispozitiilor art. 3712 alin. (1) din Codul de procedura civila, pot fi executate silit obligatiile al caror obiect consta in plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii ori altei lucrari sau luarea unei alte masuri admise de lege.
Or, obligatiile de a face intuitu personae nu pot fi aduse la indeplinire prin executare silita.
S-a aratat si ca aceste obligatii nu pot fi executate silit in natura, deoarece constrangerea nu se poate exercita direct asupra persoanei debitorului, astfel incat, potrivit dispozitiilor art. 1075 Cod civil, in caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul trebuie sa se multumeasca cu echivalentul banesc al prestatiei la care debitorul a fost obligat prin titlul executoriu.
Amenzile cominatorii la care face referire art. 5803 din Codul de procedura civila sunt mijloace de constrangere care vizeaza bunurile din patrimoniul debitorului, prin aplicarea acestora urmarindu-se sa se determine indirect actiunea sau abstentiunea debitorului, astfel incat, in cazul acestor obligatii, nu se poate recurge la celelalte forme de executare silita prevazute de lege, intrucat executarea silita ar fi lipsita de interes pentru creditor . (Anexa II)

In argumentarea ambelor solutii expuse, instantele de judecata au retinut principiile dezvoltate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in legatura cu garantiile ce decurg din art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, referitoare la punerea in executare a hotararilor judecatoresti.

Apreciez primul punct de vedere ca fiind in litera si spiritul legii.
Potrivit art. 3711 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu executa voluntar, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, dupa regulile stabilite in cuprinsul Cartii a V-a acestui cod, daca legea nu prevede altfel.
Textul evocat anterior consacra in planul dreptului procesual principiul de drept substantial instituit prin art. 1073 din Codul civil, conform caruia creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei.
Astfel, principiul este acela al executarii in natura si voluntare a oricarei obligatii, iar executarea silita, in oricare dintre modalitatile sale - directa sau indirecta este conceputa, dupa cum s-a aratat in doctrina ca a��un substitut imperfect al executarii voluntarea��, iar a��intre cele doua extreme s-ar afla plata celei resemnat, obtinuta prin efectul presiunii psihologice mai mult sau mai putin puternica asupra debitorului, pentru a-l incita sa-si execute datoriaa��[1].
Cu alte cuvinte, in cadrul executarii silite, a��constrangerea judiciara apare ca un substituit al refuzului executarii de bunavoie a titlului executoriua��[2].
Art. 3712 alin. (1) din Codul de procedura civila identifica obligatiile care pot fi executate silit si, implicit, circumscrie intr-o modalitate atotcuprinzatoare, obiectul executarii silite.
In cazul executarii silite directe, ca modalitate de executare silita prin care creditorul tinde la realizarea in natura a obligatiei debitorului inscrisa in titlul executoriu, obiectul executarii coincide cu insusi obiectul obligatiei ce rezulta din titlul executoriu si poate consta, potrivit dispozitiilor art. 572 din Codul de procedura civila, in lasarea posesiunii unui bun, predarea unui bun ori a folosintei acestuia, desfiintarea unei constructii, plantatii sau a altei lucrari, indeplinirea oricarei alte activitati stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului.
In privinta obligatiilor de a face intuitu personae a caror executare manu militari este imposibil de conceput prin constrangere directa asupra persoanei debitorului, deoarece s-ar aduce atingere libertatii individuale (nemo praecise cogi potest ad factum), legiuitorul a identificat mijloace de constrangere judiciara indirecta, prin intermediul patrimoniului debitorului, iar din aceasta categorie fac parte amenzile cominatorii, prevazute de art. 5803 din Codul de procedura civila.
In consecinta, amenzile cominatorii prevazute de art. 5803 din Codul de procedura civila reprezinta mijloace de constrangere indirecta a debitorului pentru executarea in natura a obligatiei de a face cu caracter strict personal[3], constituind veritabile pedepse civile ori sanctiuni juridice procedurale[4], aplicabile debitorului ce refuza executarea de bunavoie a obligatiei stabilite in titlul executoriu si indeplinesc functia de presiune prin care se realizeaza uneori insasi executarea in natura[5].
Din analiza sistematica a prevederilor Cartii a V-a, Capitolul VI al Codului de procedura civila, rezulta ca institutia amenzilor cominatorii se circumscrie fazei executionale a procesului civil si este proprie executarii silite directe a obligatiilor de a face intuitu personae, altele decat cele prevazute in art. 575 Cod de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor mobile ori art. 578 din Codul de procedura civila, referitoare la predarea silita a bunurilor imobile.
Or, potrivit dispozitiilor art. 3731 alin. (1) continute in Sectiunea I1 a�� a��Sesizarea organului de executare . Titlul executoriua��- Cap.I a�� a��Dispozitii generalea�� al Cartii a V-a din Codul de procedura civila, faza executionala se declanseaza prin cererea de executarea silita care se depune la executorul judecatoresc, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, iar acesta este obligat sa solicite, de indata, instantei de judecata, incuviintarea executarii silite.
Aceste dispozitii generale sunt aplicabile, in lipsa unei prevederi legale exprese, tuturor modalitatilor si formelor de executare silita, deci si executarii silite directe a obligatiilor de a face cu caracter strict personal.
Tot astfel, cu valoare de regula generala, aplicabila tuturor modalitatilor de executare a�� directa sau indirecta a�� si tuturor formelor de executare, art. 387 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila statueaza ca, in afara cazurilor in care legea prevede altfel, executarea poate incepe numai dupa ce se va comunica debitorului o somatie cuprinzand mentiunile indicate in alin. (1) pct.1-6, iar daca in termenul prevazut in somatie, debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia, executorul judecatoresc va proceda de indata la executarea silita.
Asadar, comunicarea somatiei catre debitor, pentru a-si executa de bunavoie obligatia, constituie regula stabilita atat in beneficiul creditorului, cat si al debitorului, iar lipsa somatiei reprezinta exceptia .
Cazurile in care executarea se face fara somatie sunt expres si limitativ prevazute de lege [ ex: art.581 alin. (4), art. 454 alin. (1), art. 573 din Codul de procedura civila], situatie in care nu se incadreaza si executarea silita directa a obligatiilor de a face intuitu personae.
In aceasta privinta devin incidente prevederile art. 572 cuprinse in Sectiunea I a�� a��Dispozitii comunea��, Cap.VI a�� a��Predarea silita a bunurilor si executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu facea�� din Cartea a V-a a Codului de procedura civila, care au valoarea unor norme de drept comun, in privinta executarii silite directe a obligatiilor de a face, precum si a unor norme speciale in raport de prevederile art. 387 din acelasi cod[6].
De altfel, din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. 572 din Codul de procedura civila, rezulta ca recurgerea la una dintre formele de executare directa indicate de text in mod alternativ este conditionata de refuzul debitorului de a-si executa de bunavoie obligatia, in termenul prevazut in somatie.
Pe de alta parte, prevederile art. 5802 din Codul de procedura civila reprezinta, in raport de prevederile art. 572 din acelasi cod, norma speciala pentru executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, iar dispozitiile art. 5803 particularizeaza exclusiv modalitatea de constrangere a debitorului pentru executarea obligatiei de a face intuitu personae, fara a contine vreo prevedere distincta, derogatorie fata de normele legale care ii preced in ordinea logica si sistematica a reglementarii.
Asadar, diferenta specifica in raport de prevederile art. 5802 din Codul de procedura civila este data exclusiv de natura obligatiei de a face, cu incidenta directa si imediata doar in privinta mijloacelor de executare directa a acesteia.
Or, de vreme ce dispozitiile art. 5803 din Codul de procedura civila nu cuprind norme speciale, derogatorii fata de normele de drept comun, continute in art. 3731, art. 387, art. 572 si art. 5802 din acelasi cod, rezulta ca, pentru aplicarea amenzii cominatorii in procedura de drept comun, sunt necesare si suficiente deschiderea procedurii executionale prin incuviintarea executarii silite si comunicarea somatiei catre debitor pentru a-si indeplini de bunavoie obligatia in termenul de 10 zile, prevazut de art. 5802 din Codul de procedura civila.
Aceasta solutie este preconizata si prin art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind noul Cod de procedura civila care stabileste ca: a��Daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face ce nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de catre instanta de executarea��.

Pentru aceste motive, in temeiul prevederilor art.329 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

PROCUROR GENERAL
Laura Codruta Kovesi

Bibliografie disponibila in Libraria Juridica EuroAvocatura:

[1] I. Deleanu a�� a��Tratat de procedura civilaa��, Vol.II, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007, p.427;
[2] Idem.
[3] D.M. Fruth-Oprisan a�� a��Executarea in natura a obligatiei de a facea��, Revista Romana de Drept nr.8/1986, p.13-14; C. Birsan a�� a��Drept Civil. Teoria generala a obligatiilora��, Editura a IX-a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008, p.322 si urm; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu a�� a��Tratat de executare silitaa��, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.451, p.452, nota 45, p.453; E. Oprina a�� a��Executarea silita in procesul civila��, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p.397-398; I. Deleanu, op.cit., p.482;
[4] L. Pop a�� a��Tratat de drept civil. Obligatiile . Regimul juridic generala��, Vol.I, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.503-504; L. Ungur a�� a��Unele consideratii asupra institutiei amenzii cominatoriia��; Dreptul nr. 4/2001, p.64; B. Dumitrache a�� a��Probleme privind executarea silita a obligatiei de a facea��, Analele Universitatii Bucuresti nr.1/2003;
[5] D.M. Fruth-Prisan, op.cit.,p.13;
[6] D. Tatarusanu a�� a��Aspecte procedurale privind