Cu ocazia pensionarii sale, un functionar are dreptul la o indemnizatie daca nu a putut sa isi exercite, din motive de boala, in tot sau in parte dreptul la concediu anual platit minim de patru saptamani

Cu toate acestea, in ceea ce priveste eventuale drepturi suplimentare la concediu platit, reglementarea nationala poate exclude plata unei indemnizatii

Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru¹ instituie o obligatie pentru statele membre de a lua masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani. Aceasta perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza.

Domnul Neidel a lucrat din 1970 in Frankfurt am Main (Germania). Acesta a ocupat functia de pompier si ulterior pe cea de pompier principal, beneficiind de statutul de functionar . Incepand cu 12 iunie 2007, domnul Neidel s-a aflat in incapacitate de munca din motive medicale, iar la sfarsitul lunii august 2009 a iesit la pensie .

Dat fiind ca timpul de lucru saptamanal normal al pompierilor nu corespunde saptamanii de lucru de cinci zile, domnul Neidel avea dreptul la 26 de zile de concediu pentru fiecare dintre anii 2007-2009. In plus, pompierii au dreptul la un concediu compensatoriu pentru sarbatorile legale.

Pe de alta parte, potrivit legislatiei germane aplicabile, domnul Neidel trebuia, in principiu, sa efectueze concediul in cursul anului pentru care era acordat. Cu toate acestea, legislatia stabilea o perioada de report de noua luni astfel incat functionarii isi pierdeau dreptul la concediu daca acesta nu era efectuat in acest termen de noua luni de la incheierea anului mentionat.

Domnul Neidel considera ca a acumulat intre 2007 si 2009 un drept la concediu neefectuat de 86 de zile, ceea ce corespunde unui cuantum de 16 821,60 euro brut. In consecinta, a solicitat orasului Frankfurt am Main plata acestei indemnizatii pentru concediul neefectuat. Intrucat cererea sa a fost respinsa pentru motivul ca dreptul german al functiei publice nu prevede plata zilelor de concediu neefectuat, domnul Neidel a formulat o actiune in justitie.

In acest context, Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Administrativ Frankfurt am Main, Germania), sesizat cu litigiul, a adresat Curtii de Justitie mai multe intrebari. In particular, acesta solicita sa se stabileasca daca Directiva 2003/88 se aplica functionarilor si daca dreptul la indemnizatie pe care il recunoaste vizeaza numai dreptul la concediu anual minim de patru saptamani sau cuprinde si zilele de concediu suplimentar prevazute de dreptul national.

In Hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste ca Directiva 2003/88 se aplica, in principiu, tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, pentru a reglementa anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru. In plus, Curtea precizeaza ca, desi este adevarat ca directiva prevede exceptii de la aplicarea sa, acestea au fost adoptate numai in scopul de a garanta buna functionare a serviciilor indispensabile protectiei securitatii, a sanatatii, precum si a ordinii publice in imprejurari de o gravitate si de o amploare deosebite. Prin urmare, Curtea raspunde ca Directiva 2003/88 se aplica unui functionar care exercita activitati de pompier in conditii normale.

In continuare, Curtea aminteste ca rezulta din directiva mentionata ca orice lucrator beneficiaza de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani. Cu toate acestea, in cazul in care un raport de munca inceteaza, efectuarea efectiva a concediului anual platit nu mai este posibila. Or, tocmai din cauza acestei imposibilitati, intr-o astfel de ipoteza, pentru a evita situatia in care lucratorul nu poate beneficia de acest drept, nici macar sub forma pecuniara, directiva prevede ca lucratorul are dreptul la o indemnizatie. In speta, Curtea considera ca pensionarea unui functionar pune capat raportului sau de lucru. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca un functionar are dreptul, cu ocazia pensionarii sale, la o indemnizatie pentru concediu anual platit neefectuat pentru ca nu si-a exercitat functia din motive de boala .

Cu toate acestea, Curtea precizeaza ca directiva nu se opune aplicarii unor dispozitii de drept national care acorda functionarului drepturi suplimentare la concediu platit, care se adauga la dreptul la un concediu anual platit minim de patru saptamani. Intr-o astfel de situatie, legislatia nationala poate sa nu prevada plata unei indemnizatii in cazul in care functionarul care iese la pensie nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru ca nu si-a exercitat functia din motive de boala .

In acest sens, Curtea aminteste ca directiva se limiteaza la stabilirea unor cerinte minime de securitate si de sanatate pentru organizarea timpului de lucru, fara a aduce atingere posibilitatii statelor membre de a aplica dispozitii de drept national mai favorabile protectiei lucratorilor. Prin urmare, dreptul national poate prevedea un drept la concediu anual platit cu o durata mai mare de patru saptamani, acordat in conditiile de obtinere si de acordare stabilite de dreptul national in cauza. In acest cadru, Curtea apreciaza ca revine statelor membre sarcina de a decide daca acorda functionarilor drepturi suplimentare la concediu platit, care se adauga la dreptul la un concediu anual platit minim de patru saptamani, prevazand sau neprevazand pentru functionarul care iese la pensie un drept la o indemnizatie in cazul in care acesta din urma nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru ca nu si-a exercitat functia din motive de boala . De asemenea, revine statelor membre sarcina de a stabili conditiile acestei atribuiri.

In sfarsit, Curtea aminteste ca, potrivit jurisprudentei sale recente², directiva se opune unei dispozitii de drept national care limiteaza, printr-o perioada de report de noua luni, la expirarea careia dreptul la concediu anual platit se stinge, dreptul unui functionar care se pensioneaza de a cumula indemnizatiile pentru concediu anual platit neefectuat din cauza unei incapacitati de munca . Astfel, Curtea apreciaza ca orice perioada de report trebuie sa garanteze lucratorului posibilitatea de a dispune, daca este necesar, de perioade de repaus care pot fi esalonate, planificate si disponibile pe termen mai lung si sa depaseasca in mod substantial perioada de referinta pentru care este acordata. Or, in cauza in discutie, perioada de report stabilita este de noua luni, si anume o durata inferioara perioadei de referinta (in speta, un an).

Hotararea in cauza C-337/10 Georg Neidel/Stadt Frankfurt am Main

1 Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3).
2 Hotararea Curtii din 22 noiembrie 2011, KHS AG/Winfried Schulte (C-214/10); a se vedea de asemenea CP nr. 123/11. www.curia.europa .eu