Decizia Comisiei privind alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera incepand cu anul 2013 este conforma cu dreptul Uniunii

In vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera, legiuitorul Uniunii a adoptat in anul 2003 o directiva¹ de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in cadrul Uniunii. In temeiul acestei directive, Comisia trebuia sa adopte masurile de punere in aplicare privind alocarea armonizata a cotelor de emisie cu titlu gratuit.

Astfel, Comisia a adoptat in anul 2011 o decizie² care se aplica, in esenta, alocarii cu titlu gratuit a cotelor de emisie referitoare la instalatiile stationare definite in directiva in perioadele de comercializare incepand cu anul 2013. Comisia a stabilit criteriile de referinta ale fiecarui sector si subsector bazandu-se pe performanta medie a instalatiilor celor mai eficiente ale acestora in anii 2007 si 2008. Pe baza acestor criterii de referinta se calculeaza, incepand cu anul 2013, numarul de cote de alocat cu titlu gratuit fiecarei instalatii in cauza.

Considerand ca decizia Comisiei incalca atat Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), cat si directiva, Polonia a formulat o actiune la Tribunalul Uniunii Europene.

In hotararea pronuntata astazi, Tribunalul constata, in primul rand, ca decizia constituie o masura de punere in aplicare a directivei care, la randul sau, a fost adoptata in temeiul dispozitiilor TFUE privind politica in domeniul mediului. Prin urmare, Tribunalul respinge actiunea formulata de Polonia in masura in care acest stat membru contesta legalitatea deciziei in raport cu normele TFUE privind politica in domeniul energiei.

In al doilea rand, Tribunalul arata ca, prin faptul ca a decis sa trateze in mod uniform instalatii care se afla in situatii diferite, caracterizate prin utilizarea de combustibili diferiti, cu ocazia stabilirii produselor de referinta pentru calcularea numarului de cote de emisie de alocat, Comisia nu a incalcat principiul egalitatii de tratament.

In aceasta privinta, Tribunalul constata ca deosebirea produselor de referinta³ in functie de combustibilul utilizat nu ar avea drept consecinta sa incurajeze instalatiile industriale care utilizeaza combustibil cu un nivel ridicat de emisie de CO2 sa caute solutii care sa le permita reducerea emisiilor. In plus, o astfel de deosebire ar implica riscul unei sporiri a emisiilor, intrucat instalatiile care utilizeaza combustibil cu un nivel redus de emisie de CO2 ar putea sa il inlocuiasca cu un combustibil cu un nivel mai ridicat de emisie de CO2. De asemenea, Tribunalul apreciaza ca alegerea gazului natural, combustibil cu un nivel redus de emisie de CO2, pentru stabilirea caldurii si combustibilului de referinta⁴ urmareste reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

In al treilea rand, Tribunalul constata ca decizia contestata tine seama, in mod corespunzator, de consecintele economice si sociale ale masurilor care vizeaza reducerea emisiilor de CO2. Pe de o parte, normele de functionare aplicabile vor fi introduse in mod progresiv incepand cu anul 2013. Instalatiile cu un nivel ridicat de emisie de CO2 - precum cele care utilizeaza carbune in Polonia -, avand nevoie de un numar mare de cote pentru productia lor, vor obtine la inceput o cantitate mai mare de cote cu titlu gratuit pentru acoperirea nevoilor lor. Pe de alta parte, legiuitorul Uniunii a instituit mecanisme care permit sustinerea eforturilor statelor membre caracterizate printr-un venit pe cap de locuitor relativ scazut si prin perspective de crestere economica relativ importante, pentru a reduce intensitatea de carbon din economia lor pana in anul 2020.

Tribunalul arata in sfarsit ca sistemul de alocare a cotelor de emisie se va baza, incepand cu anul 2013, pe principiul licitarii. Astfel, statele membre vor putea licita toate cotele care nu vor fi atribuite cu titlu gratuit, pentru ca instalatiile sa poata cumpara cotele lipsa . In plus, acest sistem va fi conform cu principiul ``poluatorul plateste`` in masura in care instalatiile care emit cel mai mult CO2 vor fi obligate sa plateasca pretul cotelor cumparate la licitatie sau sa isi reduca emisiile.

Prin urmare, Tribunalul respinge argumentul Poloniei potrivit caruia decizia atacata ar determina o scadere a competitivitatii intreprinderilor situate in statele membre a caror productie depinde in principal de carbune ca si combustibil. In aceasta privinta, Tribunalul precizeaza ca directiva, tinand seama totodata de situatia variabila a diferitelor regiuni ale Uniunii, lasa statelor membre o marja de manevra care le permite sa adopte masuri financiare in favoarea sectoarelor si a subsectoarelor care prezinta un risc semnificativ de relocare a emisiilor de CO2⁵ din cauza costurilor emisiilor de gaze cu efect de sera si sa prevada alocarea de cote gratuite instalatiilor din aceste sectoare si subsectoare.

In aceste circumstante, Tribunalul respinge in intregime actiunea Poloniei formulata impotriva deciziei Comisiei.

Hotararea in cauza T-370/11 Polonia/Comisia

1 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera in cadrul Comunitatii si de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Editie speciala, 15/vol. 10, p. 78), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009 (JO L 140, p. 63).
2 Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru intreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizata si cu titlu gratuit a cotelor de emisii in temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European si a Consiliului (JO L 130, p. 1).
3 Produsele de referinta definesc cantitatea maxima de drepturi de emisie care poate fi atribuita pe unitatea de productie a unui anumit produs.
4 Pentru procesele de productie pentru care nu a fost definit un criteriu de referinta, exista criterii de referinta diferite: caldura de referinta (caldura produsa sau consumata) sau, in cazul in care caldura nu este masurabila, combustibilul de referinta (energia injectata prin intermediul combustibilului utilizat).
5 Este vorba despre relocarea activitatilor unor intreprinderi ale Uniunii care opereaza in sectoare expuse unei puternice concurente internationale in tari terte in care cerintele in materie de emisie de gaze cu efect de sera sunt mai putin stricte.