Inscrierea unui contract la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare - AEGRM

Cu titlu de regula, garantia reala mobiliara este supusa publicitatii, care se realizeaza, in principiu, din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Prin inscrierea garantiei reale, creditorii pentru care se inscrie ulterior o garantie reala asupra aceluiasi bun sunt prezumati ca au cunostinta despre existenta garantiei reale, proba contrara fiind inadmisibila.

Astfel, daca un debitor a incheiat mai multe contracte de garantie, afectandu-le acelasi bun, data, respectiv ordinea in care le-a incheiat nu mai are nicio semnificatie. Singurul aspect relevant este data, respectiv ordinea in care acestea au fost inscrise in arhiva electronica.

Momentul indeplinirii formalitatilor de publicitate determina si ordinea de prioritate a creditorilor aceluiasi debitor, cu privire la pretul obtinut din vanzarea bunului afectat garantarii creantelor.

In acest sens, referitor la momentul inregistrarii avizului (de garantie reala mobiliara), legea prevede obligatia mentionarii datei, orei, minutului si secundei inscrierii. Mai mult decat atat, un aspect demn de retinut este posibilitatea inscrierii in arhiva a intentiei de a constitui o garantie reala mobiliara, caz in care, daca in termen de doua luni de la data inregistrarii respective se constituie garantia reala mobiliara, atunci aceasta va avea rangul de la data inscrierii intentiei.

Contractul de garantie reala mobiliara creeaza, in favoarea creditorului, un drept real asupra bunului afectat garantiei, insa numai pentru a-si asigura realizarea creantei, in cazul in care debitorul nu va executa de bunavoie obligatia garantata.
Tocmai de aceea, i se recunoaste creditorului garantat prerogativa de a urmari bunul mobil in mainile oricarei persoane s-ar afla si prerogativa preferintei, deci creditorul garantat isi va satisface creanta din pretul obtinut prin vanzarea bunului mobil afectat ca garantie inaintea altor creditori negarantati sau ale caror drepturi asupra bunului respectiv au un grad de prioritate inferior.

Pentru ipoteza in care garantia reala mobiliara a fost constituita fara deposedarea debitorului (situatie cel mai des intalnita in practica), creditorul mai are si urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a inspecta bunul afectat garantiei in timpul programului de lucru al debitorului, astfel incat sa nu afecteze activitatea acestuia
b) dreptul de a considera ca obligatia garantata a devenit exigibila si de a trece la urmarirea silita, in conditiile prezentului titlu, in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului afectat garantiei sau alte fapte de natura sa ingreuneze sau sa faca imposibila urmarirea silita, astfel cum sunt determinate prin contractul de garantie .

Creditorul isi poate exercita acest drept numai daca are temeiuri comerciale rezonabile de a crede ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol sau exista posibilitatea ca plata sa fie pe cale de a fi impiedicata.

Daca bunul afectat garantiei este vandut, creditorul va distribui rezultatele vanzarii in urmatoarea ordine:
– plata cheltuielilor rezultate din mentinerea, conservarea, luarea in posesie si vanzarea bunului
– plata dobanzilor si a creantei garantate care are primul rang de prioritate, chiar daca aceasta nu a devenit exigibila (in situatia mentionata mai sus).

Orice suma ramasa dupa satisfacerea creditorului cu gradul de prioritate cel mai inalt va fi distribuita celorlalti creditori in ordinea de prioritate a fiecaruia, chiar daca creantele acestora nu au devenit exigibile. Numai dupa plata integrala a unui creditor se poate proceda la plata urmatorului. In termen de trei zile de la primirea rezultatelor vanzarii bunului afectat garantiei, creditorul care l-a vandut va preda orice surplus debitorului sau reprezentantului sau.

Daca plata surplusului nu poate avea loc, suma respectiva va fi depusa intr-un cont bancar, urmand ca debitorul sa fie instiintat despre aceasta de catre creditor . Orice intelegere intre creditor si debitor, prin care s-ar stabili o alta destinatie a sumelor, este considerata a fi nula de drept .