Un furnizor de acces la internet poate fi obligat sa blocheze accesul clientilor sai la un site web care aduce atingere dreptului de autor

Constantin Film Verleih, o intreprindere germana care detine, printre altele, drepturile asupra filmelor ``Vikingul Vic``¹ si ``Pandorum``, precu si Wega Filmproduktionsgesellschaft, o intreprindere austriaca care detine drepturile asupra filmului ``Panglica alba``² , au constatat ca filmele lor puteau fi vizionate sau chiar descarcate, fara acordul acestora, de pe site-ul internet ``kino.to`` ³

. La cererea acestor doua intreprinderi, instantele de judecata austriece au interzis societatii UPC Telekabel Wien, un furnizor de acces la internet cu sediul in Austria, sa furnizeze clientilor sai accesul la acest site. UPC Telekabel considera ca nu ii poate fi aplicata o asemenea interdictie . Astfel, la data savarsirii faptelor, aceasta nu avea nicio relatie comerciala cu operatorii site-ului kino.to si nu s-ar fi stabilit niciodata ca propriii clienti ar fi actionat in mod nelegal. In plus, UPC Telekabel sustine ca diferitele masuri de blocare susceptibile sa fie aplicate puteau, in orice caz, sa fie eludate tehnic. In sfarsit, unele dintre aceste masuri ar fi excesiv de costisitoare. Sesizata cu litigiul in ultima instanta, Oberster Gerichtshof (Curtea Suprema, Austria) solicita Curtii de Justitie sa interpreteze Directiva Uniunii privind dreptul de autor⁴ , precum si drepturile fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii. Directiva prevede posibilitatea titularilor de drepturi sa solicite pronuntarea unei ordonante presedintiale impotriva intermediarilor ale caror servicii sunt folosite de terti pentru a aduce atingere drepturilor lor ⁵ .

UPC Telekabel apreciaza ca nu poate fi calificata drept intermediar in acest sens. Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea raspunde Oberster Gerichtshof ca o persoana care pune la dispozitia publicului pe un site internet obiecte protejate fara acordul titularului de drepturi utilizeaza serviciile furnizorului de acces la internet al persoanelor care acceseaza aceste obiecte . Astfel, un furnizor de acces precum UPC Telekabel care permite clientilor sai sa acceada la obiecte protejate puse la dispozitia publicului pe internet de un tert este un intermediar ale carui servicii sunt folosite pentru a aduce atingere dreptului de autor. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca directiva, care urmareste sa garanteze titularilor de drepturi un nivel ridicat de protectie, nu impune existenta unei relatii speciale intre persoana care aduce atingere dreptului de autor si intermediarul impotriva caruia poate fi pronuntata o somatie. De asemenea, nu este necesar sa se dovedeasca nici faptul ca clientii furnizorului de acces la internet acceseaza efectiv obiectele protejate puse la dispozitia publicului pe site-ul internet al unui tert, intrucat directiva impune ca masurile pe care statele membre au obligatia de a le lua pentru a se conforma acesteia sa aiba drept obiective nu numai incetarea incalcarilor aduse dreptului de autor sau drepturilor conexe, ci si prevenirea acestora.

In plus, Oberster Gerichtshof solicita sa se stabileasca daca drepturile fundamentale recunoscute de dreptul Uniunii trebuie interpretate in sensul ca se opun ca, prin intermediul unei somatii pronuntate de o instanta nationala, sa se interzica unui furnizor de acces la internet sa permita accesul clientilor sai la un site internet care publica online obiecte protejate fara acordul titularilor de drepturi, in cazul in care aceasta somatie nu precizeaza ce masuri trebuie sa adopte furnizorul de acces respectiv, iar acesta din urma poate evita sanctiunile coercitive impuse pentru incalcarea interdictiei mentionate facand dovada ca a luat toate masurile rezonabile.

In aceasta privinta, Curtea arata ca, in cadrul unei astfel de somatii, drepturile de autor si drepturile conexe (care fac parte din dreptul de proprietate intelectuala) intra in principal in conflict cu libertatea de a desfasura o activitate comerciala de care beneficiaza operatorii economici (precum furnizorii de acces la internet), precum si cu libertatea de informare a utilizatorilor de internet. Or, in cazul in care mai multe drepturi fundamentale se afla in conflict, revine statelor membre sarcina sa se asigure ca se intemeiaza pe o interpretare a dreptului Uniunii si a dreptului lor national care permite asigurarea unui just echilibru intre aceste drepturi fundamentale.

In ceea ce priveste mai concret dreptul la libertatea de a desfasura o activitate comerciala a furnizorului de acces la internet, Curtea apreciaza ca somatia mentionata nu pare sa aduca atingere continutului insusi al acestui drept, dat fiind ca, pe de o parte, lasa destinatarului sau sarcina de a stabili masurile concrete care trebuie adoptate pentru a atinge rezultatul urmarit astfel incat acesta poate alege sa aplice masuri care sa fie cel mai bine adaptate resurselor si capacitatilor de care dispune si care sa fie compatibile cu celelalte obligatii si provocari carora trebuie sa le faca fata in exercitarea activitatii sale si ca, pe de alta parte, permite destinatarului sau sa fie exonerat de raspundere facand dovada faptului ca a luat toate masurile rezonabile. In consecinta, Curtea apreciaza ca drepturile fundamentale in cauza nu se opun unei astfel de somatii, cu conditia dubla ca masurile adoptate de furnizorul de acces sa nu priveze in mod inutil utilizatorii de posibilitatea de a accede in mod licit la informatiile disponibile6 si ca aceste masuri sa aiba ca efect sa impiedice sau, cel putin, sa faca dificil realizabile accesarile neautorizate ale obiectelor protejate sau sa descurajeze in mod serios utilizatorii sa acceseze obiectele puse la dispozitia lor cu incalcarea dreptului de proprietate intelectuala⁷.

Curtea precizeaza ca utilizatorii de internet, precum si, de altfel, furnizorul de acces la internet, trebuie sa isi poata valorifica drepturile in fata instantei. Este de competenta autoritatilor si a instantelor nationale sa verifice daca aceste conditii sunt indeplinite.

Hotararea in cauza C-314/12 UPC Telekabel Wien GmbH/Constantin Film Verleih GmbH si Wega Filmproduktionsgesellschaft mbH

¹ ``Wickie und die starken MA¤nner`` in versiunea originala.
² ``Das weiAŸe Band`` in versiunea originala.
³ In luna iunie 2011, acest site si-a incetat activitatea ca urmare a unei actiuni a politiei germane impotriva operatorilor sai.
⁴ Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230).
⁵ In ceea ce priveste aceasta posibilitate, Curtea a statuat deja ca dreptul Uniunii se opune unui ordin judecatoresc pronuntat de o instanta nationala prin care se impune unui furnizor de acces la internet instituirea unui sistem de filtrare pentru a preveni transferurile ilegale de fisiere, care se aplica, fara deosebire, intregii sale clientele, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusiva si pentru o perioada nelimitata (a se vedea Hotararea Curtii din 24 noiembrie 2011, Scarlett Extended, C-70/10, precum si CP nr. 126/11). De asemenea, Curtea a statuat ca administratorul unei retele sociale online nu poate fi constrans sa instituie un sistem de filtrare general, care sa-i vizeze pe toti utilizatorii sai, pentru a preveni utilizarea ilicita a operelor muzicale si audiovizuale (a se vedea Hotararea Curtii din 16 februarie 2012, SABAM, C-360/10, precum si CP nr. 11/12). www.curia.europa .eu
⁶ Pentru a respecta libertatea de informare a utilizatorilor de internet.
⁷ Pentru a respecta dreptul de proprietate intelectuala al titularilor de drepturi .