Dreptul Uniunii nu impune ca o persoana sa desfasoare o activitate salariata intr-un stat membru pentru a beneficia pe teritoriul acestui stat de prestatii familiale pentru copiii sai cu resedinta in alt stat membru

In ianuarie 2009, domnul Eugen Bogatu, resortisant roman care are resedinta in Irlanda din anul 2003, a solicitat autoritatilor irlandeze sa beneficieze de prestatii familiale pentru cei doi copii ai sai care au resedinta in Romania.

Domnul Bogatu a desfasurat o activitate salariata in Irlanda intre 2003 si 2009. Dupa ce si-a pierdut locul de munca in 2009, acesta a primit o prestatie de somaj cu caracter contributiv (2009- 2010), apoi o prestatie de somaj cu caracter necontributiv (aprilie 2010-ianuarie 2013) si, in sfarsit, o prestatie de boala (2013-2015).

Autoritatile irlandeze l-au informat pe domnul Bogatu cu privire la decizia lor de a admite cererea sa de prestatii familiale, cu exceptia perioadei cuprinse intre aprilie 2010 si ianuarie 2013.

Acest refuz se baza pe faptul ca, in opinia lor, solicitantul nu indeplinea, in perioada respectiva, niciuna dintre conditiile care dau dreptul la prestatii familiale pentru copiii sai care au resedinta in Romania, intrucat nu a desfasurat o activitate salariata in Irlanda sau nu a primit o prestatie cu caracter contributiv in aceasta tara. Domnul Bogatu a contestat aceasta decizie sustinand ca autoritatile irlandeze s-au intemeiat pe o interpretare eronata a dreptului Uniunii.

Sesizata cu litigiul, High Court (Inalta Curte) solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate sociala¹ trebuie interpretat in sensul ca eligibilitatea unei persoane ai carei copii au resedinta in alt stat membru la prestatii familiale in statul membru in care are resedinta aceasta persoana impune ca aceasta sa desfasoare o activitate salariata in acest din urma stat membru sau ca respectivul stat sa ii plateasca o prestatie in numerar ca urmare sau ca o consecinta a unei astfel de activitati .

In hotararea pronuntata, Curtea constata, in primul rand, ca regulamentul enunta ca o persoana are dreptul la prestatii familiale in conformitate cu legislatia statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care au resedinta in alt stat membru, ca si cum acestia ar avea resedinta in primul stat membru. Prin urmare, acesta nu impune ca o astfel de persoana sa dispuna de un statut specific, si in particular de cel de lucrator salariat, pentru a avea dreptul la prestatii familiale.

In plus, Curtea arata ca din contextul si din obiectivul regulamentului reiese ca prestatiile familiale pentru copii care au resedinta in alt stat membru pot fi datorate pe mai multe temeiuri, iar nu numai pe temeiul unei activitati salariate.

In sfarsit, Curtea subliniaza ca regulamentul este fructul unei evolutii legislative care reflecta printre altele vointa legiuitorului Uniunii de a extinde dreptul la prestatii familiale la alte categorii de persoane decat doar lucratorii salariati.

In al doilea rand, Curtea constata ca regulamentul nu conditioneaza dreptul de a obtine prestatii familiale pentru copii care au resedinta in alt stat membru de primirea de catre solicitant a unor prestatii in numerar ca urmare sau ca o consecinta a unei activitati salariate. Curtea concluzioneaza asadar ca eligibilitatea unei persoane la prestatii familiale in statul membru competent, pentru copiii sai care au resedinta in alt stat membru, nu impune nici ca aceasta persoana sa desfasoare o activitate salariata in primul stat membru, nici ca acesta sa ii acorde o prestatie in numerar ca urmare sau ca o consecinta a unei astfel de activitati .

Hotararea in cauza C-322/17 Eugen Bogatu/Minister for Social Protection

¹ Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate social (JO 2004, L 166, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 82).