Impozitele speciale prelevate pe cifra de afaceri a intreprinderilor de telecomunicatii si din sectorul comertului cu amanuntul sunt compatibile cu dreptul Uniunii

In Hotararile Vodafone Magyarorszag (C-75/18) si Tesco-Global Aruhazak (C-323/18), pronuntate la 3 martie 2020, Curtea, reunita in Marea Camera, a considerat compatibile cu principiul libertatii de stabilire si cu Directiva 2006/1121 (denumita in continuare �Directiva TVA�) impozitele speciale prelevate in Ungaria pe cifra de afaceri a intreprinderilor de telecomunicatii si a intreprinderilor care isi desfasoara activitatea in sectorul comertului cu amanuntul.

Astfel, imprejurarea ca aceste impozite speciale, care greveaza cifra de afaceri in mod progresiv (sau chiar foarte progresiv in ceea ce il priveste pe cel de al doilea), sunt suportate in principal de intreprinderi detinute de persoane originare din alte state membre, ca urmare a faptului ca aceste intreprinderi realizeaza cifrele de afaceri cele mai importante pe pietele maghiare vizate, reflecta realitatea economica a acestor piete si nu constituie o discriminare impotriva acestor intreprinderi.

Curtea a statuat de asemenea ca, intrucat impozitul la care sunt supuse intreprinderile de telecomunicatii nu prezinta toate caracteristicile esentiale ale TVA-ului, acest impozit nu poate fi asimilat acestuia din urma, astfel incat nu aduce atingere functionarii sistemului de TVA al Uniunii si, prin urmare, este compatibil cu Directiva TVA.

Intrucat i s-a solicitat sa stabileasca si compatibilitatea legislatiei maghiare de instituire a acestor impozite speciale cu normele Uniunii in materia ajutoarelor de stat, Curtea s-a pronuntat, intr-o prima etapa, cu privire la admisibilitatea acestor intrebari² .

In aceasta privinta, Curtea a amintit ca taxele nu intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor Tratatului FUE privind ajutoarele de stat, cu exceptia cazului in care acestea constituie modul de finantare a unei masuri de ajutor si fac astfel parte integranta din aceasta masura . Or, o taxa nu este susceptibila sa faca parte integranta dintro masura de ajutor decat atunci cand exista o legatura de alocare obligatorie intre aceasta taxa si ajutor in temeiul reglementarii nationale relevante.

In speta, Curtea a constatat totusi ca cererile de scutire de impozite speciale pe care societatile reclamante le au introdus in fata autoritatilor fiscale maghiare privesc impozite cu aplicabilitate generala varsate la bugetul de stat, fara a fi alocate in mod specific finantarii unui avantaj in favoarea unei categorii speciale de persoane impozabile. Curtea a concluzionat ca nu exista o legatura de alocare obligatorie intre impozitele speciale prelevate in sarcina acestor societati reclamante si scutirea de care beneficiaza anumite persoane impozabile, astfel incat eventualul caracter ilegal al unei asemenea scutiri in raport cu normele dreptului Uniunii aferente ajutoarelor de stat nu este de natura sa afecteze legalitatea acestor impozite speciale in sine. Prin urmare, societatile reclamante nu se pot prevala in fata instantelor nationale de acest eventual caracter ilegal pentru a se sustrage de la plata impozitelor mentionate.

Intr-o a doua etapa, Curtea a examinat daca legislatia maghiara de instituire a impozitelor speciale in cauza instituie o discriminare intemeiata pe locul in care se afla sediul societatilor, interzisa de dispozitiile Tratatului FUE referitoare la libertatea de stabilire. In aceasta privinta, Curtea a constatat mai intai ca societatile-mama ale reclamantelor au sediul in Regatul Unit si, respectiv, in Tarile de Jos si ca, in masura in care isi desfasoara activitatile pe piata maghiara prin intermediul unor filiale, libertatea lor de stabilire poate fi afectata de orice restrictie aplicata acestor filiale. Dupa ce a amintit jurisprudenta sa privind interzicerea discriminarilor directe si indirecte, Curtea a constatat in continuare, in speta, ca impozitele speciale in litigiu nu fac distinctie in functie de locul in care se afla sediul societatilor.

In acest context, Curtea a subliniat, in primul rand, ca, intrucat toate intreprinderile care isi desfasoara activitatea in Ungaria in sectoarele vizate sunt supuse impozitelor incriminate, iar cotele de impozitare respectiv aplicabile diferitor transe ale cifrei de afaceri sunt valabile pentru ansamblul acestor intreprinderi, legislatia maghiara de instituire a acestor impozite nu stabileste nicio discriminare directa in detrimentul intreprinderilor detinute de persoane (fizice sau juridice) din alte state membre. In al doilea rand, Curtea a verificat daca (puternica) progresivitate a impozitelor speciale poate fi considerata o sursa de discriminare indirecta in detrimentul acestor din urma intreprinderi.

In aceasta privinta, Curtea a constatat ca, in ceea ce priveste exercitiile fiscale in cauza, si anume cele care acopera perioada cuprinsa intre 1 aprilie 2011 si 31 martie 2015 in cauza Vodafone si cea cuprinsa intre 1 martie 2010 si 28 februarie 2013 in cauza Tesco, persoanele impozabile care se incadrau numai in transa de baza impozitata cu 0 % erau, toate, persoane impozabile detinute de persoane maghiare, in timp ce cele care se incadrau in transele superioare erau in majoritate persoane impozabile detinute de persoane din alte state membre.

Astfel, cea mai mare parte a impozitului special a fost suportata de persoane impozabile detinute de persoane din alte state membre. Cu toate acestea, Curtea a amintit ca statele membre sunt libere sa stabileasca sistemul de taxare pe care il considera cel mai adecvat si sa impuna o impozitare progresiva pe cifra de afaceri in masura in care cuantumul cifrei de afaceri constituie un criteriu de distinctie neutru valoarea cifrei de afaceri constituie un criteriu de distinctie neutru si un indicator relevant al capacitatii contributive a persoanelor impozabile. In acest context, imprejurarea ca cea mai mare parte din impozitele speciale in cauza este suportata de persoane impozabile detinute de persoane fizice sau juridice din alte state membre nu poate fi suficienta pentru a se constata existenta unei discriminari in detrimentul lor.

Astfel, aceasta imprejurare se explica prin faptul ca pietele vizate in prezentele cauze sunt dominate de asemenea persoane impozabile, care realizeaza pe acestea cifrele de afaceri cele mai importante. Ea constituie astfel un indicator contingent sau chiar aleatoriu, care poate fi atins de fiecare data cand piata vizata este dominata de intreprinderi din alte state membre sau din state terte sau de intreprinderi nationale detinute de persoane din alte state membre sau din state terte.

In plus, transa de baza impozitata cu 0 % nu priveste exclusiv persoanele impozabile detinute de persoane maghiare, din moment ce orice intreprindere care isi desfasoara activitatea pe piata vizata beneficiaza de reducere pentru partea din cifra sa de afaceri care nu depaseste plafonul corespunzator acestei transe.

In consecinta, cotele (intens) progresive ale impozitelor speciale in cauza nu instituie, prin insasi natura lor, o discriminare intemeiata pe locul in care se afla sediului societatilor, intre persoanele impozabile detinute de persoane maghiare si persoanele impozabile detinute de persoane din alte state membre. In plus, in hotararea sa pronuntata in cauza C-75/18, Curtii i se solicita stabilirea compatibilitatii introducerii impozitului special pe cifra de afaceri a intreprinderilor de telecomunicatii cu Directiva TVA³ .

In aceasta privinta, ea a amintit ca trebuie sa se analizeze in special daca impozitul in discutie are ca efect compromiterea functionarii sistemului comun al TVA-ului prin grevarea circulatiei bunurilor si serviciilor si prin afectarea tranzactiilor comerciale intr-un mod comparabil cu TVA-ul, ceea ce este cazul, printre altele, al impozitelor care prezinta caracteristicile esentiale ale TVA-ului.

Ea a constatat insa ca legislatia maghiara de instituire a impozitului special in cauza nu prevede perceperea acestui impozit in fiecare stadiu al procesului de productie si de distributie si nici deducerea impozitului achitat in etapa precedenta a acestui proces. Astfel, intrucat doua dintre cele patru caracteristici esentiale stabilite de Curte in jurisprudenta sa anterioara nu sunt indeplinite de impozitul special in cauza, Directiva TVA nu se opune introducerii acestuia.

Hotararea in cauzele C-75/18 si C-323/18 Vodafone MagyarorszA�g Mobil TA�vkA�zlA�si Zrt. si Tesco-Global A�ruhA�zak Zrt./Nemzeti Ado- A�s VA�mhivatal Fellebbviteli IgazgatosA�ga

1 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO 2006, L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7).

2 In anul 2019, Tribunalul a anulat doua decizii ale Comisiei privind calificarea drept masuri de ajutor de stat a impozitului polonez in sectorul vanzarii cu amanuntul si a taxei maghiare pe publicitate [Hotararea Tribunalului din 16 mai 2019, Polonia/Comisia (cauzele conexate T-836/16 si T-624/17, Comunicatul de presa 64/19) si Hotararea Tribunalului din 27 iunie 2019, Ungaria/Comisia (T-20/17, Comunicatul de presa 84/19)]. Aceste hotarari fac in prezent obiectul unor recursuri in fata Curtii (C-562/19 P si C-596/19 P).

3 Articolul 401.