Executarea silita a institutiilor publice. Recuperarea sumelor datorate prin procedura de validare a popririi

Ca regula, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinatie prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. Asadar, achitarea sau neachitarea creantelor este lasata in cea mai mare parte la latitudinea institutiilor publice.

Astfel, multi fosti salariati ai institutiilor publice, desi au obtinut hotarari judecatoresti definitive, care le recunosc drepturile salariale neachitate, se afla in prezent in situatia de a nu le fi platite sumele de bani cuvenite, fapt ce le majoreaza, practic, prejudiciul patrimonial deja inregistrat.

In asemenea situatii, de cele mai multe ori atitudinea pasiva si neasumata nu emana numai de la institutiile publice, ci inclusiv de la tertii popriti (structuri ale institutilor publice sau simple institutii bancare) la care debitorul institutie publica are deschise conturi, prin intermediul carora incaseaza sume de bani provenind din diferite surse si fonduri .

O modalitate de deblocare a dosarelor de executare silita ajunse in astfel de situatii o poate reprezenta procedura de validare a popririi, pevazuta de dispozitiile art. 790 alin. (1) din Codul de procedura civila.

Practic, in situatia in care tertul poprit nu isi indeplineste obligatiile ce ii revin pentru efectuarea popririi, inclusiv in cazul in care, in loc sa consemneze suma urmaribila, o libereaza debitorului poprit, creditorul urmaritor sau chiar executorul judecatoresc poate sesiza instanta de executare in vederea validarii popririi in termen de cel mult o luna de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila.

Prin urmare, in ipoteza in care tertul poprit refuza sa dea curs popririi instituite de executorul judecatoresc si, pe cale de consecinta, sa consemneze in termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor, de la scadenta acestora, sumele de bani aferente creantei poprite, legiuitorul a instituit in beneficiul creditorului urmaritor posibilitatea de a sesiza instanta de judecata in vederea validarii popririi.

Daca din probele administrate rezulta ca tertul poprit ii datoreaza sume de bani debitorului, instanta va pronunta o hotarare de validare a popririi, prin care il va obliga pe tertul poprit sa ii plateasca creditorului, in limita creantei, suma datorata debitorului.

In caz contrar, in masura in care, analizand probatoriul, instanta constata ca tertul poprit nu datoreaza sume de bani debitorului, va hotari desfiintarea popririi.

Cu toate acestea, pentru a lipsi de efecte procedura de validare a popririi, atat debitorul, cat si tertii popriti se prevaleaza de dispozitiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, ``creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate``.

Ceea ce se omite cu buna-stiinta este faptul ca legiuitorul a statuat expres ca in ipoteza in care executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata .

Totodata, legiuitorul a stabilit si o masura de protectie suplimentara a creditorului prin instituirea dispozitiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit carora ``in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2 (in termen de 6 luni - n.n.), creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie``.

Prin urmare, prevederile O.G. nr. 22/2002 nu pot fi invocate selectiv, in scopul de a conduce la exonerarea debitoarei de la executarea creantei stabilite printr-o hotarare definitiva.

De altfel, asa cum a retinut si Judecatoria Sectorul 4 Bucuresti - Sectia Civila, prin Sentinta civila nr. 9546/2014, ``interpretarea dispozitiilor O.G. nr. 22/2002 nu poate fi de natura sa conduca la o imunitate de executare silita, iar art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede o obligatie in sarcina debitorilor. Pe de alta parte, interpretarea contrara, a inlaturarii posibilitatii executarii silite a obligatiilor in cazul institutiilor bugetare, ar constitui o incalcare a principiului egalitatii in fata legii, precum si a dreptului de proprietate al creditoarei``.

Executarea unei hotarari judecatoresti trebuie considerata ca facand parte integranta din proces, in sensul art. 6 din Conventia europeana pentru stabilirea drepturilor omului. Dreptul la instanta ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna din cadrul statului contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta in detrimentul uneia dintre parti (Cauza Sacaleanu vs. Romania, Hotararea din 6 septembrie 2005; Cauza Virgil Ionescu vs. Romania, Hotararea din 28.06.2005).

Asadar, intemeindu-se cu buna-credinta pe dispozitiile Codului de procedura civila, dar si pe cele ale O.G. nr. 22/2002, mai sus analizate, creditorul urmaritor poate obtine o hotarare judecatoreasca de validare a popririi, care sa ii permita, in limitele legii, sa recupereze cel putin o parte din creanta cuvenita.