A admis contestatia formulata de contestatorul X prin S.D.E.R., in contradictoriu cu parata C.N.A.I.R.S.A si a anulat decizia de sanctionare nr. 3/6525/2.08.2018 emisa de intimata.
A obligat intimata sa restituie contestatorului sumele de bani retinute in baza deciziei contestate si a obligat intimata sa achite contestatorului cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta retine urmatoarele:
Contestatorul invoca in temeiul art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii,
nulitatea absoluta a deciziei contestate, motivat de faptul ca nu contine in mod obligatoriu prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de catre acesta. Astfel, decizia contestata face referire la doua articole din CCM, un articol din RI si doua articole din Legea nr. 53/2003, care nu individualizeaza in nici un fel vreo obligatie concreta pe care contestatorul ar fi incalcat-o. Se arata ca o enumerare doar a actelor pe care un salariat trebuie sa le respecte (CCM, CIM, RI, ROF) echivaleaza cu o lipsa a mentiunilor prevederilor incalcate de contestator, sanctiunea prevazuta de legiuitor in acest sens fiind nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.
Potrivit disp. art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
Analizand decizia contestata, instanta retine ca aceasta cuprinde la punctul 2 prevederile incalcate si anume: art. 9.2 alin. 2 lit. a din CCM CNAIR SA, care arata ca ``salariatii au obligatia sa cunoasca si sa respecte prevederile CCM si CIM prevederile ROF, RI si dispozitiile Consiliului de Administratie/ Consiliul Director``. Art. 9.2 alin. 2 lit. b din CCM CNAIR SA care prevad ca salariatii trebuie sa indeplineasca atributiile de serviciu conform fisei de post, sa execute lucrarile incredintate in conditii de calitate corespunzatoare si orice dispozitie legala a conducatorului ierarhic. Totodata, se precizeaza in decizia contestata ca fapta savarsita constituie abatere disciplinara potrivit art. 36 alin. 2 si 5 din Regulamentul Intern CNADNR SA 2015 aplicabil, prin care se arata ca pot constitui abatere disciplinara faptele savarsite cu vinovatie de catre salariati in legatura cu sarcinile si obligatiile de serviciu, constand intr-o actiune sau inactiune prin care sunt incalcate prevederile CCM, dispozitiile sefilor sub rezerva legalitatii.
Avand in vedere ca decizia nr. 3/6525/2.08.2018 a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii, instanta respinge exceptia nulitatii absolute.
Cat priveste sustinerea contestatorului cu privire la faptul ca cercetarea disciplinara a faptei si emiterea deciziei au fost facute de persoane care nu au competenta de a dispune cercetarea si sanctionarea sa disciplinara, instanta retine ca, prin decizia nr. 237/14.06.2018, a fost numita comisia de cercetare disciplinara prealabila , decizie emisa si semnata de directorul general regional. Astfel, nu se poate retine ca aceasta comisie nu a fost legal constituita.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare pentru fapte anterioare datei de 02.02.2018 instanta o considera intemeiata avand in vedere urmatoarele:
La punctul 1 din decizia contestata, ca fapte savarsite de contestator si retinute de intimata, instanta observa ca se regasesc si ``refuzul a fost manifestat si anterior atat cand s-a incercat comunicarea adreselor cu nr. 2/9.01.2018 si 2/2630/26.01.2018.``
Potrivit art. 252 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei .
Reglementarea subsecventa a termenului de 6 luni nu acrediteaza teza conform careia legiuitorul ar fi stabilit si un al doilea termen in care sanctiunea disciplinara ar putea fi aplicata de angajator .
Termenul de 6 luni este un termen de garantie, inauntrul caruia angajatorul este obligat sa ia la cunostinta de fapta savarsita de salariat, sa desfasoare actiunea cercetarii disciplinare si sa aplice sanctiunea disciplinara. Este, in fapt, o perioada legala, cu durata maximala imperativa, a carei depasire atrage imposibilitatea pentru angajator de a aplica sanctiunea disciplinara.
Termenul de 30 de zile calendaristice pentru emiterea deciziei de concediere, al carui inceput se calculeaza de la data luarii la cunostinta de catre angajator de abaterea disciplinara savarsita de salariat, este obligatoriu a se incadra inauntrul termenului de 6 luni, fiind limitat de data savarsirii faptei si sfarsitul celor 6 luni de zile .
Regulile aplicabile prescriptiei extinctive sunt reglementate de art. 2515 si urm. din Codul civil, insa, termenul de 6 luni nu intra sub incidenta acestor texte legale, intrucat este un termen de garantie legal, cu caracter special, aplicabil doar situatiilor vizand raspunderea disciplinara a salariatului. Astfel, decizia nr. 3/6525 a fost emisa la data de 02.08.2018, iar adresele despre care se face vorbire in continutul deciziei sunt din 9.01 si 26.01. 2018, asadar anterior celor 6 luni.
Fata de aceste considerente, raportat la dispozitiile legale invocate, instanta constata ca exceptia prescriptiei dreptului intimatei de a dispune sanctionarea disciplinara a contestatorului pentru fapte anterioare datei de 02.02.2018, este intemeiata, astfel ca instanta a admis-o.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca, potrivit contractului individual de munca nr. 686/17.03.2011, contestatorul indeplineste functia de director regional. In data de 01.10.2012 a fost emisa Decizia Directorului general nr. 1203/01.10.2012 prin care a fost revocat din functia de director regional si trecut pe un post corespunzator pregatirii profesionale, decizie anulata de Tribunalul Iasi prin sentinta civila nr. 759/20.03.2013, ramasa definitiva prin Decizia Curtii de Apel nr. 1204/18.09.2013.
In data de 27.11.2017 parata a emis decizia nr. 1959 prin care a fost din nou revocat din functia de director regional si trecut pe un post corespunzator pregatirii sale profesionale. Si aceasta decizie de revocare a fost anulata de instanta de judecata prin sentinta civila nr. 959 pronuntata de Tribunalul Iasi, la data de 31.05.2018, in dosarul nr. X/99/2017. Aceasta sentinta a ramas definitiva prin decizia Curtii de Apel Iasi nr. 837/11.12.2018.
Prin sentinta civila nr. 959/31.05.2018, Tribunalul Iasi a admis contestatia formulata de contestatorul X in contradictoriu cu intimata CNAIR - SA, a anulat decizia nr. 1959/27.11.2017 emisa de intimata, a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior emiterii deciziei nr. 1959/27.11.2017 si a obligat intimata sa achite contestatorului diferentele de drepturi salariale dintre cele cuvenite functiei de director regional si cele efectiv incasate, incepand cu data de 27.11.2017 si pana la reintegrarea efectiva.
In considerentele acestei sentinte se retine ca: ``In data de 27.11.2017 parata a emis Decizia nr. 1959, prin care contestatorul a fost revocat din functia de director regional si trecut pe un post corespunzator pregatirii sale profesionale.
Prin contestatia formulata, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 1959/27.11.2017 de revocare/numire functie; reintegrarea in functia detinuta anterior revocarii; plata drepturilor salariale neachitate corespunzator functiei de director regional , pe perioada cuprinsa intre data emiterii deciziei nr. 1959/27.11.2017 si pana la data reincadrarii in functia detinuta anterior; plata de daune-interese in cuantum de 0,04% pe zi de intarziere, asupra sumelor de bani solicitate; plata cheltuielilor de judecata .
In speta, contestatorul si-a desfasurat activitatea in functia de director, functie si post pe care a fost reintegrat ca director regional prin sentinta civila nr. 759/2013 pronuntata in dosarul nr. Y/99/2012 al Tribunalului Iasi, definitiva prin respingerea recursului.
Instanta retine ca decizia contestata a fost emisa in data de 02.08.2018, sentinta civila nr. 959 a fost pronuntata la data de 31.05.2018 de Tribunalul Iasi in dosarul nr. X/99/2017.
In decizia contestata la punctul 1 se arata ca fapta contestatorului consta in aceea ca la data de 11.06. 2018 a refuzat primirea adresei nr. 2/15765/11.06.2018.
Potrivit acestei adrese depuse la dosarul cauzei, rezulta ca este invitat la conducerea DRDP Iasi in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie ca urmare a revocarii din functia de conducere .
Asadar, este de retinut ca la data de 11.06.2018, cand contestatorul a refuzat primirea adresei, decizia nr. 1959/27.11.2017 era anulata de instanta prin sentinta civila nr. 959/31.05.2018.
Legiuitorul defineste abaterea disciplinara in cuprinsul art. 247 alin. 2 C.muncii ca fiind ``fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici``.
Retine instanta faptul ca, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 242 C.muncii, regulamentul intern cuprinde - printre altele - drepturile si obligatiile angajatorului si salariatilor, precum si reguli concrete privind disciplina muncii, abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile. Potrivit art. 36 alin. 2 si 5 din Regulamentul Intern aplicabil, se arata ca pot constitui abatere disciplinara faptele savarsite cu vinovatie de catre salariati in legatura cu sarcinile si obligatiile de serviciu, constand intr-o actiune sau inactiune prin care sunt incalcate prevederile CCM, dispozitiile sefilor sub rezerva legalitatii.
Disciplina muncii reprezinta o obligatie juridica in sensul ca insumeaza si rezuma, in esenta, totalitatea indatoririlor de serviciu asumate de persoana respectiva prin incheierea contractului individual de munca .
Sub aspectul finalitatii ei, disciplina muncii reprezinta o stare de ordine existenta in desfasurarea procesului de munca, rezultand din respectarea intocmai a normelor ce reglementeaza acest proces si din indeplinirea obligatiilor asumate prin incheierea contractului.
Noteaza instanta faptul ,ca in cauza de fata, nu ne aflam in situatia intrunirii tuturor elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Astfel, raspunderea disciplinara intervine in cazurile in care un salariat savarseste cu vinovatie o abatere disciplinara. Pentru a fi angajata raspunderea disciplinara trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: calitatea de salariat; existenta unei fapte ilicite; savarsirea faptei cu vinovatie; un rezultat daunator si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.
In cauza, fapta pe care intimata o considera abatere este aceea ca la data de 11.06. 2018 a refuzat primirea adresei nr. 2/15765/11.06.2018, prin care este invitat contestatorul, la conducerea DRDP Iasi in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie ca urmare a revocarii din functie prin decizia CNAIR SA nr. 1959/27.11.2017.
In conditiile in care decizia de revocare din functie, nr. 1959/27.11.2017, era anulata de instanta de judecata inca din data de 31.05.2018, rezulta ca fapta salariatului de a refuza primirea adresei nr. 2/15765/11.06.2018, prin care este invitat la conducerea DRDP Iasi in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie nu constituie prin ea insasi o actiune savarsita cu vinovatie, de natura sa atraga o perturbare a activitatii, ci a fost savarsita ca urmare a unei stari conflictuale generate de angajator . In cauza de fata, instanta nu poate retine o incalcare a disciplinei de munca, de catre salariat .
In raport de argumentatia expusa, instanta nu poate retine existenta unei abateri savarsite de salariat la disciplina muncii. Pentru aceste considerente, tribunalul admite contestatia, anuleaza decizia de sanctionare nr. 3/6525/2.08.2018 si, pe cale de consecinta, obliga intimata sa restituie contestatorului sumele de bani retinute in baza deciziei contestate.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel apelanta-parata CNAIR - SA, prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi si apelantul-contestator X, prin S.D.E.R., considerand-o nelegala si netemeinica.
Apelantul Sindicatul, pentru membrul de sindicat X, apreciaza ca fiind gresita solutia instantei in ceea ce priveste retinerea ca mentionarea unor prevederi generale din RI, CCM duce la respectarea art. 252 al. 2 lit. b din Codul muncii.
Arata ca s-a invocat exceptia nulitatii absolute a deciziei de sanctionare, ca fiind emisa cu incalcarea conditiilor prevazute de art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii, motivat de faptul ca nu contine in mod obligatoriu prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de catre acesta.
Decizia contestata face referire la doua articole din CCM, un articol din RI si doua articole din Legea nr. 53/2003, care nu individualizeaza in nici un fel vreo obligatie concreta pe care contestatorul ar fi incalcat-o. Se arata ca o enumerare doar a actelor pe care un salariat trebuie sa le respecte (CCM, CIM, RI, ROF) echivaleaza cu o lipsa a mentiunilor prevederilor incalcate de contestator, sanctiunea prevazuta de legiuitor in acest sens fiind nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare.
Apreciaza apelantul ca fapta imputata nu se circumscrie unor reguli pe care le-ar fi incalcat, deci nu poate fi o abatere disciplinara.
Aceste aspecte trebuie examinate procedural, cu titlu de exceptie a nulitatii deciziei de sanctionare, fiind chestiuni esentiale care tin de fundamentul deciziei si nu pe fondul contestatiei, in examinarea motivelor de netemeinicie.
Pentru aceste motive, apreciaza ca instanta a gresit cand a retinut faptul ca decizia cuprinde regulile incalcate, mentiunile generale nefiind de natura a duce la respectarea dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
De asemenea, al doilea motiv de apel vizeaza gresita solutie a instantei in ceea ce priveste retinerea ca cercetarea disciplinara a fost efectuata de o comisie legal constituita.
Considera ca cercetarea disciplinara a faptei si emiterea deciziei au fost facute de persoane care nu au competenta de a dispune cercetarea si sanctionarea sa disciplinara, acestea fiind persoane aflate in subordinea contestatorului.
Instanta a retinut un singur aspect, faptul ca a fost numita o comisie de directorul general regional si aceasta chestiune este suficienta pentru ca atat cercetarea, cat si emiterea deciziei sa fie facute in mod legal.
Instanta de fond nu a verificat nicio chestiune invocata de reclamant.
Arata apelantul ca el a incheiat contractul individual de munca cu CNAIR, fiind direct subordonat Directorului General al CNAIR. In aceste conditii, orice acte emise de directorul general regional nu respecta principiul ierarhiei si subordonarii ierarhice existent in cadrul relatiilor de munca .
In drept au fost invocate dispozitiile art. 460 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Codul muncii, Legea nr. 62/2011.
Prin apelul formulat, CNAIR - SA - Directia Regionala de Drumuri si Poduri Iasi apreciaza ca decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa cu respectarea termenului legal prevazut de art. 252 Codul muncii, respectiv termenul de 6 luni calculandu-se de la data de 11.06.2018, si solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului de a dispune sanctiunea disciplinara, ca fiind neintemeiata si nefondata.
Mentioneaza faptul ca angajatorul a respectat dispozitiile art. 250 din Codul muncii, la aplicarea sanctiunii disciplinare, motivat de faptul ca avand in vedere imprejurarile in care a avut loc fapta, gradul de vinovatie a salariatului (concretizat sub forma intentiei), consecintele faptei savarsite (constand in imposibilitatea de a pune in aplicare decizia CNAIR SA. nr. 3/626/25.07.2018), comportarea generala in serviciu a salariatului, dar si cele consemnate in raportul comisiei de cercetare disciplinara, inregistrat cu nr. 3/626/25.07.2018, fapta salariatului constituie abatere disciplinara, in sensul prevederilor art. 247 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii, ale art. 128 alin. (2) din Contractul colectiv de munca al CNAIR - SA si ale art. 36 alin. (2) si (5) din Regulamentul Intern CNADNR - SA 2015.
In concluzie, avand in vedere cele mentionate, solicita respingerea exceptiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea actiunii formulate de contestatorul X si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei de sanctionare nr. 3/6525/02.08.2016.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003, CCM CNADNR SA si ale Regulamentului intern al CNADNR SA.
Contestatorul formuleaza intampinare la apelul formulat de C.N.A.I.R.S.A prin care arata ca in ceea ce priveste primul motiv de apel, apreciaza ca instanta de fond in mod corect a admis exceptia prescriptiei dreptului de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare pentru fapte anterioare datei de 02.02.2018, constatand ca, faptele imputate acestei date sunt prescrise.
Este adevarat faptul ca apelanta mentioneaza faptul ca nu a aplicat sanctiunea decat pentru faptul ca nu salariatul nu a primit o adresa din 11.06.2018, insa, arata apelantul intimat ca si-a facut toate apararile raportat la cuprinsul deciziei de sanctionare si nu la eventuala pozitie a apelantei.
In ceea ce priveste al doilea motiv de apel, respectiv faptul ca salariatul a refuzat primirea unei adrese, iar solutionarea dosarului de revocare in fond nu-si producea efecte, apreciaza corecta solutia instantei raportat la situatia din speta, considerand ca refuzul primirii unor documente nu poate constitui abatere disciplinara.
Nu exista nicio dispozitie care sa stipuleze ca refuzul primirii unui document poate constitui abatere disciplinara. Atata vreme cat salariatul nu a incalcat nicio astfel de norma, o asa-zisa fapta care sa constituie abatere disciplinara nu exista.
Dispozitia conducatorului ierarhic nu exista. Nota de informare nr. 92/9550906.12.2017 mentionata in cuprinsul deciziei de sanctionare cuprinde referiri la emiterea deciziei de revocare si faptul ca i se ofera un alt post disponibil .
Apreciaza apelantul intimat ca avea dreptul de a-si manifesta consimtamantul cu privire la o noua functie si nu obligatie, care sa fie sanctionata. Totodata, in cuprinsul acestei informari se mentioneaza ca, daca nu isi manifesta acest consimtamant, urmeaza a fi concediat, ca urmare a desfiintarii postului.
Totodata, arata ca superiorul sau ierarhic era directorul general al CNAIR, iar el nu a incalcat in niciun fel dispozitia acestuia, respectiv i s-a cerut sa isi manifeste un consimtamant in termen de 3 zile, cu mentiunea ca lipsa acestuia duce la concedierea sa.
Mentioneaza ca el nu si-a dat acordul pentru ocuparea altei functii, deci nu si-a manifestat consimtamantul, iar aceasta optiune putea atrage concedierea sa pe motiv de reorganizare, insa nu sanctionarea sa disciplinara.
La momentul comunicarii adresei nr. 2/15765/11.06.2018 decizia de revocare era anulata de instanta de judecata .
Invoca dispozitiile art. 274 C.muncii aratand ca, la momentul comunicarii adresei nr. 2/15765/11.06.2018, decizia de revocare fusese anulata de instanta de judecata, iar el nu avea de ce sa isi exprime optiunea cu privire la ocuparea unei alte functii decat cea pe care a fost angajat.
Din contra, apelanta este cea care ar fi trebuit sa puna in executare hotararea judecatoreasca si sa dispuna reintegrarea pe functia detinuta anterior.
Hotararile judecatoresti pronuntate la fond sunt executorii conform art. 274 din Codul muncii.
In ceea ce priveste al treilea motiv de apel, relativ la individualizarea sanctiunii aplicate, sustine ca instanta nu s-a pronuntat pe o astfel de chestiune, iar aspectele invocate de apelant nu vizeaza, in fapt, vreo motivare a instantei de judecata, ci aduce in discutie chestiuni din cererea de chemare in judecata . Astfel, orice ``motiv de apel`` prin care nu se critica solutia data de instanta de judecata, inclusiv considerentele acesteia, nu reprezinta veritabile motive de apel solicitand a fi respinse ca inadmisibile.
Petru toate aceste motive, solicita respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 460 si urm. C.proc.civ.
Intimata CNAIR - SA formuleaza intampinare prin care solicita respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de apel, respectiv invocarea nulitatii deciziei de sanctionare nr. 3/6525/02.08.2018, solicita a se avea in vedere ca, pe de-o parte, asa-zisele motive de nelegalitate mentionate de contestator sunt invocate sub forma unor presupuneri, iar, pe de alta parte, acestea nu sunt insotite de o motivare sustenabila din partea reclamantei.
Referitor la constatarea nulitatii deciziei nr. 3/6525/02.08.2018, apreciaza ca aceasta indeplineste toate conditiile legale in materie fiind emisa cu respectarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii. Aceasta cuprinde toate elementele care au fost avute in vedere la emiterea ei, constand in faptele de care se face vinovat cu mentionarea expresa a obligatiilor care ii reveneau salariatului si care au fost incalcate, obligatii prevazute in regulamentul intern si in contractual colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, descrierea amanuntita a faptei, imprejurarile in care a fost savarsita fapta, consecintele faptei savarsite, precum si temeiurile legale in baza carora a fost emisa.
Mentioneaza faptul ca angajatorul a respectat intru totul dispozitiile art. 250 din Codul muncii, la aplicarea sanctiunii disciplinare avandu-se in vedere criteriile de stabilire a sanctiunii aratate expres in dispozitiile sus mentionate, avandu-se in vedere imprejurarile in care a avut loc fapta, gradul de vinovatie a salariatului (concretizat sub forma intentiei), consecintele faptei savarsite (constand in imposibilitatea de a pune in aplicare decizia CNAIR SA nr. 3/626/25.07.2018), comportarea generala in serviciu a salariatului, dar si cele consemnate in raportul comisiei de cercetare disciplinara, inregistrat cu nr. 3/626/25.07.2018.
Apreciaza ca salariatului constituie abatere disciplinara, in sensul prevederilor art. 247 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 128 alin. (2) din Contractul colectiv de munca al CNAIR - SA si ale art. 36 alin. (2) si (5) din Regulamentul Intern CNADNR - SA 2015.
Apreciaza, de asemenea, ca sustinerile contestatorului relativ la nelegalitatea comisiei de cercetare disciplinara, sunt total nefondate si nu au nici o sustenabilitate juridica si motivare, comisia de cercetare disciplinara fiind constituita in mod legal conform Deciziei nr. 237/14.06.2018, avand in vedere rezolutia conducerii unitatii de pe referatul nr. 2/15765/11.06.2018, in conformitate cu prevederile art. 251 din Legea nr. 53/2003, art. 132 din CCM 2017, precum si al art. 44 din Regulamentul Intern al CNAIR.
In concluzie, solicita respingerea apelului.
In drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003, CCM CNAIR - SA si ale Regulamentului intern .
In apel nu au fost administrate probe noi.
Examinand probele cauzei in raport de motivele de apel invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile si hotararea apelata, Curtea constata urmatoarele:
Din punct de vedere procesual, fata de dispozitiile art. 477 C.pr.civ, se retine ca devolutiunea in apelul formulat de apelantul contestator a vizat sanctiunea invocata a nulitatii deciziei de concediere pe cele doua temeiuri, respectiv incalcarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b C.muncii si nelegalitatea constituirii comisiei de disciplina, iar devolutia in apelul CNAIR a vizat exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara, respectiv temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara.
In raport de dispozitiile art. 248 C.pr.civ, analizand prioritar sanctiunea nulitatii deciziei de sanctionare disciplinara contestata, se retine ca principala critica din apelul formulat a vizat gresita aplicare a legii de catre prima instanta a dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. b C.muncii, aratandu-se ca textele invocate in cuprinsul deciziei sunt generice si nu individualizeaza in nici un fel vreo obligatie concreta pe care contestatorul ar fi incalcat-o.
Or, fata de tezele defensive sustinute, Curtea retine ca este real ca in sens substantial - art. 252 alin. 2 C.muncii - decizia de sanctionare disciplinara este un act formal, iar continutul acesteia este impus prin norme imperative, sub sanctiunea nulitatii. Insa legea stabileste doar mentiunile obligatorii ale deciziei de sanctionare disciplinara, fara a preciza continutul acestora, iar sanctiunea nulitatii care conduce la ineficacitatea totala a actului juridic trebuie interpretata restrictiv doar in conditiile in care decizia nu cuprinde mentiunile obligatorii impuse de textul legal.
In consecinta, decizia de sanctionare disciplinara este legala atata vreme cat textele sunt indicate cu destula claritate pentru a se cunoaste prevederile conventionale apreciate de catre angajator ca fiind incalcate de salariat, in cadrul procedurii de sanctionare disciplinara. Din punct de vedere jurisdictional, dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. b C.muncii nu pot fi interpretate in sensul unei obligatii exhaustive a angajatorului. In acest sens, indicarea prevederilor statutare, regulamentare sau conventionale apreciate de angajator ca fiind incalcate se subsumeaza finalitatii protectiei salariatului, legea impunand determinare precisa a normei pozitive si exprese incalcate de catre angajat, pentru ca analiza continutului abaterii disciplinare va fi limitata procedural strict la textul invocat in cuprinsul deciziei. Lipsa expunerii clare si precise a normativului intern incalcat lipseste in mod efectiv salariatul de exercitiul dreptului la aparare, in conditiile in care o fapta, in materialitatea sa, poate constitui abatere disciplinara, in sens juridic, doar daca prin conduita sa salariatul a incalcat o prevedere, in sens larg, aplicabila si cunoscuta de catre acesta.
Pentru aceste ratiuni, eludarea totala a cerintei prevazute de art. 252 alin. 1 lit. b C.muncii atrage nulitatea deciziei de sanctionare, lipsind premisa antrenarii raspunderii disciplinare, insa celelalte neregularitati nu sunt de natura a invalida formal actul sanctionator, avand efecte in verificarea temeiniciei acestuia. In acest sens, angajatorul va fi limitat de propriul act decizional emis, care constituie obiect al controlului jurisdictional si in raport de prevederile caruia se vor verifica conditiile raspunderii disciplinare, ca forma speciala de raspundere in cadrul raporturilor de munca .
Fata de aceste premise interpretative a normei invocate, trebuie concluzionat ca decizia de sanctionare disciplinara nr. 3/6525 din 02.08.2018 indeplineste criteriul formal impus de art. 252 alin. 2 lit. b C.muncii, angajatorul retinand ca salariatul a incalcat art. 9.2 alin. 2 lit. a din CCM CNAIR - SA, care prevede ca salariatii au obligatia sa cunoasca si sa respecte prevederile CCM si CIM, prevederile ROF, RI si dispozitiile Consiliului de Administratie/ Consiliul Director , precum si art. 9.2 alin. 2 lit. b din CCM CNAIR - SA care prevad ca salariatii trebuie sa indeplineasca atributiile de serviciu conform fisei de post, sa execute lucrarile incredintate in conditii de calitate corespunzatoare si orice dispozitie legala a conducatorului ierarhic.
Contrar celor retinute de prima instanta, dispozitiile art. 36 alin. 2 si 5 din Regulamentul Intern CNADNR SA 2015 indicate de angajator nu se circumscriu dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. b C.muncii, ci prevederilor art. 252 alin. 2 lit. d C.muncii. Legea substantiala face o distinctie neta intre prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca incalcate (art. 252 alin. 2 lit. b C. muncii), respectiv temeiurile de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara (art. 252 alin. 2 lit. d C.muncii). Din punct de vedere juridic, nu se poate retine ca angajatul incalca dispozitiile ce definesc abaterea disciplinare, ci ca acesta savarseste abaterea disciplinara astfel cum este definita in reglementarile interne ale angajatorului, acesta reprezentand temeiul aplicarii sanctiunii.
In consecinta, in raport de continutul concret al deciziei contestate, apare ca suficienta modalitatea de indicare a prevederilor incalcate de salariat, motiv pentru care instanta de apel apreciaza ca in mod corect prima instanta a concluzionat ca decizia contestata satisface, sub acest aspect, exigenta dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii.
In ceea ce priveste nulitatea deciziei de sanctionare disciplinara pe temeiul ca in cauza cercetarea disciplinara a fost efectuata de o comisie nelegal constituita, apelantul a invocat ca raporturile de munca au fost direct stabilite cu CNAIR, fiind direct subordonat Directorului General al CNAIR, iar orice acte emise de directorul general regional, nu respecta principiul ierarhiei si subordonarii ierarhice existent in cadrul relatiilor de munca .
In limitele devolutiunii, instanta de apel retine ca potrivit art. 251 alin. 1 C. muncii sub sanctiunea nulitatii absolute nici o masura disciplinara, cu exceptia avertismentului scris nu poate fi dispusa inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile. Potrivit alineatului 2 al aceluiasi text, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
Ca norma de exceptie, art. 251 C.muncii trebuie interpretat restrictiv. Din aceasta perspectiva, dispozitiile legale prevad sub sanctiunea nulitatii absolute doar neefectuarea cercetarii disciplinare. In consecinta, celelalte neregularitati privind efectuarea cercetarii disciplinare pot conduce la anularea procedurii urmate, doar in conditiile dreptului comun prin dovedirea vatamarii suferite si invocarea acesteia in termenul procedural.
Mai mult, legalitatea oricarui act juridic este supusa conditiilor de fond si de forma la data realizarii acestuia. Or, invocand nelegalitatea constituirii comisiei de cercetare disciplinara, analiza acestei teze defensive trebuie raportata la situatia juridica existenta la data desemnarii comisiei, respectiv data emiterii deciziei 237/14.06.2018 a Directorului regional.
La data de 14.06.2018, in raport de prevederile deciziei nr. 1959/ 27.11.2017 emise de angajator, contestatorul X fusese revocat din functia de Director regional si trecut pe un post corespunzator pregatirii sale profesionale in cadrul CNAIR SA. Este real ca salariatul a contestat aceasta deciziei, insa contestatia formulata nu are efect suspensiv de executare in raporturile de munca . De asemenea, chiar daca decizia de revocare nr. 1959/27.11.2017 a fost anulata de instanta de judecata prin sentinta civila nr. 959 pronuntata de Tribunalul Iasi, la data de 31.05.2018 in dosarul nr. X/99/2017, ce a ramas definitiva prin decizia Curtii de Apel Iasi nr. 837/11.12.2018, pronuntarea solutiei initiale la data de 31.05.2018 nu a operat de drept o repunere in situatia anterioara a partilor raportului de munca . Este real ca art. 274 C.muncii stabileste ca hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept, insa caracterul executoriu de drept nu echivaleaza din punct de vedere juridic cu executarea titlului de plin drept, ci permite potrivit art. 448 C.pr.civ. executarea provizorie a hotararii. Or, potrivit art. 622 alin. 1 si 2 C.pr.civ. obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie, iar in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita. Din nicio proba administrata la dosarul cauzei nu a rezultat ca la data de 14.06.2018, sentinta civila nr. 959/31.05.2018 fusese pusa in executare, sentinta care la acea data nici nu fusese comunicata partilor. In consecinta, la data numirii comisiei de disciplina, in organigrama angajatorului contestatorul ocupa un post de executie in cadrul DRDP Iasi si in raport de situatia factuala premisa, desemnarea comisie de disciplina de catre conducatorul ierarhic al subunitatii in care salariatul isi indeplinea sarcinile si atributiile era legala, fiind corespunzatoare modalitatii de organizare teritoriala a companiei angajatoare si in considerarea pozitiei executionale alocate in mod unilateral.
In consecinta, pentru aceste considerente, niciunul din motivele de nulitate nefiind sustenabil, Curtea de Apel respinge apelul formulat de apelantul contestator X prin S.D.E.R.
In ceea ce priveste apelul formulat de apelanta parata CNAIR - SA raportat la exceptia prescriptiei dreptului de a dispune aplicare a sanctiunii disciplinare, exceptie invocata de contestatorul X, criticile formulate sunt fondate.
Prima instanta si-a intemeiat solutia apreciind ca ``la punctul 1 din decizia contestata ca fapte savarsite de contestator si retinute de intimata, instanta observa ca se regasesc si ``refuzul a fost manifestat si anterior atat cand s-a incercat comunicarea adreselor cu nr. 2/9.01.2018 si 2/2630/26.01.2018``. Or, statuarea primei instante are la baza o analiza trunchiata si disociata a actului sanctionator contestat.
Astfel in cuprinsul deciziei nr. 3/6525/02.08.2018 s-a prevazut expres la punctul 1 ``fapta salariatului consta in aceea ca data de 11.06.2018, cand un reprezentat din cadrul serviciului Resurse Umane al DRDP Iasi s-a deplasat la SDN Iasi - locatie in care dl. X sustine ca isi desfasoara activitatea - pentru a-i inmana acestuia sub semnatura comunicarea nr. 2/15765/11.06.2018 prin care se revine la comunicarile nr. 2/954/09.01.2018 si 2/2630/26.01.2018 si prin care este invitat la conducerea DRDP Iasi in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie, conform notei de informare a CNAIR SA nr. 92/95509/06.12.2017 ca urmare a revocarii din functia de Director Regional DRDP Iasi prin Hotararea Consiliului de Administratie al CNAIR SA nr. 33/21.11.2017, fara un motiv obiectiv, a refuzat primirea acestei adrese. Refuzul a fost a fost manifestat si anterior atat cand s-a incercat comunicarea adreselor cu nr. 2/9.01.2018 si 2/2630/26.01.2018, cat si cu privire la alte informari cu privire la aceasta situatie de fapt, ajungandu-se pana la comunicarea lor prin executor judecatoresc.``
Or, din modalitatea de descriere a faptei rezulta indubitabil ca fapta in materialitatea sa imputata salariatului a fost exclusiv cea privind refuzul din 11.06.2018 de primire a adresei nr. 2/15765/11.06.2018, fara un motiv obiectiv. Este real ca in paragraful 1 se face trimitere la manifestarea anterioara a altor refuzuri privind receptionarea unor informari/adrese ale angajatorului, dar acestea au exclusiv circumstantial, privind imprejurarile savarsirii faptei . Aceasta concluzie rezulta cu necesitate din modul de formulare imperativ fapta consta in aceea ca in data de 11.06.2018 fara un motiv obiectiv a refuzat primirea acestei adrese. Caracterul determinat al datei abaterii, utilizarea formei de singular cu privire la obiectul material al abaterii (n.n. - aceasta adresa) sunt repere suficiente in aplicarea interpretarii gramaticale ce permit concluzia logica ca prin actul sanctionator s-a imputat o singura fapta, in materialitatea sa, respectiv cea din 11.06.2018.
In consecinta, toate apararile contestatorului referitor la prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara, referindu-se doar la actele anterioare datei de 11.06.2018 depasesc limitele insesi ale actului sanctionator, sens in care si solutia primei instante este lipsita de temei, iar aplicarea sanctiunii pentru fapta din 11.06.2018 s-a realizat in termenul prevazut de art. 252 alin. 1 C.pr.civ, motiv pentru care se va respinge exceptia prescriptiei dreptului de a dispune aplicare a sanctiunii disciplinare, exceptie invocata de contestatorul X.
In ceea ce priveste solutia vizand temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara se retine prioritar ca obiectul litigiului este determinat prin prisma actului de sesizare al instantei, respectiv contestatie impotriva deciziei de sanctionare nr. deciziei nr. 1959/27.11.2017. In acest sens, nici intimata, nici instanta nu poate retine aspecte faptice sau juridice peste continutul actului decizional intern, al carui legalitate si temeinicie se analizeaza exclusiv prin raportare la continutul sau intrinsec si la normele legale in vigoare la momentul edictarii sale.
Or, in raport de descrierea faptei din decizia de sanctionare disciplinara, astfel cum a fost anterior expusa detaliat, se retine ca s-a imputat de catre intimata salariatului X ca a refuzat primirea comunicarii nr. 2/15765/11.06.2018, fara motiv obiectiv, incalcand dispozitiile art. 9.2 alin 2 lit. a din CCM CNAIR - SA, care prevede ca salariatii au obligatia sa cunoasca si sa respecte prevederile CCM si CIM, prevederile ROF, RI si dispozitiile Consiliului de Administratie/Consiliul Director, precum si art. 9.2 alin. 2 lit. b din CCM CNAIR - SA care prevad ca salariatii trebuie sa indeplineasca atributiile de serviciu conform fisei de post, sa execute lucrarile incredintate in conditii de calitate corespunzatoare si orice dispozitie legala a conducatorului ierarhic.
In raport de aspectele faptice, se retine pe de o parte, adresa nr. 2/15765/11.06.2018 reprezinta o invitatie la conducerea DRDP Iasi in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie, conform notei de informare a CNAIR SA nr. 92/95509/06.12.2017 ca urmare a revocarii din functia de director regional prin Hotararea Consiliului de Administratie al CNAIR - SA nr. 1959/27.11.2017 era in sarcina apelantei angajator sa identifice obligatia legala, regulamentara, conventionala sau dispozitia obligatorie incalcata de salariat, in sensul art. 247 C.muncii.
Or, refuzul primirii unei invitatii nu interfereaza cu obligatia generica inscrisa in art. 9.2 alin 2 lit. a din CCM CNAIR - SA, ce stabileste salariatii au obligatia sa cunoasca si sa respecte prevederile CCM si CIM, intrucat in nici una din obligatiile instituite nu se refera la modalitatea de receptie a actelor interne. In ceea ce priveste art. 9.2 alin. 2 lit. b din CCM CNAIR - SA este indubitabil ca primirea adresei nu se circumscria indeplinirii atributiilor de serviciu sau executarii lucrarilor incredintate. Rezulta ca singura teza posibil a-i fi circumscrisa fapta imputata viza ``executarea dispozitiei legale a conducatorului ierarhic``, adresa fiind semnata de director regional ing. Y. Or, adresa nr. 2/15765/11.06.2018 este intitulata ``referitor la revocarea functiei de conducere`` si impune prezentarea ``in vederea stabilirii de comun acord a trecerii pe un post de executie``. Asadar, dispozitia invocata de angajator ca fiind obligatorie vizeaza punerea in executare a deciziei de revocare din functie, decizie care deja fusese anulata prin sentinta civila nr. 959/31.05.2018 a Tribunalului Iasi. Chiar daca aceasta solutie nu fusese pusa in executare asa cum s-a aratat, actul fusese deja invalidat jurisdictional, iar angajatorul nu se putea prevala in continuare de forta sa juridica. Chiar de s-ar aprecia in sens contrar, sustinut de angajator, ca la data de 11.06.2018, in lipsa comunicarii hotararii, decizia de revocare si actele subsecvente beneficiau in continuare de forta juridica, totusi trebuie remarcat ca lipseste orice baza legala a impunerii unui ``acord privind functia de executie``, astfel ca dispozitia conducatorului ierarhic nu se circumscrie prevederilor art. 247 alin. 2 C.muncii. Caracterul unilateral al revocarii din functie determina ca actele subsecvente de punere in executare sa imprumute acelasi caracter, iar acordul partilor poate interveni doar in conditiile unei depline autonomii si libertati de vointa a salariatului. Din aceasta perspectiva, subordonarea ierarhica a salariatilor nu poate echivala cu infrangerea vointei lor individuale si nu poate legitima pozitii autocrate ale angajatorului. Dificultatile referitoare la managementul intern isi pot gasi solutii in aplicarea normativului privitor la raporturile de munca, fara a putea transgresa in sfera raspunderii disciplinare lipsa concursului salariatului in aflarea unor solutii mai facile, in conditiile in care acordul salariatului nu poate fi impus, ci trebuie liber acordat. In consecinta, elementul material al faptei - (refuzul primirii) nu are caracter ilicit, intrucat nu incalca nici o norma legala si nici regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici art. 247 C. muncii.
In consecinta, pentru aceste considerente, fapta neconstituind abatere disciplinara, in mod corect prima instanta a admis actiunea si a anulat decizia de sanctionare disciplinara.
In consecinta, pentru considerentele expuse Curtea admite apelul promovat de apelanta parata CNAIR - SA, prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Iasi impotriva sentintei civile nr. 632/19.04.2019 pronuntata de Tribunalul Iasi, sentinta pe care o schimba in parte in sensul ca respinge exceptia prescriptiei dreptului de a dispune aplicarea sanctiunii disciplinare, exceptie invocata de contestatorul X.
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Conditiile speciale de munca presupun cote de contributii de asigurari sociale diferite Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Calculul termenului de preaviz in cazul concedierii salariatului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Impiedicarea salariatului de a intra in incinta unitatii justifica absenta acestuia de la locul de munca. Sanctionare disciplinara abuzaiva Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Restituirea sumelor incasate de salariat ca urmare a interpretarii eronate a prevederilor legale privind salarizarea Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Neefectuarea coprespunzatoare a cercetarii disciplinare prealabile Comportamente inadecvate sau nedrepte la locul de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Acordarea drepturilor salariale prevazute in contractul colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Model contract de munca 2024. CIM editabil 2024! Sursa: EuroAvocatura.ro
Cand il preceda in mod direct repausul zilnic se adauga la repausul saptamanal Sursa: MCP Cabinet avocati
Transportatorii rutieri nu pot transfera unor terte persoane responsabilitatea de a respecta perioadele de conducere si perioadele de repaus ale conducatorilor auto Sursa: MCP Cabinet avocati
Concedierea Salariatilor. Modalitati de incetare a CIM si contestarea deciziei de concediere Sursa: MCP Cabinet avocati
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati