Curtea de Justitie reafirma existenta principiului nediscriminarii pe motive de varsta, precum si rolul instantei nationale in aplicarea acestuia

Reglementarea germana care prevede ca perioadele de incadrare in munca incheiate anterior implinirii varstei de 25 de ani nu sunt luate in considerare pentru calcularea termenului de preaviz este contrara principiului nediscriminarii pe motive de varsta, astfel cum este prevazut de Directiva 2000/78, si trebuie sa fie inlaturata de instanta nationala, daca este necesar, chiar si in cadrul unui litigiu intre particulari.

In Hotararea Mangold din 20051, Curtea de Justitie a recunoscut existenta unui principiu al nediscriminarii pe motive de varsta care trebuie considerat un principiu general de drept al Uniunii. Directiva 2000/78 referitoare la egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca concretizeaza acest principiu. Interzicand discriminarile pe motive de varsta, aceasta directiva permite totodata legiuitorului national sa prevada ca in anumite cazuri, un tratament diferentiat, chiar pe motive de varsta, nu constituie o discriminare si, prin urmare, nu este interzis. Un tratament diferentiat pe motive de varsta este admisibil in special atunci cand este justificat indeosebi de un obiectiv legitim de politica a ocuparii fortei de munca, a pietei muncii si a formarii profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt potrivite si necesare. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care, de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor, interzice de asemenea orice discriminare pe motive de varsta.
Potrivit dreptului german, termenele de preaviz de concediere care trebuie respectate de angajator cresc progresiv in functie de durata raportului de munca . Perioadele in care salariatul a fost incadrat in munca inainte de implinirea varstei de 25 de ani nu sunt insa luate in considerare la calcularea acestora.
Doamna KA�cA�kdeveci era angajata a societatii Swedex de la varsta de 18 ani. La varsta de 28 de ani, ea a fost concediata de aceasta societate cu un preaviz de o luna. Angajatorul a calculat termenul de preaviz ca si cum salariata ar fi avut o vechime in munca de 3 ani, desi aceasta era in serviciul sau de 10 ani. In conformitate cu legislatia germana, angajatorul nu a luat astfel in considerare perioadele in care doamna KA�cA�kdeveci a fost incadrata in munca anterior implinirii varstei de 25 de ani. Aceasta a contestat in justitie concedierea, invocand faptul ca legislatia in cauza constituie o discriminare pe motive de varsta, interzisa de dreptul Uniunii. In opinia sa, termenul de preaviz ar fi trebuit sa fie de 4 luni, corespunzator unei vechimi in munca de 10 ani.
Sesizat in apel, Tribunalul regional superior pentru litigii de munca din DA�sseldorf a solicitat Curtii sa se pronunte cu privire la compatibilitatea unei astfel de norme privind concedierea cu dreptul Uniunii si la consecintele unei eventuale incompatibilitati.

Curtea analizeaza aceste intrebari in temeiul principiului general de drept al Uniunii ce interzice orice discriminare pe motive de varsta, astfel cum este prevazut de Directiva 2000/78. Astfel, intrucat concedierea doamnei KA�cA�kdeveci a intervenit dupa data la care Germania trebuia sa transpuna directiva, aceasta imprejurare a avut ca efect introducerea normei germane privind concedierea in domeniul de aplicare al dreptului Uniunii.
Curtea constata ca aceasta norma privind concedierea cuprinde o diferenta de tratament pe motive de varsta. Astfel, aceasta norma rezerva un tratament mai putin favorabil salariatilor care au intrat in serviciul angajatorului anterior varstei de 25 de ani si instituie, asadar, un tratament diferentiat intre persoane cu aceeasi vechime in munca, in functie de varsta la care au fost incadrate in intreprindere .

Desi obiectivele acestei norme privind concedierea par sa faca parte din cadrul unei politici a ocuparii fortei de munca si a pietei muncii, fiind astfel obiective legitime, aceasta norma nu este potrivita sau susceptibila sa realizeze aceste obiective.

In ceea ce priveste in special obiectivul mentionat de instanta nationala, acela de a oferi angajatorului o mai mare flexibilitate in gestionarea personalului, usurandu-i sarcina in ceea ce priveste concedierea lucratorilor tineri, de la care se poate cere in mod rezonabil o mobilitate personala sau profesionala mai ridicata, Curtea afirma ca norma in cauza nu este potrivita pentru realizarea acestui obiectiv, intrucat se aplica tuturor salariatilor angajati inainte de implinirea varstei de 25 de ani, indiferent de varsta acestora la momentul concedierii.
Curtea concluzioneaza ca dreptul Uniunii si in special principiul nediscriminarii pe motive de varsta, astfel cum este prevazut de Directiva 2000/78, se opune unei reglementari nationale precum reglementarea germana, care prevede ca perioadele in care salariatul a fost incadrat in munca inainte de implinirea varstei de 25 de ani nu sunt luate in considerare la calcularea termenului de preaviz de concediere .
Curtea aminteste ca o directiva nu poate, prin ea insasi, sa creeze drepturi si obligatii in sarcina unui particular si, prin urmare, nu poate fi invocata ca atare impotriva sa. Cu toate acestea, Directiva 2000/78 nu face decat sa concretizeze principiul egalitatii de tratament in domeniul incadrarii in munca si al ocuparii fortei de munca . Pe de alta parte, principiul nediscriminarii pe motive de varsta este un principiu general al dreptului Uniunii. Prin urmare, instanta nationala sesizata cu un litigiu in care este adus in discutie principiul nediscriminarii pe motive de varsta, astfel cum este prevazut de Directiva 2000/78, este datoare sa asigure, in cadrul competentelor care ii revin, protectia juridica ce decurge pentru justitiabili din dreptul Uniunii si sa garanteze efectul deplin al acestui principiu, inlaturand, daca este necesar, aplicarea oricarei dispozitii eventual contrare din legea nationala.
In sfarsit, dupa ce aminteste posibilitatea instantei nationale de a adresa Curtii o intrebare preliminara cu privire la interpretarea dreptului Uniunii, Curtea afirma ca instanta nationala sesizata cu un litigiu intre particulari este datoare sa asigure respectarea principiului nediscriminarii pe motive de varsta, astfel cum este prevazut de Directiva 2000/78, inlaturand, daca este necesar, aplicarea oricarei dispozitii contrare din reglementarea nationala, independent de exercitarea posibilitatii de care dispune, de a adresa Curtii o intrebare preliminara privind interpretarea acestui principiu.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

Textul integral al hotararii europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-555/07" target="_blank">AICI