Barbu Catargiu, Dictionar Personalitati

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucuresti - d. 8 iunie 1862, Bucuresti) a fost un jurnalist si politician roman. A fost lider al partidei conservatoare si stralucit orator. Era fiul marelui vornic Stefan Catargiu si al Titei (Stanca) Vacarescu (fiica banului Barbu Vacarescu). Intre anii 1825 si 1834 a trait in strainatate, cu precadere in Franta. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie si economie politica la Paris. Revenit in tara (1834), a frecventat cercurile Societatii Filarmonice, alaturi de Ion Campineanu, Ion Heliade Radulescu etc.

A fost membru in Obsteasca Adunare (din 1837) a Tarii Romanesti. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptatii (Justitiei), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al masurilor violente, a refuzat sa se implice in evenimentele revolutionare de la 1848, preferand sa faca o calatorie de documentare in Austria, Franta, Regatul Unit si in alte tari din Occident interesandu-se de viata civila si de stat.

In satul Maia in mijlocul Baraganului, langa vechiul drum al postei de la Bucuresti spre Moldova se afla mosia lui Barbu Catargiu, inca de la 1800. Barbu Catargiu, intaiul prim-ministru al Romaniei Unite, a marcat viata celor din Maia.

Aici a avut mai intai conac si apoi a facut un castel. Pe varful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tabla de sah. Aici opreau boierii sa puna la cale treburi politice si tot aici se intalneau la baluri ce tineau pana in zori. Erau siruri nesfarsite de trasuri si rochii stralucitoare, parfumuri frantuzesti se ridicau in aerul incins al campiei. Pe-atunci, Baraganul nu era ceea ce vedem astazi. Era locul de promenada al marilor boieri din Muntenia, gradina lor. Castelul de la Maia nu era inconjurat de camp gol. Celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a facut si Parcul Cismigiu din Bucuresti, ridicase in jurul lui o gradina englezeasca fabuloasa. Cu fantani si alei, cu plante si flori exotice, cu pauni ce calcau trufas. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lunga de aproape un kilometru, ce avea de-o parte si de alta, pe toata lungimea sa, arbori exotici. Astazi, au mai supravietuit numai doi. Se afla in curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din Romania si sunt declarati monumente ale naturii.