Accidentele la locul de munca cauzate de sarcini care nu sunt incluse in Fisa postului

Aceste activitati, pe care le putem numi ,,micro-sarcinirr, includ ridicarea unui colet sosit la receptie, mutarea unor dosare intre birouri, transportarea unui echipament, aranjarea unei sali de sedinta, deschiderea sau inchiderea unor ferestre grele, ori ajutarea unui coleg la manipularea unui obiect . Sunt acte de cateva secunde sau minute, percepute ca gesturi firesti intr-un mediu de lucru, insa in realitate ele pot reprezenta sursa unor accidente serioase, de la intinderi musculare si luxatii, pana la cazaturi sau afectiuni ale spatelui.

Desi legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca este extrem de ampla, aceasta categorie speciala de sarcini nu beneficiaza de o vizibilitate reala in practica, fiind ignorata atat de angajatori, cat si de multe ori chiar de salariati.

Chiar daca nu sunt prevazute expres in fisa postului, aceste sarcini fac parte, in majoritatea situatiilor, din activitatile auxiliare ale salariatilor. Ele sunt ocazionale, rapide, nu necesita o calificare speciala si, de cele mai multe ori, sunt realizate tocmai pentru a asigura buna functionare a activitatii firmei. De aceea, chiar in absenta unei mentiuni formale intr-un document contractual sau a unui ordin expres, legislatia muncii considera ca aceste activitati se circumscriu raportului de munca, intrucat sunt efectuate in interesul angajatorului.

Codul muncii consacra obligatia salariatului de a executa sarcinile de serviciu, iar acestea nu sunt limitate exclusiv la cele enumerate in fisa postului, ci includ si activitatile normale, rezonabile, care tin de buna derulare a activitatii in cadrul colectivului.

Astfel, accidentele produse in timpul unor astfel de sarcini sunt accidente de munca, nu evenimente personale.

Obligatiile angajatorului sunt, in acest context, la fel de extinse ca in cazul oricarei alte activitati, Legea nr. 319/2006 impunand angajatorului evaluarea riscurilor pentru toate activitatile desfasurate de salariati, inclusiv pentru acele actiuni ocazionale care implica ridicarea obiectelor, manipularea unor greutati sau deplasarea cu materiale intre diferite zone ale sediului. In lipsa unei astfel de evaluari, se creeaza o zona de hazard necontrolata, cu consecinte directe asupra sanatatii angajatilor.

Tot angajatorul trebuie sa asigure instruirea corespunzatoare privind manipularea manuala a greutatilor, pozitia corecta a corpului in timpul ridicarii, limitele fizice recomandate si regulile elementare pentru evitarea accidentelor. Chiar daca o astfel de sarcina pare minora, legea nu diferentiaza obligatiile in functie de importanta sau durata actului, ci in functie de existenta riscului si de faptul ca activitatea este realizata in interesul firmei.

Este important de subliniat ca raspunderea angajatorului nu este inlaturata daca salariatul se ofera voluntar sa execute o astfel de sarcina . Regimul accidentului de munca nu depinde de existenta unui ordin direct, ci de legatura dintre activitate si interesele angajatorului. Daca un coleg ridica o cutie pentru a ajuta un alt coleg sau daca un angajat duce un obiect la arhiva din proprie initiativa, accidentul produs in acel moment se considera accident de munca, deoarece gestul serveste functionarii interne a organizatiei.

In practica, aceste accidente sunt adesea contestate, angajatorii sustinand ca salariatul ``nu trebuia sa realizeze o astfel de activitate``, ca actiunea ``nu era in fisa postului`` sau ca a fost o initiativa personala. Totusi, sarcina probei revine adesea salariatului, care trebuie sa demonstreze legatura dintre sarcina si interesele angajatorului.

Martorii, imaginile video interne, e-mailurile si chiar practica zilnica a departamentului sunt elemente care pot confirma ca activitatea era una integrata in realitatea locului de munca . Raportarea imediata a incidentului este esentiala pentru a evita controversele ulterioare, mai ales in cazul accidentelor cu manifestare progresiva, cum ar fi durerile provocate de o ridicare gresita.

Daca evenimentul este incadrat drept accident de munca, consecintele pentru angajator sunt importante: obligatia de a declara accidentul, posibilitatea unor sanctiuni contraventionale pentru neindeplinirea obligatiilor de securitate, eventuale implicatii penale in cazul unei neglijente grave si raspundere civila pentru prejudiciile materiale si morale suferite de salariat . Angajatorul va fi obligat sa acopere diferentele salariale, eventualele costuri medicale si alte daune.

In concluzie, acest tip de sarcini reprezinta o parte inevitabila a activitatii din orice loc de munca, iar accidentele survenite in timpul executarii lor nu pot fi tratate ca incidente neimportante sau ca initiative personale ale salariatilor, acestea intrand in mod clar in sfera accidentelor de munca, iar angajatorii avand obligatia de a le preveni prin instruire, organizare si evaluare riguroasa.