(a unei opere de creatie intelectuala) drept subiectiv patrimonial recunoscut de lege autorului unei opere de creatie intelectuala, in temeiul caruia acesta este singurul indreptatit sa intreprinda, direct sau prin contracte incheiate cu alte persoane, masuri de folosire a operei pe care a creat-o,
prin fixarea materiala a operei pe un lucru corporal, prin orice procedee (tiparire, dactilografiere, fotografiere, fotocopiere, inregistrare mecanica, magnetica sau cinematografica etc.) si prin difuzarea (raspandirea) in public a exemplarelor operei astfel produse.
In mod obisnuit, autorii isi exercita acest drept prin intermediul unui contract de valorificare a dreptului de autor, incheiat cu institutiile specializate.
Autorul se bucura, potrivit legii, si de un drept de a trage foloase patrimoniale din reproducerea si difuzarea operei, ca si din orice alt mijloc de folosire a acestuia
Trimite definitia si prietenilor
|
Interesant
