Contract de credit pentru consum. Modificarea unilaterala a dobanzii. Clauza abuziva

Clauza prin care imprumutatorul are dreptul de a modifica unilateral dobdnda fara a fi raportata la un indicator precis individualizat face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Corespondenta bancii catre client prin care a notificat imprumutatilor modificarea dobanzii/comisioanelor prin raportarea la situatia financiara nationala si international nu este de natura a inlatura caracterul abuziv al clauzei, intrucdt si acest indicator este generic si nu precis, individualizat, retindndu-se ca o astfel de adresa este in legatura cu derularea contractului de credit, dar in conditiile prestabilite anterior.
Critica imprumutatorului in sensul ca se impunea ca urmare a admiterii actiunii si rezilierea contractului este nefondata odata ce potrivit art. 7 din Legea nr. 193/2000 cumparatorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului, eventual si daune-interese numai in masura in care contractul nu isi mai poate produce efectele dupa inlaturarea clauzelor considerate abuzive.


Prin cererea introductiva reclamantii s.F. si s.N. au chemat in judecata pe parata S.C. ``E" S.A. si au solicitat sa se constate ca art. 4 pct. 3 din contractul de credit incheiat in 2008 contine o clauza abuziva in sensul dispozitiilor Legii nr. 193/2000 si eliminarea acestei clauze .
Potrivit dispozitiilor art. 4 pct. 3 din contract ``Pe parcursul derularii contractului, banca isi rezerva dreptul de a modifica dobanzile si/sau comisioanele bancare. Modificarea dobanzii si/sau a comisioanelor bancare va fi comunicata imprumutatului pana cel mai iarziu data aplicarii ei prin oricare dintre urmatoarele modalitati la libera alegere a bancii".
Prin intampinare parata a solicitat respingerea actiunii sustinand ca inca de la semnarea contractului reclamantii au cunoscut faptul ca se va percepe dobanda variabila, asumandu-si acest risc .
Prin sentinta nr. 1454/COM/07 octombrie 2009 iribunalul Iasi a admis actiunea formulata si a constatat ca dispozitiile art. 4 pct. 3 din contractul de credit de consum contin o clauza abuziva si a dispus derularea in continuare a efectelor contractului cu eliminarea acestei clauze .
Instanta de fond a retinut ca acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant, prevederi legale ce sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului (art. 1 pct. 2 lit. a Si b).
Instanta constata ca respectiva clauza inserata la articolul 4 pct. 3 din contract constituie o clauza abuziva in sensul legii, aceasta incalcand prevederile art. 4 din Legea nr.
193/2000.
In momentul in care a fost incheiat acest contract, consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca . Contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze . Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nici o clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca .
Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa ii prejudicieze pe consumator . Aceasta clauza care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda nu este raportata la un indicator precis, individualizat. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Instanta are, de asemenea, in vedere si faptul ca dobanda este un element esential intr-un contract de credit bancar, orice clauza nelegala cu incidenta asupra dobanzii, afectand insasi normala derulare a raporturilor contractuale. In raport de prevederile contractuale, instanta retine ca, in ipoteza in care acest contract s-ar derula in continuare, in aceeasi forma s-ar mentine pericolul lezarii drepturilor si intereselor consumatorului prin majorarea indirecta a dobanzii anuale efective, potrivit art. 4 pct. 3 din contract .
Prin urmare, facand aplicarea dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 si constatand caracterul abuziv al clauzei prevazute de dispozitiile art. 4 pct. 3 din conventia partilor instanta urmeaza sa dispuna derularea in continuare a contractului cu excluderea efectelor produse de reglementarea abuziva.
Impotriva solutiei pronuntate de iribunalul Iasi parata a formulat apel sustinand ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a dispozitiilor Legii nr. 193/2000.
In esenta, se sustine ca potrivit dispozitiilor paragrafului 2 si 3 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, banca putea sa majoreze nivelul comisioanelor si dobanzilor, dar cu recunoasterea dreptului imprumutatului de a rezilia contractul unilateral si rambursarea anticipata a creditorului.
Mai sustine apelanta ca a oferit reclamantilor mai multe variante privind derularea in continuare a contractului de credit, dupa majorarea dobanzii, respectiv: reesalonarea soldului prin extinderea perioadei de plata pana la zece ani; modificarea datei scadente fara comision pana la data de 30 iunie 2009; rambursarea integrala a soldului prin refinantare sau surse proprii, beneficiind de comision de rambursare anticipata zero, pana la data de 30 iunie 2009.
Cu privire la posibilitatea reclamantilor de a intelege clauzele contractului de credit parata a sustinut ca acestia se incadreaza in categoria ``consumatorului mediu" asa cum este definit de prevederile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007, astfel ca au semnat contractul in cunostinta de cauza.
De asemenea, parata considera nelegala hotararea instantei de fond deoarece modifica contractul iransformand contractul de credit dintr-unul cu dobanda variabila intr-un contract cu dobanda fixa.
Curtea de Apel Iasi analizand motivele de apel a respins apelul mentinand solutia pronuntata de instanta de fond retinand ca potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 133/2000, republicata, privind clauzele abuzive din contractele incheiat intre comercianti si consumatori - ``Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii", iar dispozitiile art. 4 si 5 din acelasi act normativ definesc clauza contractuala abuziva, inclusiv in cazul contractelor standard preformulate.
Cu privire la caracterul clauzei prevazuta de dispozitiile art. 4 pct. 3 din contractul incheiat intre parti, in mod corect iribunalul a considerat-o ca fiind abuziva in sensul ca aceasta da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda si/sau comisioanele bancare fara a se raporta la vreun indicator .
Desi apelanta-parata a invocat in aparare o adresa prin care a notificat intimatilor modificarea dobanzii/comisioanelor prin raportarea la situatia financiara nationala si internationala, dar si acest indicator este generic si nu precis, individualizat, Curtea de Apel Iasi constata ca aceasta este in legatura cu derularea contractului de credit, dar in conditiile prestabilite anterior.
In ceea ce priveste critica apelantilor referitoare la rezilierea contractului, curtea constata ca este nefondata odata ce potrivit art. 7 din Legea nr. 193/2000, cumparatorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului (eventual si daune-interese) numai daca contractul nu isi mai poate produce efectele dupa inlaturarea clauzelor considerate abuzive.
Constatandu-se caracterul abuziv al clauzei prevederilor la art. 4 pct. 3 din contractul de credit, acesta urmand sa-si produca celelalte efecte ce decurg din clauzele sale, cu dobanda/comisioanele stabilite initial de parti pana la o noua renegociere, curtea apreciaza ca nu sunt intrunite conditiile legale pentru rezilierea intregului contract .
Cu privire la dispozitiile art. 1 lit. a din anexa, la care face referire apelanta in motivele de apel, curtea constata ca potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 137/2000 lista are caracter exemplificativ si ca prevederile fac referire la posibilitatea imprumutatului de a solicita rezilierea contractului, ceea ce in cauza nu este cazul .
Mai retine Curtea ca in cauza nu au relevanta dispozitiile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor referitoare la definirea ``consumatorului mediu" deoarece clauza abuziva presupune, in principal, caracterul prestabilit al acesteia si nicidecum o neinformare corespunzatoare asupra respectivei clauze .