Imobil cumparat prin chitanta sub semnatura privata si preluat de Stat prin decret de expropriere

Regulile probatiunii in materia restituirii proprietatilor preluate abuziv de catre stat cunosc derogari de la dreptul comun, prin dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituindu-se asa - numita prezumtie de proprietate care vizeaza si intinderea dreptului in favoarea celor care apar mentionati in ``actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii".

Coroborand aceasta prezumtie de proprietate cu inscrisul sub semnatura privata, care nu valoreaza in sine, titlu translativ de proprietate, rezulta ca s-a facut dovada dreptului de proprietate si astfel, a indreptatirii reclamantului la acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 10/2001.

______________

Reclamantul R.C. a solicitat in contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucuresti anularea dispozitiei nr.11646/2009 emisa de Primaria municipiului Bucuresti, restituirea in natura a suprafetei de 642 m.p. teren intravilan, situat in Bucuresti si obligarea acestuia la emiterea unei decizii care sa cuprinda despagubiri la valoarea actuala de circulatie pentru casa compusa din doua camere si dependinte, demolata.

In motivarea cererii, a aratat ca a devenit proprietarul imobilului mentionat in anul 1960, cand in baza unui act sub semnatura privata, l-a cumparat de la I.I. contra sumei de 3.000 lei. In anul 1973, de la el au fost expropriate, in baza Decretului Consiliului de Stat nr. 304/1973, suprafata de 642 m.p teren si constructia; reclamantul a predat imobilul statului, astfel cum rezulta din procesul - verbal de predare - primire din 1 august 1973.

Cu nerespectarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, ce instituie prezumtia de proprietate in favoarea celui de la care s-au preluat imobilele, prin dispozitia atacata, reclamantului i-a fost respinsa notificarea .

Prin sentinta civila nr. 1590 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a admis in parte contestatia, in sensul ca a dispus anularea dispozitiei nr. 11646/2009 si a obligat intimata la restituirea in natura a terenului in suprafata de 582 m.p., situat in Bucuresti. Totodata, intimata a fost obligata la emiterea unei dispozitii motivate cu propunerea de acordare de despagubiri in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, in limita sumei de 59.283 lei, reprezentand contravaloarea constructiei partial demolate.

Tribunalul a retinut ca inscrisul sub semnatura privata intitulat ``chitanta" face dovada calitatii de proprietar a reclamantului asupra imobilului din litigiu, cata vreme dreptul a fost confirmat prin Decretul de expropriere nr. 304/1973, prin care se atesta exproprierea terenului in suprafata de 642 m.p. si a casei, de la proprietarii R.C. si R.G.

Aceeasi situatie de fapt, a rezultat si din deciziile nr. 803/1973 si nr. 1602/1973 ale fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucuresti, de trecere in proprietatea statului a terenului si de aprobare a demolarii constructiei.

De asemenea, s-a retinut ca potrivit raportului de expertiza topografica intocmit, o suprafata de 582 m.p. teren este libera si ca pe acest teren se afla locuinta edificata de fiul contestatorului R.P., in anul 1992, cat si cladirea anexa ramasa nedemolata, din fostul imobil expropriat in anul 1973.

Conform planului de retele subterane, depus de Primaria municipiului Bucuresti, pe terenul notificat a existat o retea de telefonie subterana ce deservea baza sportiva RATB, dar in prezent aceasta este dezafectata.

S-a concluzionat ca sunt incidente dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, care instituie o prezumtie de proprietate in folosul persoanei de la care s-a facut preluarea abuziva la stat .

Fata de imprejurarea ca suprafata de 582 m.p. teren este libera de constructii, s-a retinut incidenta dispozitiilor art. 10 si art. 11 din Legea nr. 10/2001, care permit restituirea bunului in natura .

Pentru constructia demolata s-a apreciat ca in cauza devin incidente dispozitiile Titlului VII ale Legii nr. 247/2005.

Impotriva sentintei a declarat apel Municipiul Bucuresti prin Primarul General, care a sustinut netemeinicia si nelegalitatea acesteia sub aspectul gresitei aprecieri a calitatii de persoana indreptatita a contestatorului la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001, in conditiile in care acesta nu a facut dovada calitatii de proprietar al imobilului expropriat.

Prin decizia civila nr. 348/A din 29.03.2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a respins ca apelul ca nefondat.

Instanta de apel a constatat corecta stabilire a situatiei de fapt de catre tribunal, in sensul ca reclamantul a intrat in detentia suprafetei de 630 mp teren, situat in Bucuresti, in baza unui act sub semnatura privata incheiat in anul 1960 (cu numitul I.I.), teren pe care a edificat o constructie.

Ulterior, in anul 1973, prin Decretul nr. 304/1973, s-a expropriat de la reclamant, considerat proprietar, intreg imobilul, in vederea realizarii unor lucrari de utilitate publica. Constructiile au fost partial demolate, iar terenul nu a fost folosit in scopul exproprierii, asa incat contestatorul si fiul sau au ramas in posesia acestuia.

Din terenul expropriat, poate fi restituita in natura doar suprafata de 582 m.p teren, identificata prin anexa la raportul de expertiza. Pe acest teren se afla parte din cladirea veche nedemolata si o cladire edificata de fiul reclamantului in anul 1992.

Instanta de apel a constatat ca, potrivit art. 24 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.

Or, asa cum a retinut tribunalul, desi contestatorul nu poate proba cu un inscris translativ de proprietate dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, totusi, acesta figureaza inscris in actul normativ de expropriere, cat si in actul de autoritate al organului administrativ local, ca proprietar al terenului si al constructiei.

Ca urmare, in cauza devin incidente dispozitiile art. 24 alin.(2) din Legea nr. 10/2001 referitoare la prezumtia de proprietate care opereaza in favoarea reclamantului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, vizand gresita restituire in natura, instanta a retinut caracterul nefondat al criticii, in conditiile in care, din probele administrate a rezultat ca suprafata de 582 m.p. teren este libera, in sensul ca nu a fost utilizata conform scopului exproprierii si nu este afectata de servituti legale sau de alte amenajari de utilitate publica.

In acest mod, instanta a facut corect aplicarea prevederilor art. 11 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, potrivit carora in cazul in care constructiile expropriate au fost demolate partial sau total, dar nu s-au executat lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie in natura, cu constructiile ramase, iar pentru constructiile demolate, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent .

Decizia a fost atacata cu recurs de catre Municipiul Bucuresti prin Primar, care a sustinut urmatoarele critici:

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie insotita de actele doveditoare ale dreptului de proprietate precum si, in cazul mostenitorilor fostilor proprietari, de acte doveditoare privind calitatea de mostenitor .

Reclamantul nu a probat calitatea de persoana indreptatita, intrucat inscrisul sub semnatura privata intitulat ``chitanta" nu constituie titlu de proprietate .

De altfel, proba contrara prezumtiei de proprietate rezulta chiar din situatia juridica transmisa de catre Primaria sectorului 3, conform careia reclamantul a figurat in evidentele fiscale cu teren in suprafata de 300 mp, construit si neconstruit, asa incat cel putin pana la limita acestei suprafete nu s-a facut dovada dreptului de proprietate .

In cauza, nu s-au facut nici dovezi in sensul ca reclamantul nu ar fi primit despagubiri conform art. 5 din Legea nr. 10/2001. in drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Intimatul-reclamant, prin intampinare, a invocat exceptia inadmisibilitatii declararii recursului (pentru ca Municipiul Bucuresti prin Primarul General nu ar fi fost parte in etapele procesuale anterioare), exceptia nulitatii recursului pentru neincadrarea in cazurile de casare expres prevazute de art. 304 C.proc.civ. si exceptia lipsei calitatii de reprezentant a directorului executiv.

Examinand cu prioritate aspectele de ordin formal invocate de catre intimatul-reclamant, s-a constatat ca acestea sunt neintemeiate.

Astfel, Primarul General a stat in proces nu in nume propriu, ci in calitate de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale, asa incat nu se poate sustine ca Municipiul Bucuresti nu a figurat ca parte in proces, acesta fiind de altfel cel care a exercitat apelul in cauza. De aceea, sustinerea inadmisibilitatii caii de atac, dedusa in aprecierea reclamantului-intimat, din lipsa calitatii procesuale a recurentului, este nejustificata.

In mod asemanator, este neintemeiata exceptia vizand lipsa calitatii de reprezentant a celui care semneaza recursul (sub motiv ca semnatura nu ar apartine directorului institutiei). Aceasta, intrucat reprezentantul conventional poate, la randul lui, sa dea mandat pentru exercitiul caii de atac altei persoane . Cat timp acest mandat nu a fost contestat ci dimpotriva, confirmat de catre mandant, el este valabil si valoreaza legala investire a instantei.

In ce priveste sustinerea neincadrarii criticilor in dispoz. art. 304 C.pr.civ., aceasta este de asemenea, fara suport, intrucat dezvoltarea argumentelor care vizeaza gresita aplicare a normelor de drept material la speta, permite incadrarea in prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Trecandu-se la analiza pe fond a criticilor formulate, s-a constatat insa caracterul nefondat al acestora, potrivit urmatoarelor considerente:

Contrar sustinerii recurentului, in cauza s-a facut dovada dreptului de proprietate si astfel, a indreptatirii reclamantului la acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 10/2001.

Astfel, desi chitanta sub semnatura privata incheiata de reclamant in anul 1960 cu numitul I.I., pentru suprafata de 630 mp, nu valoreaza in sine, titlu translativ de proprietate, acest inscris trebuie coroborat cu mentiunile existente in anexa Decretului de expropriere nr. 304/1973 (conform careia de la R.C. a fost preluata suprafata de 642 mp).

Regulile probatiunii in materia restituirii proprietatilor preluate abuziv de catre stat cunosc derogari de la dreptul comun, prin dispozitiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 instituindu-se asa - numita prezumtie de proprietate care vizeaza si intinderea dreptului in favoarea celor care apar mentionati in ``actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii".

Coroborand aceasta prezumtie de proprietate cu inscrisul sub semnatura privata din anul 1960, instantele de fond au concluzionat corect ca s-a facut dovada indreptatirii la masuri reparatorii pentru suprafata pretinsa (din care, potrivit expertizei, 582 mp se afla in detinerea autoritatii locale, astfel incat restituirea in natura s-a facut in limita acestei suprafete).

Este neintemeiata sustinerea recurentului conform careia ar fi facut dovada contrara prezumtiei de proprietate intrucat dintr-o adresa a Primariei sector 3 - Directia venituri - impozite si taxe locale, R.C. figura impus in anul 1964, cu un teren construit si neconstruit in suprafata de 300 mp. in continutul aceleiasi adrese se face mentiunea ca in anul 1973 s-a expropriat de la reclamant imobilul compus dintr-un corp de cladire si teren in suprafata de 642 mp, imprejurarea ca nu a fost declarata spre impozitare intreaga suprafata neputand avea consecinta juridica pretinsa de recurent [a rasturnarii prezumtiei de proprietate, in sensul art. 24 alin.(1) din Legea nr. 10/2001].

In plus, suprafata de teren, cu intinderea aratata de catre reclamant, a fost identificata de expert, prin reconstituirea amplasamentului fostului imobil.

Ca atare, criticile formulate in legatura cu nedovedirea calitatii de persoana indreptatita in limitele stabilite de instantele fondului au caracter nefondat.

In ce priveste sustinerea ca actele doveditoare nu ar fi fost atasate notificarii si astfel, ar fi fost nesocotite dispozitiile art. 21 - 23 din Legea nr. 10/2001, aceasta este neintemeiata intrucat nesocoteste rolul procedurii jurisdictionale la care a apelat reclamantul si care presupune o administrare nemijlocita a probatoriului, indiferent de probele administrate in faza procedurii prealabile.

Referirea la dispozitiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 este total lipsita de pertinenta, raportat la datele spetei.

Astfel, textul mentionat vizeaza situatia persoanelor care nu sunt indreptatite la masuri reparatorii deoarece au primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania privind reglementarea problemelor financiare in suspensie.

Or, situatia reclamantului nu are nicio legatura cu textul mentionat, aspectul fiind relevat in recurs cu ignorarea continutului dosarului si a solutiilor instantelor anterioare.

Fata de toate aceste considerente, criticile au fost gasite nefondate, recursul fiind respins in consecinta.